PREZICERI PÂNĂ ÎN ANUL 3000 – UN MIC REZUMAT AL ÎNVĂTĂTURII – SFATURI

Preziceri – sau mai degraba fiind spuse de Iisus – Certitudini :

Perioada – până în 2000 :

Mântuitorul Iisus –”Iubirea va dispărea şi se va răci complet; credinţa în revelaţiile cerului şi în cunoaşterea lui Dumnezeu transmisă umanităţii va cădea pradă minciunilor, înşelătoriilor şi superstiţiei, întreţinută şi exploatată de cei puternici, care se vor servi de oameni ca de nişte animale şi vor lăsa să fie masacraţi cu răceală fără nici un pic de conştiinţă. Săracii vor fi chinuiţi prin tot felul de presiuni iar spiritele libere vor fi persecutate prin tot felul de mijloace. Umanitatea va trece prin frământări groaznice. Până atunci va trece o mie de ani şi încă o dată aproape o mie. Atunci voi trimite printre săraci îngeri pentru ca oamenii cei mai decăzuţi atinşi de moartea spirituală, să iasă din noaptea lor.

   Perioada 2000 – 3000

         În continuare (dupa anii 2000) milioane de oameni vor fi treziţi din punct de vedere spiritual şi se vor năpusti asupra puterilor lumii iar pământul va deveni din nou un paradis iar Eu îmi voi ghida copii pe calea cea bună.

          După încă 1000 de ani (cca. anul 3000) prinţul nopţii va fi din nou eliberat timp de 7 ani, câteva luni şi câteva zile, fie pentru a cădea definitiv, fie pentru a reveni la Tatăl. În primul caz, interiorul pământului va deveni închisoarea lui veşnică, în timp ce suprafaţa pământului va deveni un paradis. In al doilea caz, pământul va deveni cerul, iar moartea cărnii (trupului) si a sufletului vor dispărea.

În final – Învățătura Mântuitorului Iisus  – se pate rezuma pe scurt astfel :

    Mântuitorului Iisus – ”Păziţi-vă inimile de falsitate, de furie şi de spiritul de răzbunare şi persecuţie. Fiţi puri şi modeşti. Iubiţi-L pe Dumnezeu mai presus de orice şi iubiţi-vă aproapele la fel de mult ca pe voi înşivă. Binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, nu faci nici un rău celui care vă urăşte şi vă persecută şi astfel veţi fi pe placul lui Dumnezeu”.

      Mântuitorului Iisus (din alt context): – ” Iubiţi-L pe Dumnezeu din toate puterile voastre şi rugaţi-vă lui întru spirit şi adevăr; iubiţi-vă de asemenea semenii, pe sărmanii voştri fraţi şi surori. Nu vă prigoniţi duşmanii; nu-i blestemaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor care vă fac rău (nu răspundeţi la rău cu rău şi la răutate cu răutate) şi astfel veţi aduna cărbuni încinşi în capul lor (veţi trezi remuşcările în conştiinţe lor), iar Dumnezeu va vedea faptele voastre şi vă va răsplăti însutit.

     Nu împrumutaţi bani celor care vă oferă un anumit profit, ci săracilor şi nevoiaşilor şi banii voştri vor fi folosiţi astfel într-un scop înalt, iar Tatăl din Ceruri vă va răsplăti veşnic, dându-vă adevărata dobândă, care este perfecţiunea sufletului.

       Nu urmăriţi atât de mult să fiţi lăudaţi şi recunoscuţi pentru ceea ce faceţi pentru lume. Care va fi răsplata voastră atunci în ceruri ?. Adevărat vă spun, cel care pe acest pământ, face un bine sărmanilor lui fraţi, aşteptând o recompensă, o va pierde în schimb pe cea din ceruri. Cine va munci însă pentru ceruri va fi răsplătit veşnic de către ceruri. Dar cine munceşte pentru lume, va primi recompensa trecătoare a acestei lumi. El va găsi în ceruri contul recompenselor sale – gol,  iar sărăcia lui spirituală va putea fi cu greu depăşită.

       Mergeţi şi pocăiţi-vă (analizaţi-vă şi recunoaşteţi-vă individual păcatele pentru a va corecta – acest lucru îl puteți face și prin sfintele taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei) din cauza numeroaselor voastre păcate şi veţi înţelege apoi că Împărăţia lui Dumnezeu a venit la voi”.

Trăiți în consens cu cele 10 +2 porunci … dar atenție ! … Cele 10+2 porunci chiar dacă nu au un caracter obligatoriu – pentru că ele trebuiesc respectate din libera dorinţă a omului – ele nu trebuie doar ştiute – ci ceea ce contează cel mai mult este practica efectivă a învăţăturii aşa cum rezultă şi din etapa a II – a naşterii spiritului  – unde: purificarea sufletului prin credinţa vie  trebuie să fie dovedită prin faptele vii ale iubirii.

        Mântuitorul Iisus spune : – ”Nu este suficient numai să ascultaţi Cuvântul Meu sau numai să admiraţi învăţătura Mea – ci ceea ce contează este să – Trăiţi după Cuvântul Meu şi să acţionaţi în conformitate cu el”.

Cîteva sfaturi personale :

Este indicat să menţinem un contact mental permanent cu Divinitatea :

• orice faceţi – faceţi în numele Domnului – şi credeţi cu tărie că veţi reuşi – deci binecuvântaţi orice activitate întreprinde-ţi, la serviciu, acasă, oriunde. Binecuvântaţi mâncarea, băutura atunci când vă aşezaţi la masă, binecuvîntați, oamenii cu care vă întânlniți, animalele, flori, … etc – deci fiţi într-un dialog mental – verbal permanent cu Dumnezeu;

• prin rugăciune individuală : Dupa cum am mai spus țelul nostru prin (rugaciune, meditatia) este obtinerea starii de pace si iluminare interioara deci când vă rugaţi conştientizati ceea ce spuneţi şi nu vă rugaţi numai din buze turuind o rugăciune de regulă Tatăl Nostru şi fiind cu mintea în altă parte, ci rugaţi-vă în interiorizat cum se spune „în duh şi adevăr” şi coborâţi-vă în inima voastră spunând lui Dumnezeu cu cuvintele voastre şi din toată inima problemele voastre, necazurile voastre, Cereţi-i ajutorul şi mai devreme sau mai târziu îl veţi primi dar atenţie nu uitaţi să-I mulţumiţi. Când cereţi ceva Dumnezeului Tată – cereţi în numele Fiului Său Iisus Hristos (calea către Dumnezeu Tatăl), şi credeţi cu toată tăria că se va realiza – deci în rugăciunea voastră nu uitaţi cuvântul ”Cred Doamne..” (cheia către realizare ) – căci fără credinţă nimic nu se realizează. Cea mai simplă şi eficace rugăciune care poate fi repetată oricând în minte, mai ales când greşim, este rugăciunea inimii – ”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul” sau ”Doamne Iisuse Hristoase lumina lumii lumineaza-ma pe mine cel ce zac in intuneric” , dar mai sunt multe alte rugăciuni frumoase. (Se spune că rugăciunea este – respiraţia sufletului);
• prin rugăciune colectivă : cu diverse prilejuri sau în sfânta biserică. Chiar dacă pentru a vă ruga nu aveţi nevoie de un intermediar între voi şi Dumnezeu – participaţi dacă puteți duminica sau cu ocazia sărbătorilor la sfânta Liturghie. Rugăciunea colectivă este mai puternică decât cea individuală şi ea produce un câmp energetic benefic ce duce la deconectare de stresul acumulat, relaxează şi revigorează energetic. Chiar dacă ca instituţie, biserica nu este perfectă (nimeni nu este perfect cu excepţia bunului Dumnezeu) să nu uităm că a fost şi a rămas centrul de transmitere a  Învăţăturii şi a Cuvântului lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de celelalte servicii religioase; (se spune că biserica este poarta iar Iisus este calea către Dumnezeu Tatăl).
• prin auto-analiza : în fiecare seară înainte de culcare este bine să-ţi faci o analiză a faptelor zilei în raport cu voia lui Dumnezeu, pentru a te corecta şi a nu mai cădea în aceleaşi greşeli;
• Şi nu în ultimul rând prin iubire – faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele tău şi în ultimul rând faţă de tine – deci – stopaţi răul – pentru ca iubirea voastră să nu fie perturbată.

   Închei cu aceste cuvinte frumoase :”Indiferent dacă trăim sau murim, noi îi aparţinem Domnului” – Sf, Apostol Pavel

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți ! .. și nu uitați .. trăiți în adevăr și lumină ca să răspândiți lumină.

Costi

Share this:

DESPRE:  DIVERSE   ÎNVĂȚĂTURI

• Diversele grade a revelaţiei spirituale

         Kisjonah a vrut să desconspire mulţimii adunate pe munte – peste 800 persoane – cine este Iisus, dar Acesta l-a oprit spunându-i :      

          Mântuitorul Iisus -……”Sunt numeroşi cei care nu sunt încă pregătiţi şi care nu trebuie să ştie precis cine sunt Eu, căci în caz contrar libertatea spiritului lor va avea de suferit şi va fi antrenată într-o judecată din care spiritului îi va fi greu să se elibereze. Este de ajuns, pentru început ca unii să bănuiască cine sunt Eu. ….Ei nu au decât credinţa lor iar în afară de aceasta prea puţină putere de înţelegere. Credinţa este mult mai aproape de viaţa sufletului, chiar decât raţiunea desăvârşită. Ea nu este altceva decât un glas al inimii şi al voinţei. Dacă ea se transformă într-o obligaţie, sufletul este înlănţuit şi nimeni nu mai poate vorbi despre libera evoluţie a spiritului.

            Dar dacă mai întâi se dezvoltă înţelegerea, pentru a avea o percepţie corectă asupra lucrurilor, sufletul rămâne liber şi el ia din lumina raţiunii ceea ce poate suporta şi asimila. Astfel pornind de la o înţelegere corectă, bine formată se dezvoltă o adevărată credinţă vie şi deplină, pe care spiritul o cultivă în suflet pentru a se hrăni şi fortifica, putere pe care fiecare om o poate experimenta dacă iubirea lui pentru Mine  şi pentru aproapele lui creşte neâncetat. Deci fiţi plini de zel (entuziasm) şi acumulaţi cunoştinţe în toate domeniile, analizaţi tot ceea ce vi se petrece, dar păstraţi numai ceea ce este bun şi adevărat.Vă va fi uşor să recunoaşteţi adevărul, să reânviaţi credinţa şi să faceţi din ea o adevărată flacără a vieţii. Dacă doriţi ca învăţătura Mea să fie cu adevărat folositoare, trebuie să începeţi prin a o înţelege; doar atunci veţi acţiona întru adevăr.

            Voi trebuie să fiţi învăţaţi pentru a fi desăvârşiţi, aşa cum Dumnezeu este desăvârşit în ceruri. În caz contrar nu veţi fi niciodată copii Lui. Cel care spune rugăciunea Tatăl nostru în inima sa dar fără să o înţeleagă şi cu mintea, este precum un orb care slăveşte şi adoră soarele….El nu păcătuieşte în acest fel, dar, aceasta nu-i ajută la nimic, căci el rămâne în continuare în întuneric. De aceea atunci când doriţi să transformaţi inima unui om, nu uitaţi că este necesar mai întâi să-l ajutaţi să-şi mărească puterea de înţelegere, altmiteri veţi face din el un adorator orb al soarelui, ceea ce nu foloseşte nimănui.

            Pe tine (Kisjonah) te-am pregătit prin Cuvântul meu şi prin Învăţătura Mea…iar tu eşti un om trecut prin toate şcolile, un învăţat….Eu ţi-am relevat atunci ce este omul şi cine este el şi astfel ce ar putea deveni el dacă s-ar cunoaşte cu adevărat şi dacă şi-ar elibera pe deplin spiritul. Ţi-am arătat de asemenea cum Dumnezeu Însuşi este om şi cum, din cauza acestui fapt unic, tu şi toţi cei asemeni ţie sunteţi fiinţe umane. Eu ţi-am mai arătat în taină că Eu Însumi sunt om şi că fiecare om este chemat să devină şi să rămână pentru totdeauna ceea ce sunt Eu. Tu ai fost uluit şi de atunci ştii Cine sunt Eu. Si numai datorită faptului că sufletul şi spiritul tău au fost pregătite treptat tu poţi acum să vezi cum Eu creez un nou pământ şi fac din aceste pietre (oameni cu inimile împietrite) oameni, iar aceste lucruri nu te surprind, căci ai acceptat în mod liber (vorbind ştiinţific) că Dumnezeu poate fi om şi că un om poate cu adevărat (vorbind ştiinţific) să fie una cu Dumnezeu. În acest fel, sufletul şi spiritul tău nu vor mai putea fi niciodată tulburate de vreme ce ai înţeles pe deplin că Eu sunt singurul şi unicul Dumnezeu adevărat, Creatorul tuturor lucrurilor, în eternitate”.

• Despre lumea sensibilă şi cea spirituală 

           Mântuitorul Iisus – ”Lumea sensibilă cea care există în prezent, din care nu poţi vedea cu ochii decât o parte (pământul) în raport cu spaţiul etern şi infinit este precum o clipă în eternitate.          

         Lumea spirituală este la fel de infinită ca şi spaţiul, care nu are niciodată sfârşit. Cu toate că spaţiul etern nu are niciodată sfârşit fiind întradevăr infinit în toate direcţiile, nici chiar în profunzimile cele mai îndepărtate ale acestui spaţiu nu există un singur punct în care să nu fie prezent spiritul înţelepciunii şi al puterii lui Dumnezeu.

            Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, care îşi vor manifesta iubirea lor adevărată faţă de Tatăl Preasfânt al eternităţii, precum şi iubirea lor pură pentru aproapele lor, vor primi în lumea de dincolo, în casa Tatălui, puterea de a umple din ce în ce mai mult spaţiul infinit cu noi creaţii. Pentru adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, pământurile sorii şi lunile nu sunt decât fire de praf.

            De aceea trebuie să puneţi în practică cuvântul Meu şi să-i convingeţi şi pe cei care ascultă Cuvântul Meu să îl pună în practică, căci atâta timp cât Cuvântul meu rămâne doar în minte, el nu valorează mai mult decât zbieretele nuni măgar. Cuvântul nu devine viu decât atunci când pătrunde în inimă şi pune stăpânire pe voinţă, care este centrul de gravitaţie a iubirii, de unde îl impulsionează pe fiecare om să acţioneze. Doar astfel omul vechi poate deveni un om nou şi Cuvântul Meu poate deveni cu adevărat un nou trup şi un nou sânge. Cel care din întreaga eternitate, a poruncit lumilor, sorilor şi lunilor să existe şi le-a aşezate pe orbitele lor imense, vă va aşeza şi pe voi pe noua orbită a vieţii eterne”.

• Despre aştri

Despre soare – Mântuitorul Iisus – ” Pe acest soare care dă pământului întreaga sa strălucire şi frumuseţe, peisajele sunt încă mult mai minunate. Chiar şi deşerturile sunt mai frumoase decât paradisurile terestre” (probabil privite spiritual)

Despre lună – spiritele lunii – Mântuitorul Iisus.… ”Luna noastră este o lume ca şi pământul tău, este rotunda ca acesta şi este locuită de fiinţe ca mine decât pe partea pe care nu se vede. Pe lună nu se trăieşte la fel de bine ca pe pământ. Uneori este foarte frig, iar alteori sunt călduri toride insuportabile. Foamea te roade, setea te arde. Să nu ai deci nostalgia acestei mici lumi, care este foarte dură, unde pe câmp nu creşte nimic, nici grâu , nici secară şi cu atât mai puţin viţa de vie. Pe partea luminată care se vede nu locuieşte nici o fiinţă cu trup fizic şi nici un animal, ci doar spirite nefericite şi fără nici un ajutor…..”

• Despre patria spirituală a omului 

Mântuitorul Iisus – ”Când vorbesc despre întoarcerea acasă Eu mă gândesc şi Mă refer la omul interior, care este adevăratul loc de întâlnire spirituală a vieţii, puterii şi a întregii înţelepciuni. Să mergem acolo, avem nevoie de pace interioară. Iată adevărata patrie în care vom găsi, cel puţin voi, căci Eu nu am nevoie, ceea ce este necesar pentru fiinţa voastră”.

• Despre iubirea de Dumnezeu – iubirea cerească şi iubirea infernală

             Mântuitorul Iisus – ”Omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu fără să aştepte vreo răsplată, aşa cum îl iubeşte şi Dumnezeu pe el, în caz contrar el nu este demn de Dumnezeu.

            Avantajul material sau spiritual determină întotdeauna impulsul iubirii. În afară de acest interes, la oameni nu există iubire – iubire complet dezinteresată care îşi are sălaşul în Dumnezeu.    

            Adevărata iubire se deosebeşte de iubirea infernală prin faptul că deşi ia în stăpânire fiinţele, la fel ca şi iubirea infernală, ea dăruieşte de fapt totul. Iubirea divină ia pentru a restitui, în timp ce iubirea infernală ia în stăpânire doar pentru propriul său avantaj, fără a da nimic în schimb.

            Dar dacă nu însuşim iubirea cerească, noi ştim că prin aceasta nu vom pierde niciodată nimic şi nici nu vom regreta nimic şi cu cât mai mult vom dărui, cu atât mai mult vom primi.

            Suntem ca un şanţ săpat în pământ; cu cât se scote mai mult pământ, cu atât volumul şanţului creşte pentru a primi lumina şi aerul cerului.

            Dacă iubirea n-ar fi, într-un fel, un schimb , n-ar mai fi iubire, căci orice iubire este dorinţă şi voinţă de a avea. Dar în această dorinţă de a avea , o prăpastie infinită separă cerul de pământ”.

• Hrana corpului, a sufletului şi a spiritului 

            – Îngerul a băut o cupă de vin şi a mâncat un peşte cu o felie de pâine .       

          Îngerul a arătat că astfel un spirit poate mânca hrană materială. Jonael l-a întrebat cum este posibil, dat fiind faptul că el nu este în fond decât un spirit?

           Îngerul a răspuns: Ai văzut vre-un mort care să bea şi să mănânce? Dacă un trup fără suflet nu poate bea şi mânca, aceasta este cea mai clară dovadă că sufletul şi spiritul care locuiesc în trup sunt cele care beau şi mănâncă. Ele îşi iau hrana din pământ, atâta timp cât sufletul locuieşte în acel trup şi îl menţine în viaţă prin faptul că îi dă trupului ceea ce îi prisoseşte din hrana sa (ceea ce el elimină). Deci este firesc ca şi eu să mănânc hrană pământească  atâta timp cât eu voi fi în acest corp (material) constituit din elementele aerului, deşi sunt un spirit.

• Despre mâncare şi băutură multă – Nefasta influenţă a dezmăţului asupra sufletului – Cum poate să se hrănească corpul cu ce elimină sufletul?

            Mântuitorul Iisus explică: ”Traiul în dezmăţ face sufletul să fie atât de lacom de plăceri şi înrădăcinat în materie încât sufletul este supraâncărcat de elemente nocive şi atunci corpul nu mai poate digera tot ceea ce sufletul trebuie să elimine. Sufletul astfel sufocat, nu mai găseşte mijloacele de a elimina aceste deşeuri şi viaţa lui nu mai este altceva decât impuritate, lascivitate şi infidelitate, strânse la un loc. Un suflet care trăieşte astfel îşi pierde valoarea, devenind astfel mort din punct de vedere spiritual, înălţându-se singur pe un tron al mizeriei pe care în loc să o înlăture,  sfârşeşte prin a găsi demn de stimă şi foarte onorabil faptul că este atât de infect. Toţi oamenii care au pe acest pământ o îngăduinţă excesivă faţă de simţurile lor (prea lacomi faţă de mâncare şi băutură), îşi înfundă sufletul până la gât, până peste ochi şi urechi în straturi, straturi de mizerie. Prin urmare beţi şi mâncaţi cu măsură, pentru ca sufletele voastre să nu se îmbolnăvească şi să nu-ţi găsească sfârşitul în propriile deşeuri”.

Petru a întrebat: Dacă este aşa atunci trebuie mai mult să postim decât să mâncăm ?

Mântuitorul Iisus: – ”Cel care posteşte la momentul potrivit (după ce a mâncat şi a băut mult) face mai bine decât cel care trăieşte permanent în viciu şi dezmăţ, dar adevăratul post constă în a te păzi de toate păcatele şi în a renunţa din toate puterile la toate, aceste lucruri lumeşti, în a-ţi lua crucea pe umeri şi a Mă urma fără să te temi să bei şi să mănânci, dar evident evitând toate excesele care duc la dezmăţ. Orice alt post are o mică valoare, sau nu are nici una. Anumite persoane caută, printr-un fel de mortificare a propriului corp (nemâncând nimic o mare perioadă de timp fiind la graniţa dintre viaţă şi moarte), să intre în contact cu lumea spiritelor, gândind că astfel pot stăpâni forţele naturii. Aceste practici nu sunt numai inutile, dar ele aduc chiar grave prejudicii sufletului. O mortificare sub forma unui astfel de post nu numai că nu are nici o valoare, dar reprezintă chiar un mare păcat”.

• Secretul forţei vitale. Efectul purificator al bolilor şi dieta – Influnenţele spiritelor rele asupra copiilor 

            Mântuitorul Iisus – ”Este o mare diferenţă între un copil pur şi un copil impur. Pe primul îl pot ghida direct , fără ocolişuri, pe al doilea îl pot ghida numai indirect, pe căi care sunt în mod necesar acoperite cu spini (pe căi mai dificile).

            De aceea Eu care sunt Stăpânul, sunt mai sever faţă de copii şi chiar faţă de cei foarte mici, decât faţă de un adult, căci spiritele rele sunt mult mai active în preajma copiilor. Ele ajută sufletul să-ţi construiască propriul trup, pentru ca acesta să le ofere o locuinţă comodă şi oricând disponibilă.

            Atunci Domnul , căreia nimic nu-i este necunoscut trimite pe îngerul Său care le  alungă blestemându-le şi le destramă opera insidioasă şi perfidă. Aceste spirite rele ies atunci din corp, provocând simtomele maladiilor infantile, iar aceste diverse boli ale copiilor şi sugarilor nu sunt altceva decât o formă de eliminare a materialului malefic şi străin utilizat de spiritele rele pentru a-i construi sufletului un corp care să le stea la dispoziţie oricând.

            Dacă excesele de orice fel nu ar fi foarte sever şi energic stopate la copii, ar rezulta o mulţi atât de mare de posedaţi, de surdo-muţi, de cretini şi de schilozi de tot felul, că ar fi dificil de găsit o singură fiinţă sănătoasă.

            Se poate  pune întrebarea cum de înţelepciunea supremă a lui Dumnezeu poate îngădui ca spiritele rele să pătrundă astfel în corpurile tinere ale acestor suflete? Vă răspund: Iată ce întreabă omul orb, care nu ştie că întregul pământ , da, toată creaţia, chiar şi învelişul material cel mai exterior al tuturor elementelor sale, nu este decât un conglomerant de spirite supuse judecăţii şi fixate în trup pentru un timp determinat.

            De fiecare dat când sufletul cere pentru trup o hrană materială şi acesta i–o furnizează, sufletul primeşte în corpul său o legiune de spirite disponibile, care pot fi, în plus rele şi impure, dar de care el are nevoie pentru creşterea corpului său.

            Aceste spirite se adună din ce în ce mai multe şi în final, ajung să alcătuiască un fel de suflet inteligent. Când s-a atins acest stagiu, acest nou suflet creat încearcă să-i sustragă sufletului autentic dreptul său de proprietate şi începe prin a-l domina, impunând corpului ceea ce doreşte bun pentru el însuşi. Atunci elementul străin trebuie expulzat printr-o boală. Legea permite prezenţei străine să subziste în corp un anumit timp (când copilul creşte), până în momentul în care, prin învăţături spirituale interioare sau exterioare, fiinţa atinge o anumită viziune interioară care îi va conferi facultatea de a alunga de bună voie paraziţii (spirite impure) prin post şi tot felul de privaţiuni.

             Dar dacă paraţii sunt mult prea tenaci, atunci copilului respectiv i se va lua corpul, pentru ca sufletul să înveţe ce este viaţa eternă într-o altă lume.De aceea părinţii trebuie să vegheze ca hrana copiilor lor să fie cât mai pură şi să fie în conformitate cu nevoile acestora.

            De aceea de la Avram şi în special de la Moise încoace, a fost dată evreilor lista alimentelor pure. Dacă mama vrea să consume alimente interzise de legea lui Moise, atunci ea nu trebuie să-ţi alăpteze copilul, ci să-l dea la alăptat unei femei care consumă alimente pure, căci în caz contrar, acea mamă îi va face mult rău copilului ei. 

            Cei care au respectat această lege nu au avut niciodată copii bolnavi şi chiar ei înşişi au ajuns la vârste foarte înaintate.

            Iată de ce în fiecare an Eu realizez purificarea arborilor fructiferi. Astfel nici un măr, pară… nici un singur fruct a cărei floare a fost fecundată nu se poate coace dacă este locuit de către un spirit impur”.

• Despre reâncarnare – Suflete venite pe pământ – Pământul unica şcoală a copiilor lui Dumnezeu – Relaţia corp, suflet, spirit – Motivul pentru care ne uităm vieţile anterioare

            Stoicul Pilopold (un grec) se răzvrăteşte  împotriva ordinii divine făcându-l pe Iisus un evreu poznaş şi spunând că întreaga creaţie nu merită nici măcar un bobârnac iar viaţa lui mizerabilă încă şi mai puţin. El a spus: Da-mi să mănânc şi să beau fără să fac nimic şi voi fi mulţumit de această existenţă terestră dar fără să trudesc din greu şi să sufăr şi pe deasupra să mai mulţumesc şi unui Dumnezeu şi să mă supun poruncilor sale care nu satisfac decât egoismul divin.

              Mântuitorul Iisus i-a spus: – ”Dumnezeu nu îngăduie să se râdă de lucruri atât de serioase. Marea răbdare a lui Dumnezeu are şi ea câteodată limitele ei”!.

            Eşti tu într-adevăr sigur că n-ai făcut înainte un contract cu Dumnezeu, Creatorul tău şi la plecare nu ai acceptat după cum ţi-au fost prezentate de mai multe ori toate condiţiile absolut necesare pentru a trăi pe această planetă?….

            Eşti pentru a douăzecia oară când trăieşti sub o formă corporală iar în timpul ultimei tale existenţe corporale când te aflai pe un soare pe care înţelepţii de pe acest pământ îl numesc Procyon dar pe care locuitorii săi îl numesc Akka, ai aflat de la un înger că Mare Spirit Etern şi Atotputernic, unicul Creator şi menţinător al infinitului şi a tot ceea ce el conţine, va accepta să se încarneze sub o formă umană.

            Atunci ţi-ai exprimat dorinţa foarte intensă de a veni pe această planetă, pentru a-L vedea şi auzi pe Cel care te-a creat….şi îngerul ţi-a prezentat atunci dificultăţile şi suferinţele cu care urmai să te confrunţi, dacă aşa cum doreai, ai fi devenit un locuitor al acestei planete unde te găseşti acum şi unde poţi deveni copilul lui Dumnezeu.

            Tu ai acceptat toate condiţiile, mai ales aceea de a uita toate amintirile tale din celelalte vieţi trăite în alte lumi, până în ziua când acest înger te va chema de trei ori pe numele pe care îl purtai pe soarele Akka”.

             Philopold a spus: Ce sunt cu aberaţiile astea? Am trăit într-o lume mai bună şi mai frumoasă ca asta?…

             Îngerul Arhiel a spus: Aşteaptă, mă voi duce să iau informaţii despre fosta ta existenţă în acea lume şi te voi face s-o vezi prin viziune interioară (clarvedere spirituală)….Îngerul a dispărut şi a apărut imediat, întinzându-i lui Philopold un sul cu numele său şi un sul pe care erau scrise toate condiţiile pe care le promisese în mod solemn îngerului că le acceptă. …

            Philopold a citit cu mare atenţie, iar după ce viziunea sa interioară s-a deschis, a spus plin de uimire: Da este adevărat, văd în străfundurile infinite ale existenţelor mele toate lumile în care am trăit de la naştere până la moarte….După ca a înmânat cel două suluri şi viziunea interiară a dispărut, nu-ţi mai amintea decât ca de un vis.

             Pilopold – Aş vrea să ştiu de ce păstrăm atât de puţine amintiri din aceste viziuni interioare?

            Îngerul Arhiel a spus: Pentru a putea deveni aici o fiinţă cu totul nouă , prin Dumnezeu şi întru Dumnezeu, odată ce ai devenit cu adevărat copil al lui Dumnezeu, totul îţi va reveni în memorie.

          În multe alte lumi superioare poţi deveni cu uşurinţă, atât exterior cât şi interior, exact ceea ce trebuie să fii. Însă pe acest pământ, Dumnezeu conferă sufletului forma corpului său , care este creat după o ordine dictată de o anumită necesitate. Fiecare spirit care a fost aşezat în interiorul sufletului, trebuie mai întâi să modeleze acest suflet după legile care i-au fost date.

           Dacă sufletul a atins astfel gradul potrivit  de maturitate şi perfecţiune, spiritul pătrunde atunci complet sufletul şi omul devine astfel în întregime o fiinţă nouă, desăvârşită, care provine – e adevărat, la modul absolut – din Dumnezeu. Pentru că în om, spiritul nu este de fapt decât un Dumnezeu minuscul, de vreme ce provine din însăşi inima lui Dumnezeu.

           Dar omul nu devine astfel (desăvârşit) decât prin propriul său efort şi nu prin efectul venit de la Dumnezeu. În multe alte lumi superioare, oamenii nu trebuie să se formeze ei înşişi. Ei sunt făcuţi de Dumnezeu sau, ceea ce este acelaşi lucru, de copii Săi.

          Dar aici oamenii trebuie să se modeleze singuri, potrivit ordinii relevate, altmiteri ei nu pot deveni copii lui Dumnezeu. Astfel un om care atinge desăvârşirea pe acest pământ şi devine astfel un copil al lui Dumnezeu, este asemănător lui Dumnezeu.

• Despre încarnarea Domnului

            Îngerul Arhiel: – Noi am făcut cunoscută încarnarea Domnului în întreaga creaţie şi în toate lumile locuite de fiinţe raţionale, care au formă umană dar nu a fost permis decât câtorva spirite din foarte puţine lumi să se încarneze pe acest pământ, pentru că Domnul cunoaşte natura tuturor lumilor din spaţiul infinit, ca şi natura şi capacităţile spiritelor care le locuiesc.

            El ştie mai bine ca oricine dacă un spirit este sau nu apt să se încarneze pe acest pământ. Toţi cei care au fost găsiţi apţi pentru a cest pământ au venit aici dar numărul lor nu depăşeşte zece mii de persoane. Dar dintre toţi aceşti oameni tu eşti unul dintre cei mai fericiţi, pentru că – dacă doreşti acest lucru – poţi deveni la fel ca cei care-L însoţesc acum , un discipol al Domnului.

            După ce şi-a făcut curaj Pilopold s-a apropiat şi de la vreo treizeci de paşi s-a adresat Domnului :Doamne îmi permiţi să mă apropii de Tine? Dacă nu am să mă retrag.

           Mântuitorul Iisus – ”Poate să vină oricine doreşte, şovăiala nu a ajutat pe nimeni să înainteze”.

          Pilopold – s-a apropiat şi a spus: Doamne am păcătuit grav împotriva Ta, dar asta n-a fost decât din cauza orbirii mele…Te implor în numele iubirii Tale eterne şi a înţelepciunii Tale divine să mă ierţi pe mine biet păcătos orb, pentru toate greşelile pe care le-am comis faţă te tine şi faţă de aproapele meu…Cred că ţi-am înţeles cerinţele şi credincios Cuvântului Tău, le voi urma.

          Mântuitorul Iisus – ”Adevărat îţi spun, tu ai venit la Mine. Oricine vine este primit; mergi  să-ţi pui lucrurile în ordine, aşa cum îţi cer Eu şi întoarce-te pentru a Mă  urma; nu trebuie şă fii legat de această lume, pentru că tu nu eşti din această lume, nefiind de Jos ci de Sus”.

          Dintre toţi pe care îi vezi în jurul Meu, cu excepţia câtorva, puţini sunt din lumea ta. Alţii provin dintr-o altă lume de lumină şi foarte puţini vin din această lume, dar aceştia nu înseamnă mare lucru, pentru că pentru ei lumea contează mai mult decât contez Eu. De aceea ei nu pot face mari progrese spirituale.

          Am ales acest pământ deoarece copii săi sunt ultimii şi cei mai înapoiaţi din tot infinitul imens. De aceea, am îmbrăcat haina cea mai umilă a celei mai joase condiţii, pentru a fi posibil ca toate creaturile din întreaga manifestare să se poată apropia de Mine. De la locuitorii planetelor inferioare, şi până la locuitorii primilor sori centrali, cei mai elevaţi, toţi trebuie să aibe şansa de a se putea apropia de Mine”.

          Matei a întrebat pe Mântuitorul Iisus dacă trebuie să scrie despre evenimentele petrecute – dar răspunsul a fost negativ – pe motivul că ”s-ar pute umple nenumărate cărţi, pe care lumea nu le-ar putea înţelege,…… dar va veni vreme a când Eu voi chema din nou oameni cărora să le transmit ceea ce s-a petrecut aici ” – este cazul cărţii de faţă. Aşa că Mântuitorul Iisus ia cerut lui Matei să scrie decât ceea ce-i va cere El în mod special spunând – ”Este mai bine ca lucrurile să fie transmise sub un văl care să le acopere, pentru ca astfel germenele vieţii să rămână intact.”

• Despre vicleniile Satanei – modalităţi de recunoaştere – Satana nu are putere decât asupra simţurilor şi niciodată asupra voinţei

            Mântuitorul Iisus – ”Pământul nu este altceva decât locuinţa Satanei. Fie că veţi arunca porcilor perle de sau porumb, ei vor înghiţi perlele la fel ca şi porumbul, fără să facă nici cea mai mică de osebire între ele”. Pentru că spiritul rău nu are niciodată odihnă; zi şi noapte dă târcoale ca un leu înfometat şi atacă, din cauza foamei tot ce întâlneşte în cale. Dacă ar fi vizibil unii s-ar bate curajoşi cu el, dar majoritatea pierd bătălia, pentru că ei nu văd că el poate lua forma şi frumuseţea unui înger de lumină sau dimpotrivă ….sub o urâţenie înspăimântătoare.

            Dar fiindcă el nu poate şi nu îndrăzneşte să se arate nimănui şi deşi fiecare îl poate recunoaşte cu uşurinţă atunci când el îi şopteşte la ureche să-şi împietrească inima şi să se deschidă către desfrâu, adulter, egoism, orgoliu, gelozie, avariţie, cruzime, indiferenţă faţă de tot ceea ce este adevărat şi divin, insensibilitate în faţa mizeriei şi suferinţei celorlalţi, lăcomie după plăcerile acestui pământ, este încă posibil ca omul să se opună ferm atacurilor Satanei care nu poate acţiona decât asupra simţurilor, dar niciodată asupra voinţei sufletului.

            Ori de câte ori le ve-ţi observa, urmaţi-Mi Învăţătura şi Cuvântul, reacţionaţi cu toată energia sufletelor voastre şi faceţi exact contrariul a ceea ce vă sugerează ele şi veţi deveni astfel stăpânii spiritelor rele. Şi dacă aţi ştiut să învingeţi toate atacurile lor ele vă vor lăsa în pace şi nu va mai trebui apoi să vă luptaţi cu ele.

            Dar dacă vă lăsaţi prinşi de unul sau de altul din atacurile lor, sau dacă cedaţi cât de puţin unuia din simţurile voastre, ele nu vă vor lăsa în pace până la sfârşitul vieţii voastre pământeşti. Deci fiţi foarte atenţi la tot ce v-am spus să respectaţi pentru căci altfel trebuie dusă o luptă aprigă pentru a elibera complect sufletul în care a pătruns răul.

            Dar cel care are voinţă fermă de a face tot ceea ce poate şi care îmi încredinţează Mie, în spirit, slăbiciunile lui, dobândeşte cu uşurinţă victoria împotriva Satanei, dar bine înţeles, numai dacă Mă cheamă în ajutor prin credinţa sa vie.

            Eu vă spun Tatăl din ceruri v-a înzestrat cu tot ceea ce aveţi nevoie. Totul va depinde de fapte voastre şi de cuvintele voastre, iar faptele şi cuvintele vor fi judecătorii voştri.”

• Despre cunoaşterea de sine – avertisment împotriva lenii şi nepăsării

             Mântuitorul Iisus – ”Totul este zadarnic dacă omul nu se cunoaşte, mai întâi pe sine şi dacă nu se transformări mai întâi lăuntric pe sine însuşi. Aşadar nu fiţi doar nişte ascultători înfumuraţi ai Cuvântului Meu, ci deveniţi muncitori plini de zel şi atunci veţi începe să simţiţi în voi beneficiile. Viaţa înseamnă acţiune (activitate) şi nu stagnare. Ea trebuie menţinută prin manifestarea continuă a forţelor din care ea este făcută. Repausul nu conservă viaţa. Acest fel de bine pe care vi-l conferă repausul nu este decât un fel de moarte a forţelor care impulsionează către viaţă. Cine înaintează din ce în ce mai mult în calmul inactiv, în special forţele vii ale spiritului său, găseşte aici o anumită stare de bine, dar se lasă astfel să alunece încet-încet în braţele morţii, din care Dumnezeu nu-l va elibera uşor.

        Există desigur şi un calm adevărat, plin de viaţă dar acesta se află în Dumnezeu. În om el se manifestă ca un sentiment ceresc inexprimabil de recunoştinţă copleşitoare faţă de Dumnezeu şi ca o bucurie beatifică de a împlini voia Lui cea sfântă. Această beatitudine şi această cunoaştere foarte limpede de a fi împlinit voia lui Dumnezeu sunt adevărata pace conştientă întru Dumnezeu, plină de viaţă – pentru că este plină de forţele acţiunii (manifestării).

            Iuda Iscarioteanul a spus: Doamne dacă este aşa, înseamnă că omul ar trebui să alunge somnul ca pe ciumă, căci somnul este un repaus al anumitor forţe vitale …

            Mântuitorul Iisus –” Desigur, dar se ştie că cei care dorm mult nu trăiesc mult. Cel care doarme cinci ore în perioada tinereţii şi sase ore la bătrâneţe, chiar şi atunci când va atinge o vârstă înaintată va avea un are tineresc, în timp ce unul care doarme mult îmbătrâneşte mai repede…

            Când lenea începe să se cuibărească într-un suflet, atunci apare foarte repede şi viciul, căci lenea nu este altceva decât iubire egoistă de sine. Deci păziţi-vă în mod special de lene (trândăvie) căci ea este germenele pentru multe rele…… şi o poartă deschisă pentru vicii de neimaginat.

            După ce însă omul a terminat ce avea de lucru, o odihnă cu măsură este binevenită pentru trupul lui. Dar prea mult somn este mai rău chiar decât lipsa totală de somn (ex. ”Cine a făcut un drum lung pe jos ţi ajunge în sfârşit la un han, nu trebuie să meargă imediat să se odihnească. Este mult mai bine să facă unele activităţi mărunte şi a doua zi când se va trezi şi va porni la drum nu va simţi nici un fel de oboseală. Dar dacă când a ajuns la han se aruncă în pat şi nu se mai trezeşte până a doua zi la prânz, el va porni la drum cu picioarele înţepenite şi îl va durea capul”).

            Viaţa nu poate fi conservată decât prin activitate şi ea poate dura etern (continuă în lumea de dincolo), în timp ce inactivitatea nu creează şi nu poate crea decât moarte”.

• Despre Inima sufletului          

         Mântuitorul Iisus –” Puneţi-vă mâinile pe piept şi veţi vedea cum inima bate fără încetare zi şi noapte. Dacă oprirea inimii fizice este în mod vizibil semnul morţii corpului fizic, oprirea inimii sufletului este moartea sufletului. Inima sufletului se numeşte iubire şi pulsaţiile sale se exprimă prin manifestarea intensă şi adevărată a iubii.

Neâncetata manifestare a iubirii corespunde acestei pulsaţiia inimii sufletului, care nu oboseşte niciodată. Cu cât inima sufletului bate mai cu fervoare, cu atât mai intensă este viaţa sufletului. Astfel inima atinge un înalt grad de trezire spirituală şi se deschide către viaţa divină a spiritului. Acest spirit care este viaţa cea mai pură, deoarece reprezintă suprema şi neobosita activitate, ce se revarsă în sufletul care, prin manifestarea plenară a iubirii, devine asemănător lui. Astfel viaţa veşnică îşi găseşte începutul în acest suflet. Şi vedeţi voi totul vine dintr-o continuă activitate, niciodată dintr-o stare de lene.

            Alungaţi repausul şi inerţia, urmăriţi să fiţi mereu activi şi plini de iniţiativă şi răsplata voastră va fi viaţa eternă.

            Să nu credeţi că am venit pe pămnt să aduc pacea şi odihna ci am venit să aduc spada şi războiul. Căci oamenii trebuie să fie stimulaţi prin suferinţe cumplite şi necazuri de tot felul, altmiteri ei devin la fel ca nişte boi graşi, care se îndoapă aşteptându-ţi moartea veşnică.   Necazurile şi suferinţele acţionează în om la fel ca fermentaţia ţi dau naştere astfel în final, la trrezirea spirituală

• Fiţi ori complet reci ori fierbinţi 

           Mântuitorul Iisus –  ” În ceea ce Mă priveşte, fiţi ori complet reci, ori fierbinţi căci eu îi voi vomita pe cei călduţi din gura Mea.”      

          Un duşman puternic îmi este mai drag decât un prieten călduţ, căci duşmanul puternic Mă obligă să acţionez energic, fie pentru a-l câţtiga, fie pentru al face întotdeauna inofensiv, în timp ce alături de un prieten călduţ, voi deveni chiar Eu călduţ, dacă ar fi să Mă aflu în pericol, de ce folos Mi-ar fi acest prieten călduţ ?

• Despre meditaţie și binefacerile ei 

          Se spune că este bine ca in fiecare seară înainte de culcare să-ţi faci o analiză a faptelor zilei în raport cu voinţa lui Dumnezeu, pentru a te corecta şi a nu mai cădea în aceleaşi greşeli. Satana va căuta să te perturbe prin fuga gândului sau alte şmecherii, dar nu trebuie renunţat.

        Mântuitorul Iisus – ” Nimic nu este mai binevenită pentru om decât o meditaţie din când în când. Cel care vrea să se cunoască şi să-şi măsoare forţele, trebuie să se cunoască şi să se analizeze mai întâi pe el însuşi. Începeţi să vă gândiţi în linişte şi în tăcere la activităţile voastre şi la voinţa lui Dumnezeu, care vă este acum cunoscută. Puneţi-vă întrebarea dacă a-ţi respectat această voinţă în diverse momente ale vieţii voastre. Prin această întrospecţie, veţi pune obstacole intruziunilor lui Satana, care încearcă prin tot felul să vă perturbe pentru a vă devia de pe calea cea dreaptă.

            Atunci când omul atinge prin exerciţii practice, un anumit nivel de măiestrie în meditaţie, el va descoperi cu uşurinţă şi rapid capcanele lui Satana putând să le evite şi să le anihileze complet. El va şti să se protejeze energic de atacurile viitoare ale inamicului. Satana ştie acest lucru foarte bine şi caută tot timpul să tulbure sufletul prin tot felul de şmecherii pentru a renunţa la meditaţie ceea ce ar fi foarte grav. Atunci sufletul, din ce în ce mai separat de spirit, pe care nu-l poate trezi în el, va intra încet, încet, în procesul celei de-a doua morţi a omului”.

        Despre beneficiile ei : Mântuitorul Iisus – ”Astfel omul se poate ridica de la materie către spirit şi poate deveni pe această cale propriul său stăpân şi astfel, stăpânul întregii naturi. Urmaţi deci din când în când acest drum în Numele Meu şi veţi obţine o mare putere de control asupra pasiunilor voastre, asupra întregii naturi şi asupra tuturor creaturilor din Lumea de dincolo.

            De fiecare dată când veţi relua acest exerciţiu, veţi fi tulburaţi, iar aceasta se va petrece până când vă veţi naşte din nou întru spirit. Atunci Satana îşi va pierde orice putere asupra voastră şi voi veţi deveni judecătorii lui precum şi tuturor celor pe care el i-a ademenit şi pe care voi îi veţi putea lua înapoi de la el pentru totdeauna.

            Nici o învăţătură şi nici o lecţie din exterior nu te pot ajuta să înţelegi ce înseamnă noua naştere. Aceasta este o stare care se poate obţine numai în sine (în interiorul fiinţei), pe calea pe care Eu v-am arătat-o. Urmând Învăţătura Mea şi practicând aceste meditaţii, în cele din urmă vei atinge prin tine însuţi şi în tine însuţi o asemenea lumină.

 Până la o nouă revedere .. pace și lumină tuturor.

Costi

Share this:

ÎNVĂȚĂTURI : Despre destrăbălare şi prostituţie, ruşine, bani și nenorocirile care le                           aduc,  despre minciună și promisiuni,  despre îngeri, despre femei si                           modalitățile de recunoaștere a femeilor rele  …  și multe altele

• Despre destrăbălare şi prostituţie – Mântuitorul Iisus – ”Cel care se destrăbălează şi se prostituează are sufletul foarte bolnav pentru că acest gen de păcat împietreşte inima omului, îl face să-ţi piardă sensibilitatea faţă de ceilalţi, iar în cele din urmă el nu se mai iubeşte decât pe sine, ca pe un obiect pentru aşi satisface poftele, nu din dragoste pentru acest obiect, ci chiar de dragul desfrâului. O asemenea inimă respinge Cuvântul lui Dumnezeu iar omul devine în cele din urmă duşmanul celor ce păstrează în inima lor şi pun în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Într-adevăr vă spun, oamenii lascivi, impudici, desfrânaţii şi prostituatele nu vor intra în Împărăţia Cerurilor .Va trebui ca ei să se lepede complet de viciile lor, căci omul comite toate celelalte păcate în afara trupului său, putând să se dezlege cu uşurinţă de ele, pentru că ceea ce este exterior nu-l strică atât de mult pe om.

            Dar desfrâul se face în trupul omului şi în cele din urmă strică deopotrivă sufletul şi spiritul. Deci este unul dintre cele mai mari păcate ”. (…întrebând Iisus pe cei care-l ascultau cine suferă de această boală, pentru a fi vindecaţi, mulţi au plecat ruşinaţi…)

• Despre ruşine –Mântuitorul Iisus – ” Sentimentul de ruşine faţă de un păcat comis este vanitate. În lumea de dincolo, unde alţii vor tăia firul de păr în patru şi vor striga de pe acoperişuri ce aţi făcut pe ascuns pe acest pământ, vă va fi greu atunci să vă ascundeţi ruşinea ”.

            Nicodim îl caută noaptea pe Iisus –  ” Dacă cineva îl caută pe Fiul Omului, în toiul nopţii pentru că îi este ruşine să o facă la lumina zilei, în faţa tuturor de frică să nu fie criticat, nu are multe şanse Să-l găsească. Judecata este lumina lui Dumnezeu venită din ceruri în această lume. Dar oamenii care vin din întuneric şi sunt aşezaţi în lumină, preferă mai degrabă bezna lor decât lumina lui Dumnezeu ceea ce  dovedeşte că faptele lor sunt rele. Cel care este prietenul luminii se deplasează ziua şi nu noaptea. El recunoaşte imediat lumina pentru că provine din lumină şi această lumină se numeşte credinţa inimii aşadar urmează-ţi inima pentru că nimic nu este mai adevărat în om decât iubirea. Nu conta decât pe ea şi vei porni la drum ziua.

            Cel ce va crede în Iisus, fie el evreu sau păgân, nu fa fi judecat şi nu va pieri iar cel care se va împotrivi şi nu va crede în El , este deja judecat pentru că nedorind sa-l recunoască se ridică în orgoliu – împotriva Numelui Său. Cel care crede in Iisus şi crede că El este lumina lui Dumnezeu, poartă deja viaţă în el iar cel care nu crede aceasta poartă deja judecată asupra lui şi această judecată este chiar lipsa lui de credinţă. ”

• Despre ordinea bună – Mântuitorul Iisus – ”Este bine să păstrezi ordinea în toate lucrurile indiferent cât de mărunte sunt”.

• Despre îngerul care îngrijeşte pământul – Mântuitorul Iisus – ” Întregul pământ este supravegheat de un singur înger care are în grijă toate ierburile, toţi arbuştii, toţi copacii şi toate speciile vegetale, veghind ca toate plantele să crească, să se înmulţească şi să dea roade. Acelaşi înger supraveghează deopotrivă şi toate animalele din apă, din aer şi de pe pământ”.

• Despre îngerul păzitor – Legăturile dintre Dumnezeu şi oameni –  Mântuitorul Iisus – ”Fiecărui om i s-a dat un înger păzitor invizibil care îl însoţeşte de la naştere şi până la moarte. Acest înger ajută omul să-şi eleveze conştiinţa şi să se îndepărteze de rău. Dar totul depinde de voinţa şi acordul omului (liberul arbitru).

          Dacă omul doreşte şi Dumnezeu doreşte iar dacă omul nu doreşte, Dumnezeu îl lasă absolut liber şi nu se mai preocupă de el. Dar dacă omul îl caută pe Dumnezeu după libera voinţă a inimii sale şi îl imploră şi este sincer, atunci Dumnezeu vine imediat în întâmpinarea omului, pentru că Dumnezeu este în sine iubire pură şi El nu-şi întoarce faţa decât către cei care se îndreaptă către El din iubirea pură a inimii lor.

            Dumnezeu nu ştie nimic de cei ce nu vor să şti nimic de El iar când aceste suflete vor apărea în faţa lui Dumnezeu vor avea mult de suferit şi îndurat până vor fi recunoscute de El”.

• Despre libertate şi constrângere – Mântuitorul Iisus – ”Cine vrea să Mă primească, Mă primeşte şi cine vrea să Mă urmeze Mă urmează, căci Eu şi Împărăţia Mea suntem liberi şi nu se poate ajunge acolo decât complet liber. În faţa Mea numai hotărârile luate liber contează iar tot ceea ce există în afara acestei libertăţi nu are nici o valoare fiindcă orice constrângere, care nu vine exclusiv din adâncul inimii, îi este străină omului şi nu are nici o valoare în libertatea absolută a ordinii Mele eterne.

            Astfel evoluţia fiecărui om se află în mâinile sale iar când va veni ziua marelui examen al vieţii ceea ce va fi străin în ochii lui Dumnezeu va fi considerat fără valoare şi i se lua înapoi iar celui care are (care este plin de iubire) prin drept divin i se va mai da chiar în plus.

            Cine îmi urmează din propria sa voinţă  nu numai că nu va pierde nimic dar va câştiga de zece ori mai mult iar daca inima te îndeamnă să faci acest lucru este bine să-l faci. Să trăieşti după inima ta, aceasta este viaţa adevăra. Pentru că orice altă viaţă, care nu vine din inimă, nu este viaţă, ci distrugerea propriei vieţi de către om”.

• Despre bani şi nenorocirile care le aduc – Mântuitorul Iisus – ”Satana a inventat banul în această lume pentru a înlesni şi amplifica păcatul. Atâta timp cât nu existau banii nu existau nici femei de stradă cu care se săvârşesc cele mai josnice orgii sau multe alte multe lucruri chiar de mii de ori mai rele.

            Dacă te duci să cauţi o fată uşoară având la tine aur şi argint (bani) ea nu va râde şi nici nu-şi va bate joc de tine ci te va conduce imediat în patul ei şi te va invita la păcat dar dacă in locul banilor vei vrea sa-i dai pentru câteva momente de plăcere oalele şi străchinile tale (schimb în natură), ea va râde şi îşi va bate joc de tine, dar tu vei fi salvat de la păcat.

            Banii sunt de folos doar dacă sunt bine folosiţi, ca orice altceva de pe acest pământ dar în schimb aduc mult rău omului superficial.

            Credinţa adevărată şi deplină în Dumnezeu valorează mai mult decât toate comorile din lume, care pot fi de folos câtva timp trupului, dar niciodată sufletului său”.

• Despre înmormântări – Unul dintre ucenici i-a cerut permisiunea lui Iisus să meargă să-şi îngroape tatăl iar Iisus i-a răspuns ”Lăsaţi-i pe morţi să-şi îngroape morţii” – ”Este mai important să te preocupi de viaţă decât de moarte, căci toţi cei care au falsa concepţie de a se ocupa de morţi şi care fac mare caz de ceremonii – o fac mai mult sau mai puţin – datorită faptului că ei onorează moartea.

            Adevărata moarte a omului este egoismul, care se manifestă prin acest spirit al orgoliului mereu în căutare de onoruri. Deci înmormântarea pompoasă a unui mort nu este altceva decât ultimul semn de orgoliu al unui om mort de mult timp, din punct de vedere spiritual”.

• Despre farisei demonici şi Despre hula împotriva Duhului Sfât (Spiritului lui Dumnezeu) – (câţiva farisei l-au blestemat pe Iisus).

Mântuitorul Iisus – ”Cel care se ridică împotriva omului care sunt Eu va fi iertat dar cel care vorbeşte împotriva Spiritului lui Dumnezeu nu va fi iertat niciodată. Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar niciodată hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Cine nu este cu mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine, risipeşte şi se pune în mod făţiş împotriva spiritului lui Dumnezeu, care vrea să vă elibereze.

            Dar voi nu vreţi să înţelegeţi nici să acceptaţi că aţi putea fi liberi. Această rasă murdară şi desfrânată caută un semn, dar nu va primi altul în afara celui dat de profetul Iona care a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei, iar Fiul omului va rămâne trei zile şi trei nopţi în centrul pământului (perioada dintre moarte şi învierea după trei zile)”.

Fariseii au spus: Dacă crezi că suntem aşa demonici şi condamnaţi cu toţii în ziua Judecăţii de apoi atunci alungă demonii din noi.

            Mântuitorul Iisus: – ”Din mai multe motive acest lucru nu poate fi făcut, căci de prea mult timp demonii sunt perfect uniţi cu sufletele voastre. (poate fi făcut dar degeaba şi spre răul lor) Ei sunt cei care vă fac să duceţi o viaţă de rău şi desfrâu şi ca să-i îndepărţez, ar însemna să vă iau viaţa, iar asta nu vă ajută cu nimic, fiindcă natura voastră este în întregime demonică.

            Când prin puterea Mea un spirit (diavol) este alungat din oameni ca voi, el va rătăci prin locuri aride şi deşertice fără să-şi găsească liniştea. De aceea Diavolul tentează fiinţele virtuoase şi caută să intre în ele (pentru că locuinţa este goală), dar dacă nimeni nu-i deschide uşa, îşi spune: Să mă întorc în vechea locuinţă, căci nu este loc de odihnă pentru mine în aceste locuri aride şi deşertice, iar în locuinţele (sufletele oamenilor) invadate de cei de acelaşi fel cu mine nu mă vor lăsa să intru.

            El revine în locuinţa veche, dar o găseşte goală, curată şi împodobită. Atunci el se retrage (dacă nu poate intra), cheamă alţi şapte demoni, mai răi decât el şi cu ajutorul lor, împresoară iar locuinţa pe care în sfârşit o poate asedia. Şi iată-i instalaţi în interiorul celui pentru care totul va deveni mai rău ca mai înainte.

             Astfel ar sta lucrurile cu această generaţie rea şi de aceea nu trebuie ca prin Mine lucrurile să devină mai rele decât sunt”.

• Despre minciună şi Despre promisiuni

Mântuitorul Iisus – ”Să fii mereu bun, să respecţi adevărul, căci o minciună oricât de bine intenţionată ar fi, nu ajută decât pe moment, sfârşind întotdeauna prin a fi nefolositoare sau chiar a dăuna. Este mai bine să taci, decât să minţi, chiar dacă o faci cu cele mai bune intenţii.

            Nu promiteţi niciodată dacă nu vă puteţi ţine de cuvânt, sau mai rău, dacă din diverse motive, nu vreţi să vă ţineţi de cuvânt. Dacă doriţi într-adevăr să fiţi copii lui Dumnezeu, adevăr vă spun, unul dintre lucrurile cel mai rele este să nu vă ţineţi de promisiune. Căci cel care se mânie, păcătuieşte împotriva lui însuşi şi nu-ţi face rău decât lui însuşi. Cine este desfrânat îşi supune sufletul judecăţii cărnii ţi îşi face rău lui însuşi, dar cel mai mare rău dintre toate este minciuna.

            Dacă ai promis ceva şi intervin unele împrejurări care te împiedică să te ţii de cuvânt, mergi fără întârziere şi caută-l pe cel care i-ai făcut promisiunea şi arată-i cu sinceritate ceea ce ţi s-a întâmplat, astfel cel care se baza pe tine să-şi poată lua la timp măsurile necesare. Nefericire celui ce face promisiuni şi nu le ţine atunci când ar putea să le ţină.

            O promisiune nerespectată provoacă celorlalţi încurcături teribile. Ea este cea mai mare negare a iubirii de aproape şi deci cel mai mare rău. Doar demonii acţionează astfel. În orice lucru fiţi drepţi şi plini de dragoste, căci cei drepţi vor străluci într-o zi în Împărăţia Cerurilor, precum soarele la amiază”.

• Despre cultură şi despre şcoli – Mântuitorul Iisus – ”Cine nu primeşte decât învăţătura lumii şi nu primeşte în inima sa învăţătura lui Dumnezeu, se află în noaptea lumii şi nu va cunoaşte niciodată lumina vieţii iar cine nu este luminat de adevărata lumină a vieţii venită de la Dumnezeu este mort.

            Chiar dacă lumea l-a învăţat întreaga sa înţelepciune, la ce îi foloseşte acest lucru (în lumea de dincolo)? Rămâneţi în mine şi atunci Eu voi rămâne în voi iar înţelepciunea cerurilor vă va umple inimile pentru totdeauna”.

• Despre cei care cred că pot să râdă de orbirea celorlalţi.

Mântuitorul Iisus –  ”Oamenii râd de tot felul de glume picante, mai ales atunci când cuvintele lor murdare şi grosiere fac aluzie la slăbiciunea şi păcate fraţilor lor, pe care vor să-i ridiculizeze în ochii celorlalţi. Cei care fac acest lucru au inima umplută de diavol cu seminţe rele din care nici un fruct bun nu va putea ieşi vreodată.        

            Comedia umană este o tragedie pentru adevăraţii copii ai lui Dumnezeu şi îngerii lui Dumnezeu din ceruri plâng atunci când oamenii din această lume râd în prostia lor răutăcioasă. Este mai bine să plângi de durerile altuia decât să râzi de ele.

            Cu totul altceva este să râdeţi cu inimă uşoară atunci când vedeţi pe un frate de-al vostru că acţionează cu înţelepciune, după ce a urmat sfaturile voastre bune prin care l-aţi învăţat să nu mai acţioneze prosteşte.”

            Cei trei îngeri – care au pus la punct câteva femei care râdeau de un bătrân pe jumătate orb care a crezut că arde muntele văzând nişte focuri 

            Păcatul vostru merită să fie pedepsit. Dar v-aţi cerut iertare şi din moment ce el va iertat vă iertăm şi noi. Dar nenorocire vouă dacă veţi continua să batjocoriţi un infirm, căci nenorocirea sa se va abate asupra voastră.

De altfel oamenii, aproape că nu ar trebui să râdă, sau doar foarte rar, căci râsul răutăcios trezeşte spiritele rele ascunse în ei.

O mişcare prietenească a muşchilor feţei – în care recunoşti expresia bunăvoinţei – este divină, dar aproape toate celelalte feluri de râs vin din infern, căci diavolii râd fără încetare ori de câte ori le reuşesc loviturile lor rele.

În ceruri nimeni nu râde, aici toată lumea este plină de cea mai caldă şi amicală bunăvoinţă faţă de bietele creaturi şi este plină de compasiune faţă de toţi fraţii care trebuie să sufere încă pe acest pământ.

Când oamenii vor începe să râdă de slăbiciunea fraţilor lor, credinţa va dispărea ca soarele la apus şi iubirea se va răci în inima omului iar oamenii vor simţi o suferinţă mare, cum niciodată nu au mai simţit.

Amintiţi-vă de această învăţătură cerească. Pedepsiţi-vă copii dacă îşi vor bate joc de ea. Mai bine să-i vedeţi plângând decât să-i auziţi râzând răutăcios, căci acest râs vine din infern, care este mereu plin de râs sarcastic.

Există anumite situaţii, de altfel specifice oamenilor, în care se poate râde de un lucru prostesc şi stupid, dar râsul este judecata celui care l-a declanşat.

Dar cel care râde din plăcere şi caută ocaziile de a râde numai de dragul de a râde, este un nebun căci orice om înţelept înţelege cu uşurinţă faptul că  viaţa este ceva serios şi nu poate şă o ia în râs.

Deci să nu mai râdeţi de alţii şi îndepărtaţi-vă de bufoni, farsori şi comedianţi, care sunt plătiţi pentru a vă atrage în infern. Fiţi mereu sobri şi modeşti pentru a fi pe placul lui Dumnezeu şi păstraţi-vă cinstea şi onoarea.

• Despre Fecioara Maria – Mântuitorul Iisus – ”Iat-o pe femeia aleasă între toate femeile de pe pământ. Ea este prima şi nu va mai fi vreodată o alta la fel, dar va veni vremea când oamenii îi vor consacra ei mai multe temple decât Mie, crezând că nu vor putea găsi credinţa şi fericirea decât cu ajutorul ei!.

            De aceea Eu nu doresc să fie prea mult slăvită, căci ea ştie bine că este doar mama trupului Meu, şi mai ştie de asemenea  şi Cine se ascunde în acest trup pe care l-a născut. Aşadar să fiţi buni şi să vă purtaţi frumos cu ea dar să nu o divinizaţi!. Căci cu toate calităţile ei excepţionale, ea rămâne totuşi femeie şi de la a se crede cea mai aleasă între femei şi vanitate, întotdeauna nu este decât un pas, iar orice formă de vanitate este sămânţa orgoliului de unde au venit şi vin toate relele acestui pământ.”…..

Mântuitorul Iisus a fost întrebat cine este mama Lui şi cine sunt fraţii Lui (apropo de speculaţiile făcute că fecioara Maria a avut mai mulţi copii) .

            Mântuitorul Iisus răspunde: ”Oricine face voia Tatălui Meu din ceruri este într-adevăr fratele Meu, sora Mea, mama Mea….Ei bine, Maria este a doua lui soţie (a lui Iosif) pe care i-a dat-o templul, iar cei doi bărbaţi care o însoţesc sunt fii din prima căsătorie a lui Iosif şi care continuă meseria sa (de dulgher). Cât despre Mine, Eu sunt fiul trupesc al Mariei şi numele Meu este Iisus.

• Despre încrederea în Dumnezeu – Mântuitorul Iisus – ”Dumnezeu îl binecuvintează şi nu-l abandonează niciodată pe cel ce are încredere în El şi nu îngăduie ca ei să piară. Dar pe cei care cred că Dumnezeu există, fără să aibe însă încredere în El, pentru că inima lor le spune că ei nu merită ajutorul Lui (sau nu au nevoie ) , Dumnezeu nu îi ajută, pentru că nu au încredere în El, ci doar în propriile lor forţe şi în propriile lor mijloace pe care le consideră intangibile şi sacre spunând – Ajută-te tu însuţi dacă vrei să fii ajutat, căci fiecare om este propriul lui stăpân, şi trebuie să aibe grijă de el însuşi. Dar problema tocmai aici apare pentru că atâta timp cât el se ajută singur nu se mai pune problema să ajute pe altcineva. Deci dacă voi trăiţi şi acţionaţi fără iubire şi fără încredere în Dumnezeu, atunci veţi schimba în infern cerul dinăuntrul vostru şi vă veţi îndepărta de Dumnezeu.

            Adevăr, adevăr vă spun, cel care îl abandonează pe fratele său la nevoie, Îl abandonează simultan şi pe Dumnezeu din ceruri, care îl va abandona la rândul Lui, înainte ca el să-şi dea seama.

            Trebuie ca oamenii să se ajute şi să se sprijine unii pe alţii, pentru ca iubirea să crească între fiinţele umane. Cel care îl caută pe Dumnezeu pe drumul drept îl va găsi şi va fi binecuvântat din eternitate în eternitate. Cel care Mă va recunoaşte în faţa oamenilor şi Eu îl voi recunoaşte în faţa Tatălui Meu care este în ceruri. Dar cel care de frică se va lepăda de Mine şi Eu mă voi lepăda de el în faţa Tatălui Meu care este în ceruri”.

Despre încrederea în Dumnezeu – În ascensiunea pe munte – Mântuitorul Iisus – ”Natanael care era convins de divinitatea Mea, vorbea din când în când cu muntele spunând: ” Oh, munte, simţi tu oare cine este Cel care te atinge cu picioarele Sale ? ” Şi de fiecare dată când Natanael punea întrebarea muntelui, fiecare simţea cum muntele se cutremura”.

• Despre lumea spiritelor – Mântuitorul Iisus – ” Pentru început toţi au fost uimiţi pe munte de peisajul magnific ce se întindea în faţa lor. Apoi după asfinţit Eu am permis ca vederea interioară a acestor oameni să se deschidă, pentru ca ei să poată privi în lumea spirituală.

            Ei au atins atunci culmea uimirii văzând deasupra pământului o lume imensă, plină de fiinţe ce trăiau şi se manifestau în regiuni foarte întinse, unele magnifice, altele triste şi pustii. Mulţi discipoli au discutat cu spiritele vieţii de după moarte şi aceste spirite le-au oferit dovada clară că după moartea copului există o altă viaţă mult mai bună”.

            Kisjonah întreabă: Cum se face că dintre toate aceste spirite nu se vede nici un patriarh, nici un profet, nici un rege drept ?

            Mântuitorul Iisus : -….”Pentru ca milioane de spirite să nu le aducă omagii divine, ei sunt ţinuţi deoparte într-un loc cu totul special unde aşteaptă ca Eu să-i eliberez pentru ai conduce în sălaşul original al îngerilor….Ei formează o zonă de protecţie între aşa numitul infern şi această lume spirituală, pentru ca infernul să nu o întunece şi să nu o corupă pe cea din urmă.    Satana este liber să acţioneze în manifestare dar în această lume spiritual înaltă intrarea îi este închisă pentru totdeauna pentru că acolo începe adevărata viaţă şi moartea nu poate intra. Satana şi infernul sunt ei înşişi judecata şi moartea cea mai rea , de aceea ei nu pot pătrunde în Împărăţia vieţii”.

            Kisjonah::…La răsărit şi la miază zi această lume spirituală mi se pare frumoasă şi plăcută dar la asfinţit şi la miazănoapte mi se pare tristă şi mai pustie…

            Mântuitorul Iisus – ”Spiritele pe care le vezi în faţa noastră, cu sutele de mii, nu văd – la fel ca tine – regiunile de la asfinţit şi miazănoapte, căci un spirit nu vede decât ceea ce corespunde nivelului lăuntric al sufletului lui. Şi întrucât nici regiunea de asfinţit şi nici cea de miazănoapte, nu corespund nivelului lor lăuntric, atunci ei nu văd deloc aceste regiuni. Doar atunci când ei vor deveni ca îngerii Mei, vor putea vedea şi ceea ce vezi tu acum”.

            Kisjonah :..Ar fi oare posibil ca, alături de aceste spirite să ne faci să vedem şi câtiva îngeri? Am auzit vorbindu-se atât de multe despre îngeri, despre heruvimi, despre serafimi încât cred că mi-am format anumite imagini false.

            Mântuitorul Iisus – ”Da vreau , dar nu înainte de miezul nopţii. Deocamdată discutaţi cu spiritele. Dar să nu Mă trădaţi, spunându-le că Eu sunt aici , căci aceasta nu le-ar fi de nici un folos înainte de a fi sosit ceasul. Căci fiecare spirit trebuie să ajungă la maturitate având o libertate deplină”.

            Kisjonah având ceva cunoştinţe despre astrologie a început să calculeze după mersul stelelor cît mai este până la miezul nopţii…sfârşind prin a spune că după calculele sale miezul nopţii trebuie să fi trecut deja

            Mântuitorul Iisus : – ”Calculul tău este greşit, mai este o oră până la miezul nopţii. Într-o zi se vor naşte oameni care vor putea să facă acest lucru, dar acea zi nu a sosit încă”….

• Despre îngerii heruvimi – Cu toţii şi-au îndreptat privirea spre răsărit unde lumina era din ce în ce mai strălucitoare….pe cer au apărut trei siluete mai strălucitoare decât soarele, având o formă umană perfectă şi zburând prin aer în jurul nostru. În lumina acestor trei îngeri numiţi heruvimi din cauza strălucirii şi a puterii luminii lor lumea spiritelor a început să se estompeze, iar spiritele păreau nişte mici norişori ce înconjurau vârful muntelui…… Când s-au apropiat foarte mult şi-au atenuat lumina şi au spus ” Doamne, cine din toate cerurile infinite şi eterne este demn să vadă faţa Ta sfântă? Doar Ţie ţi se cuvine toată slava eternităţii şi infinitului”.

• Despre încarnare – Kisjonah : – Aceşti îngeri sunt de atunci în compania noastră vorbind, mâncând şi bând împreună cu noi. Ei sunt de o amabilitate şi o serviabilitate ieşită din comun. I-am îmbrăţişat şi i-am strâns în braţe şi am constatat că ei sunt formaţi la fel ca noi din carne şi oase viguroase, ceea ce mă uimeşte. Cum este posibil acest lucru ? Înainte erau spirite pure şi acum deodată sunt oameni cu corpuri fizice.

            Mântuitorul Iisus răspunde lui Kisjonah – ”În primul rând tu nu ai putea nici să-i vezi şi nici să-i simţi fizic pe aceşti îngeri, dacă nu a-şi permite Eu ca sufletul Tău – deschis spiritului care este unit cu corpul – să poată vedea lucrurile spirituale sub un aspect corporal; şi totuşi această realitate spirituală nu este deloc corporală. Oamenii şi spiritele sunt diferiţi. Un spirit ca acelor trei îngeri de aici acţionează liber de la începutul lumii , prin libera sa voinţă după porunca Mea, fără a păcătui vreodată împotriva acestei porunci.

            Un mare număr de spirite – care după înţelegerea ta sunt într-un număr aproape infinit – au abuzat de libertatea voinţei lor (liberul arbitru)  şi de aceia au căzut sub judecată care le ameninţa. Asemenea spirite care au umplut pământul şi celelalte lumi, cum ar fi :soarele, luna şi stelele, vin pe lume după o lege imuabilă în întreaga natură, pe calea fecundării, şi trebuie să fie crescuţi şi educaţi, pentru a deveni oameni, pentru ca în cele din urmă, după ce se vor dezbrăca de acest corp, să devină fiinţe spirituale şi perfect libere.

             Încarnarea în formă nu este acordată unui spirit care nu mai este supus judecăţii decât pentru a putea trece printr-o nouă încercare, pentru a face dovada libertăţii sale în acest trup uman, care devine astfel o nouă lume.

            Poţi să înţelegi astfel cu uşurinţă că pentru spiritele care sunt deja perfect realizate (care au atins desăvârşirea), corpul fizic este total inutil, trupul nefiind decât un mijloc şi niciodată un scop.

            În final totul trebuie să devină spiritual  şi în nici un caz material. Adevărat îţi spun, acest pământ şi toţi aştrii materiali de pe cer, toţi aceşti sori cu lunile lor şi toate celelalte lumi vor dispărea atunci când toate spiritele  vor deveni spirite pure care vor fi eterne şi nu vor pieri niciodată”.

• Despre crearea lui Adam – Kisjonah : Acum înţeleg ce semnificaţie are crearea lui Adam. În înţelepciunea Sa eternă Dumnezeu a vrut ca spiritele involuate, prizoniere ale pământului, să se elibereze din închisoarea lor, pornind de la pământ (corpul fizic) , pentru a-şi modela gradat un corp spiritual care să le ofere mai multă libertate, şi prin intermediul căruia să-L recunoască pe Dumnezeu. În acest fel ele vor putea ajunge la natura lor primordială şi esenţială, spirit pur şi perfect la fel ca arhanghelii de la începutul vremurilor.

• Despre crearea femeii – Kisjonah : Se spune că femeia a fost creată dintr-o coastă a lui Adam. Este evident că munţii sunt partea cea mai solidă şi rezistentă a pământului, unde se adăpostesc spiritele cele mai îndărătnice. Prin corespondenţă cu munţii oasele sunt partea cea mai dură şi cea mai rezistentă a omului. Partea cea mai îndărătnică a sufletului – care este în acelaşi timp şi cea mai senzuală, cea mai mândră şi cea mai orgolioasă – a fost separată de bărbat, prin înţelepciune şi puterea lui Dumnezeu. şi a fost apoi pusă într-o formă feminină asemănătoare cu cea a bărbatului din care a provenit.

            Cu toate că este alcătuită din elementele cele mai refractare şi mai îndărătnice ale bărbatului, graţie unor încercări mai dure pe care le are de înfruntat, sfârşeşte şi ea prin deveni asemenea aspectelor spirituale cele mai umile şi mai blânde ale bărbatului. Aceasta este semnificaţia expresiei: ”bărbatul şi femeia vor deveni aceiaşi trup”.

            Mântuitorul Iisus: ”Aşa este: Femeile căzute în senzualitate – printr-un al doilea abuz al liberului lor arbitru, au început să-ţi împodobească doar trupurile, în dauna spiritului, fiind inspirate în acest sens de Satana. Apoi datorită egoismului lor, ele au devenit nesupuse, refractare, încăpăţânate, mândre şi pretenţioase , determinând astfel bărbatul, care are o natură mai blândă, să le cadă în plasă. În sfârşit, bărbatul, ca să obţină admiraţia femeii, a început să joace după cum cântă aceasta, sfârşind prin a prinde gustul şi fascinaţia malefică a mrejelor ei satanice. Astfel bărbatul a căzut de la cea mai mare înălţime a cerului care încolţea în el, şi a devenit o fiinţă tenebroasă, senzuală ţi egoistă, fără rost şi ambiţioasă, unindu-se cu femeia şi urmându-l pe diavol.

            Totuşi spiritul bărbatului este trezit din când în când de iubirea pentru viaţa universală şi este incitat să studieze scripturile şi să admire operele lui Dumnezeu. Cei care au ştiut să se sustragă mrejelor feminine au reuşit acest lucru într-o măsură mai mare sau mică pentru că aceşti oameni nu au înţeles în profunzime scripturile şi le-au dat o interpretare pur materială, ceea ce corespunde principiului feminin.

            Această situaţie dramatică ar fi ajuns atât de departe încât toţi oamenii ar fi fost pierduţi dacă nu aş fi venit Eu, să trezesc pentru început, doar o infimă parte a umanităţii către adevărata Lumină a cerurilor pentru a vă elibera de sub jugul lui Satana şi de eterna lui pierzanie”.

• Despre femei – modalităţi de recunoaştere a femeilor rele

      Mântuitorul Iisus –  Acestea sunt doar sfaturi şi nu porunci            

”Vegheaţi la buna educaţie a femeilor şi învăţaţi-le ce este umilinţa;

            Ele trebuie să fie cât mai decente, dar fără să devină mândre şi vanitoase din acest motiv, căci mândria şi vanitatea femeii reprezintă pierderea bărbatului şi ruşinea familiei;

            O femeie mândră de farmecele ei amplificată de farduri şi bijuterii – este o nenorocire pentru întregul pământ, un fel de entitate satanică cu o formă umană, întru totul asemănătoare unui şarpe, care cu ajutorul privirii sale fascinante şi malefice, atrage păsările cerului în gura sa lacomă, otrăvitoare şi mortală.

            Pe de altă parte, o femeie cinstită, bună, umilă, frumoasă şi pură, este o binecuvântate într-un cămin;

            Pentru a alege, de bună voie o femeie, în condiţii ideale, trebuie să verificaţi mai întâi dacă acea femeie să aibă corpul curat, ceea ce este foarte bine pentru sănătate. Apoi să nu iasă pe stradă pentru a-ţi arăta faţa tuturor trecătorilor, căci aceasta nu este un lucru decent pentru o femeie. Să nu-ţi etaleze farmecele în faţa oricui, ci să fie îmbrăcată frumos, dar sobru în ocaziile obişnuite, cu veşminte de in sau cu şal incolor iarna. Să nu fie rea de gură şi să nu se laude faţă de ceilalţi că are una sau alta, deoarece cel mai bine pentru o femeie este ca ea să nu dispună decât de strictul necesar. Numai astfel o femeie va fi demnă de bărbatul care o iubeşte.

            Dacă întâlniţi o femeie vanitoasă şi mândră, împodobită cu bijuterii care-ţi iau ochii, îmbrăcată provocator, cu veşminte strânse pe corp şi colorate ţipător, care îşi etalează graţiile în stradă, lăsându-se bucuroasă salutată şi admirată de orice trecător, în special de ci bogaţi şi spunând despre cel sărac: HM! Priviţi-l pe acest cerşetor ce urât miroase! – Eu vă spun, fugiţi de o asemenea femeie ca de un cadavru urât mirositor.

            O asemenea femeie este un veritabilă imagine în miniatură a infernului iar cel care se uneşte cu ea comite un păcat împotriva poruncii divine şi poate fi sigur că o asemenea femeie îl va duce, mai devreme, sau mai târziu, în infern.

            Ea nu se poate îndrepta decât cu mare greutate aici, pe acest pământ şi dacă ea va muri înaintea lui, el poate fi sigur că în viaţa de apoi va trebui să o urmeze în infern o mare perioadă de timp, dacă s-a lăsat sedus de ea atâta timp cât a fost pe pământ pentru că ea va fi de o mie de ori mai seducătoare în Lumea de dincolo.

            Ea va veni şi acolo să-ţi întâmpine soţul sau amantul, folosindu-ţi toate farmecele pe care le are pentru a-l atrage în mrejele ei infernale, iar bărbatului îi va fi foarte greu să scape de această femeie şi el o va urma.

            De aceea vegheaţi atunci când vă uniţi cu o femeie. Înainte de a vă arunca în braţele ei vegheaţi dacă ea este un înger sau unul dintre acei diavoli de care bărbatul se apără atât de greu.

            Dacă sunteţi atenţi veţi fi fericiţi şi aici  şi în Lumea de dincolo căci acela care va şti să recunoască şi să se oprească la timp de înclinaţia sa nebunească înspre rău, generată de o femeie vanitoasă, seducătoare şi senzuală, va avea o mare răsplată în ceruri.

            Întorceţi-vă ochii de la aceste femei rele şi seducătoare căci ele sunt legate de Satana pe care-l slujesc fără să ştie. Dacă vreunul din voi doreşte să-şi facă o idee despre cum arată Satana, nu trebuie să privească decât o femeie orgolioasă sau prefăcută. Aceasta este forma cea mai periculoasă a lui Satana pentru întreaga umanitate.

            Omul nu trebuie să se teamă că Satana aruncă pe pământ, războaie, foamete, boală….etc pentru că se poate ruga intens lui Dumnezeu dar când Satana îşi deghizează demonii în fiinţe fascinante, aceştia sunt mult mai periculoşi pentru că sunt precum lupii deghizaţi în mijlocul turmei de oi.

            Reţineţi acest sfat ca pe un lucru sacru şi respectaţi-l ca pe o poruncă dacă doriţi să aveţi o căsătorie binecuvântată şi nu un blestem infernal.

             Nu vă lăsaţi păcăliţi de tentaţiile oarbe şi viclene ale lumii. Fiţi mereu detaşaţi. Apreciaţi lumea la justa ei valoare.

              Nu schimbaţi aurul sau perlele pe care le-aţi primit din ceruri pentru nebuniile lumii şi atunci va domni pacea între voi, iar cerul se va deschide în faţa voastră şi vă va răspunde când îl veţi chema în ajutor.

            Dacă din prostie vă veţi lăsa prinşi de drumurile lumii, atunci cerul se va închide din ce în ce mai mult în faţa voastră, şi oricât veţi chema cerul în ajutor atunci când veţi avea nevoie, acesta nu vă va răspunde. Pentru că nu este posibil ca acel care este ataşat plăcerilor lumii să fie în acelaşi timp şi binecuvântat în cer.

            Fiecare om este creat astfel încât binele şi răul, minciuna şi adevărul, să nu poată exista în acelaşi timp în inima sa. Este posibil să existe doar una sau alta dar niciodată amândouă în acelaşi timp. El trebuie să le recunoască pe amândouă în minte, dar în inimă el nu poate alege decât pe una dintre ele”.

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți!

Costi

Share this:

                          Învăţături spirituale – cu prilejul diferitelor evenimente biblice 

Despre oră, liberul arbitru, rolul credinței si mântuire

Despre oră – Pentru a înţelege corect desfăşurarea evenimentelor biblice (atunci când citiţi biblia), este bine de ştiut că în acea vreme – ora 1 era ora răsăritului soarelui iar ziua se încheia la apusul soarelui. Ziua următoare începea imediat după apusul soarelui şi se spunea ieri atunci când se vorbea despre o perioadă cu câteva minute înaintea apusului. Astfel vara o oră, era egală cu 2 ore din ziua de astăzi pentru că timpul solar era împărţit în 12 ore.

Etimologia cuvântului Ierusalim – Oraşul lui Dumnezeu

Liberul arbitru – Nimic nu aparţine omului, în afară de voinţă – de liberul arbitru;

Rolul credinţei – Credinţa trebuie să elibereze carnea de puternicele sale pofte materiale; Ea este mâna dreaptă a spiritului.

Mântuirea, desemna în vechime plata pentru răscumpărarea unui sclav. Ori, dacă Privim analogic, eliberarea de sclavia naturii inferioare a omului are „preţul” ei, care trebuie plătit. Prin Patimile şi învierea Sa, Mântuitorul Iisus a deschis întregii omeniri o cale pentru eliberarea din această robie. Astfel, El ne cheamă pe toţi să murim pentru viaţa patimilor pentru a ne regăsi sufletul, eliberându-l şi trezindu-l.

Pentru o mai uşoară înţelegere a procesului, îl vom împărţi teoretic în etape: mai întâi, are loc transformarea intelectuală, metamorfoza viziunii noastre asupra lucrurilor, care ne permite să intuim, să întrezărim perspectiva planului divin.

Această primă modalitate de transformare o antrenează pe a doua, cea afectivă, emoţională, care ne atinge inima. Apoi, devine posibilă cu adevărat transformarea şi integrarea superioară a energiilor vitale, instinctive ale naturii umane.

Despre misiunea Fiului Omului

Misiunea Fiului Omului – Mesia a stabilit o nouă împărăţie pe acest pământ dar nu una materială ci o împărăţie a spiritului, a adevărului şi a libertăţii pe care ţi-o dă adevărul, sub conducerea unică a iubirii. Lumea este chemată să intre în această Împărăţie. Dacă va urma această chemare, va căpăta viaţă veşnică, dacă nu va intra, va supravieţui aşa cum este, dar se va îndrepta în cele din urmă către moartea eternă. Mesia ca Fiu al omului nu a venit să judece lumea, ci pentru ai chema pe toţi ce merg prin întunericul morţii să intre în Împărăţia luminii, adevărului şi iubirii.

El a venit în această lume pentru a da oamenilor înapoi ceea ce Adam a pierdut. Până acum multe suflete dezâncarnate (spirite) nu au putut părăsi acest pământ. De la Adam şi până astăzi nenumărate sunt sufletele care lâncezesc în tărâmul cel întunecat al pământului, dar iată că după ajutorul pe care li-l voi oferi Eu, ele vor putea fi după aceea complet libere, iar atunci când Eu voi urca la cer, voi deschide tuturor celor care merită porţile cerului şi toţi aceştia vor putea merge pe drumul către viaţa eternă.

N-am venit să aduc pacea pe pământ ci sabia

             – un pasaj a căror cuvinte  luate ca atare au stârnit puternice controverese:

            ”N-am venit să aduc pacea pe pământ ci sabia; am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa; şi omul va avea vrăşmaşi chiar pe cei din casa lui…Cine iubeşte pe tată ori pe  mamă, mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”

Mântuitorul  Iisus explică. – ” Iată unde au ajuns oamenii astăzi, ei sunt morţi din punct de vedere spiritual; în afara naturii lor animale ei nu mai au nici un pic de viaţă în ei. Sufletele lor sunt pur carnale iar spiritul lor este mort. El este la fel ca cel al spiritelor care locuiesc în pietre şi care, prin duritatea pe care le este impusă, permit materiei să rămână solidă, şi să ia tot felul de forme, mai mult sau mai puţin dense, unele transparente, altele opace, de culori diverse, după caracteristicile spiritului care le animă.

Dacă doreşti să eliberezi spiritele  închise în materia pietrelor…nu vei acţiona cu apă călduţă ci …va fi nevoie de un foc puternic pentru ca spiritele să se pună în stare de luptă pentru că numai aşa ele vor reuşi să distrugă legăturile materiei şi să se elibereze….La fel este şi în cazul oamenilor … unde focul, lupta îndârjită, presiunea, loviturile puternice trezesc spiritele din inimile lor, devenite la fel de dure ca pietrele în special inimile celor bogaţi şi mari, care sunt dure ca diamantul, astfel că nici un foc terestru nu le poate înmuia….

De aceia eu am venit să aduc sabia. Eu am venit pentru al ridica pe fiul flexibil împotriva durităţii adeseori prea inflexibilă a tatălui, pe fiica modestă împotriva mamei dominatoare, pe nora blândă şi amabilă împotriva soacrei egoiste şi geloase. Da omul va avea duşmani chiar pe cei din propria lui casă.

Adevărat vă spun cel care îşi  iubeşte tatăl sau mama, mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cel care-şi iubeşte fii şi fiicele mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine….Adevăr vă spun, cel ce caută viaţa acestei lumi, o găseşte uşor dar pierde viaţa veşnică. Dar cel care nu caută viaţa acestei lumi ci o alungă dintr-o iubire adevărată pentru  Mine, va găsi viaţa veşnică”….

”Voi trebuie să dobândiţi libertatea vieţii veşnice prin luptă cu lumea şi cu tot ceea ce vă oferă ea. Deci făceţi-vă o sabie din adevărul curat, dar vegheaţi ca ea să acţioneze dintr-o iubire pură şi dezinteresată. Luptaţi apoi cu mult curaj cu această sabie şi nu vă temeţi de nimic, în cel mai rău caz nu vor putea decât să vă ucidă trupul dar cel care îşi pierde viaţa luptându-se pentru Mine, o va regăsi din plin în Împărăţia Mea.

Cel care vrea să fie un adevărat erou, nu trebuie să-ţi distrugă duşmanul, ci trebuie să-ţi dea silinţa să cucerească inima duşmanului său, prin inteligenţă, răbdare, dragoste şi înţelepciune. Doar atunci se poate spune că a luptat el cu adevărat şi şi-a învins duşmanul, iar duşmanul învins devine cea mai mare răsplată a sa”.

Despre misiunea celor care transmiteau Învăţătura

Misiunea celor care transmiteau Învăţătura – Mântuitorul Iisus – ”Dacă-i învăţaţi pe oameni în numele Meu, făceţi întotdeauna la fel ca Mine. Începeţi prin a face un bine şi numai după aceea spuneţi câteva cuvinte simple şi adevărate…”

”Spiritul Meu va acţiona mai puternic în mijlocul vostru dacă veţi fi adunaţi în Numele meu, pentru a răspândi învăţătura Mea şi pentru a acţiona.

Fă cel puţin o tentativă pentru ca nimeni să nu poată spune că nu a auzit Cuvântul si Învăţătura Mea.

Dacă vei găsi un credincios, rămâi alături de el pentru ai releva Împărăţia şi graţia lui Dumnezeu. Dacă nimeni nu primeşte cuvântul tău, urmează-ţi drumul şi scutură-ţi praful de pe picioare, căci acel loc nu este demn de nici o graţie, în afară de cea acordată animalelor ”. 

Tentaţia lumii materiale si Judecata de apoi

Tentaţia lumii materiale – Mântuitorul Iisus –”Nu puteţi deveni copii lui Dumnezeu dacă nu aţi învins lumea din voi înşivă prin voinţa voastră. Dumnezeu vede si ştie – de ce au nevoie oamenii în fiecare epocă pentru ca sufletul lor să se elibereze şi să ajungă la adevărata lor libertate în eternitate. Viaţa pe acest pământ nu oferă nici viaţă şi nici libertate, ci doar moartea”. A muri faţă de acest pământ înseamnă a te naşte în spirit către viaţa eternă şi către adevărata libertate. De aceea cel care doreşte să-l urmeze pe Dumnezeu (să practice învăţătura) – nu trebui să-şi părăsească familiile si slujbele ca discipolii de altădată ci trebuie doar să acorde importanţă mai mică lucrurilor materiale şi profesionale în detrimentul celor spirituale adică să moară material pentru a se naşte spiritual.

Judecata de apoi – Mântuitorul Iisus – ”Cine va urma şi va pune în practică Cuvântul şi Învăţătura lui Dumnezeu va fi trezit în Lumea de dincolo, la fel ca şi aici – la viaţă eternă. Aceasta va fi judecata de apoi pentru cei ce nu vor fi treziţi la viaţa eternă fie aici, fie în Lumea de dincolo”.

Fântâna lui Iacov – Domnul şi samariteanca Irhael – Cina miraculoasă 

Fântâna lui Iacov – Domnul şi samariteanca Irhael – Mântuitorul Iisus explică: – ”Celui care bea apă din această fântână sau din alt izvor, i se va face foarte repede iarăşi sete dar cel care bea apa spirituală a învăţăturii Mele mu-i va mai fi niciodată sete, pentru că apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţă veşnică.

Apa Mea vie vine din umilinţă şi cel care nu va fi umil aşa cum sunt Eu, nu va avea parte de Împărăţia lui Dumnezeu. Apa vie este în acelaşi timp singura şi adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, viaţa tuturor vieţilor şi ca viaţă veşnică ea curge în om.

Această viaţă rămâne veşnic în om – invulnerabilă – şi din om ea reţâşneşte în Dumnezeu, unde acţionează liber, plenar şi asemenea vieţii înseşi a lui Dumnezeu. Iată apa pe care ti-o ofer”.

Cina miraculoasă din casa samaritencei Irhael – la care a participat Marele Preot şi multă lume –  Mântuitorul Iisus : – ”Ştiţi ce v-am spus în Galileea: ”Veţi vedea cerurile deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu coborând pe pământ; este exact ceea ce se petrece acum sub ochii voştri; tot ceea ce aţi băut, aţi mâncat şi aţi văzut nu este de pe acest pământ, ci a fost adus de către îngeri din ceruri. Deschideţi bine ochii şi priviţi câţi îngeri sunt pregătiţi să Mă slujească”. Când ochii lor s-au deschis (vederea spirituală) ei au văzut o mulţime de îngeri în slujba Mea coborând din ceruri, căci zidurile casei dispăruseră şi toţi au văzut cerurile în faţa lor”

Cei 2 îngeri lăsaţi pentru al sluji pe Marele Preot Jairuth – ”Voinţa Domnului este însăţi viaţa şi existenţa noastră. Puterea noastră se întinde asupra tuturor creaturilor vizibile, pământul este pentru noi un grăunte de nisip, soarele un bob de mazăre în mâna unui uriaş şi toate apele pământului nu reuşesc să ne ude părul de pe cap. O suflare de-a noastră face să tremure întreaga armată de stele, dar puterea nu ne este dată pentru a ne lăuda în faţa marii slăbiciuni a oamenilor ci pentru ai sluji pe oameni, după voinţa lui Dumnezeu.

Noi vrem şi putem să te slujim, după voinţa Domnului atâta timp cât tu Îl vei recunoaşte, Îl vei accepta şi Îl vei slăvi. Dacă îl vei abandona, ne vei abandona de asemenea şi pe noi, căci noi nu suntem altceva decât voinţa personificată a Domnului Dumnezeu.

Umilinţa omului acceptă, recunoaşte şi îndeplineşte în cele din urmă voinţa lui Dumnezeu. Deci recunoaşte voinţa Domnului şi acţionează în consecinţă şi vei avea în tine forţa şi puterea noastră care nu sunt altele decât voinţa pură a Domnului Dumnezeu. Noi nu avem nici forţă, nici putere; toată forţa şi puterea noastră nu sunt decât îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu în noi şi prin noi”.

Omul desăvârşit şi larva umană – Mântuitorul Iisus – ”Cu cât un om autentic se apropie mai mult de desăvârşire urmând învăţătura Mea, cu atât are mai multă forţă şi putere în cunoaştere şi în voinţa sa de acţiune iar ceilalţi care nu fac nimic în acest sens deşi arată la fel ca ceilalţi ei nu sunt oameni ci doar nişte larve umane.”

Vinul (elixir divin) – Mântuitorul Iisus ” Vinul trezeşte iubirea dacă ea există în om dar trezeşte în schimb şi răul dacă în inima omului nu există iubire. Acelaşi efect mai mult sau mai puţin îl au şi vinurile de pe pământ.” Pe vreme de căldură mare vinul se bea îndoit cu apă.

Despre somn şi interpretarea viselor

Despre somn şi interpretarea viselor – Mântuitorul Iisus – ”Domnul nu poate nici să doarmă, nici să se odihnească, căci somnul şi odihna Lui ar fi moartea şi pierderea tuturor fiinţelor”.

”Dacă sufletul trăieşte în bunătatea şi adevărul pe care Vă învăţ să le primiţi şi să le urmaţi, atunci el vede în vis chiar adevărul datorită căreia el poate să facă binele. Dar dacă sufletul trăieşte în greşeală, şi implicit în rău, el va vedea în vis neadevărul şi atunci va face rău”.

”Sufletul nu înţelege ceea ce vede în această lume (de vis) mai mult decât înţelegeţi şi simţiţi din ceea ce vedeţi în această lume exterioară în care trăiţi în timpul zilei, dar când spiritul se va naşte din nou în voi veţi simţi pe deplin şi veţi înţelege totul.”

Despre minuni

Despre minuni – Mântuitorul Iisus – ”Dacă un om trăieşte numai după adevărul interior şi ajunge la un asemenea adevăr fără a se mai îndoi de acest adevăr, el are puterea să spună acestui munte: ridică-te şi scufundă-te în mare, iar muntele se va ridica şi se va cufunda în mare ! Numai prin acest adevăr, credinţa, care este mâna dreaptă a spiritului, va fi vie şi va acţiona în om.

Braţul spiritului se întinde departe şi poate săvârşi lucruri mari. Dacă un asemenea adevăr întăreşte braţul credinţei voastre, puteţi săvârşi şi voi ce am făcut Eu şi veţi vedea că asta este mult mai simplu decât să ridici cu mâna o piatră de pe pământ şi să o arunci la câţiva paşi.

Deci trăiţi după Cuvântul Meu şi acţionaţi în conformitate cu el. Nu este suficient numai să ascultaţi Cuvântul Meu sau numai să admiraţi învăţătura Mea.”

Despre vindecare

Despre credinţă şi vindecări – trupeşti şi sufleteşti – Bolnavii înainte de a fi vindecaţi erau întrebaţi de Mântuitorul Iisus dacă cred că acest lucru este cu putinţă – pentru că credinţa i-ar putea ajuta foarte mult.

 Mântuitorul Iisus: –”Bolnavii au fost complet vindecaţi numai prin voinţa Mea, şi prin Cuvântul Meu interior, cărora toate li se supun. Aş fi foarte fericit dacă v-aş putea vindeca şi sufletele, dar acest lucru nu este la fel de uşor pentru că fiecare suflet trebuie să devină propriul său medic”.

Despre adevăr

Despre adevăr – Mântuitorul Iisus – ”Iubirea de Dumnezeu – este baza adevărului fără de care un angajament moral nu are nici o valoare. Contează deci numai adevărul pur, după care, cu care, şi în care trebuie să trăieşti!

Dacă trăieşti în minciuni, atunci viaţa ta va fi făcută numai din minciuni iar dacă viaţa ta provine din adevăr, ea este una cu adevărul şi totul devine real şi adevărat în viaţa ta. În om există doar un singur lucru adevărat şi acest lucru unic este iubirea, adevăratul foc al lui Dumnezeu care sălăşluieşte în inimă. Numai în această iubire se află adevărul pentru că în om, iubirea stă la baza oricărui adevăr întru Dumnezeu şi prin Dumnezeu.

Dacă vrei să te cunoşti pe tine însuţi sau vrei să vezi lucrurile în conformitate cu adevărul absolut, trebuie să priveşti şi să cunoşti totul în conformitate cu unicul fundament veritabil al fiinţei tale; tot restul este iluzie.

Tot ceea ce te îndeamnă şi te împinge către iubire poate fi o cheie a adevărului. Urmează deci acest impuls şi acest avertisment, mergi către iubire cu toată inima şi vei găsi astfel adevărul, care te va elibera de orice iluzie.

Cuvântul este de argint, iar tăcerea este de aur – De aceea este bine să spui adevărul la momentul potrivit, dar este şi mai bine să taci atunci când trebuie.

Despre condamnare și  judecată 

Despre condamnare – Mântuitorul Iisus – ”Nici o condamnare nu este adevăr pentru că ea nu vine de fapt din iubire, ci din mânia legilor şi a legiuitorilor. În judecată nu există iubire iar acolo unde lipseşte iubirea, lipseşte şi adevărul.

 Aşa că agaţă-te numai de iubire şi acţionează în adevărul acesteia, cu forţa sa şi vei găsi pretutindeni adevărul care este unic şi care nu domneşte doar pe pământ ci în întreg universul.”

Despre judecată – Mântuitorul Iisus – ”Nu judeca şi nu condamna greşelile pe care le vezi căci în majoritatea cazurilor nu cei care le comit greşesc ci, ci spiritul care i-a împins la aceasta. Tu nu poţi să ştii ce spirit îi posedă.

Mulţi oameni devin mândri de smerenia lor şi astfel fără ştirea lor ajung nişte păcătoşi mai mari decât ceia pe care îi privesc cu dispreţ şi degust. Un asemenea om va fi atunci mai umil şi se va pocăi în faţa celor pe care i-a denigrat mai înainte de la înălţimea virtuţilor sale. Nimeni nu trebuie să urască pe altcineva. Cine n-a detestat un păcătos fiindcă este păcătos? Este suficient să lupţi împotriva păcatului. Totuşi, nu întinde mâna celui care se încăpăţânează plin de răutate şi devine una cu păcatul său. Dar dacă în deznădejdea care o merită, şi care îi este necesară pentru a se îndrepta, el îţi va cere ajutorul, nu face pe surdul ci ai milă de el.

Dacă vezi un răufăcător care se îndreaptă spre supliciul său,  nu te bucura de nenorocirea sa, chiar dacă a comis o crimă împotriva ta. În toate împrejurările iubirea trebuie să fie elementul preponderent în viaţa oricărui om. Pentru Dumnezeu o justiţie care nu se bazează pe iubire, nu este justiţie în ochii lui Dumnezeu, judecătorul fără suflet este de zece ori mai păcătos decât cel pe care-l condamnă. Dumnezeu îl va judeca la fel cum şi el si-a judecat aproapele. Deci nu judeca şi nu condamna pe aproapele tău pentru păcatul pe care l-a comis împotriva ta şi astfel nu vei fi nici tu judecat şi condamnat. Căci în lumea de dincolo vei fi judecat după măsura cu care l-ai judecat pe aproapele tău.

Deci – ”Nu răspundeţi niciodată la rău cu rău. Dacă faci rău pentru rău, întreabă-te dacă îl faci cu ceva mai bun pe cel rău. Dar dacă faci bine pentru rău, vei îmblânzi răul din duşmanul tău şi în cele din urmă iţi vei face din el un frate. Nu trebuie să judecaţi decât răutatea lor.

Dacă judecaţi şi condamnaţi pe cei ce vă fac rău, veţi sfârşi prin a deveni cu toţii la fel de răi  şi nu va mai exista în voi nici iubire, nici bine.” Va exista un lanţ al răzbunărilor şi pedepsirilor care nu va duce la nimic bun.

” De aceea nu judecaţi şi nu condamnaţi pe nimeni, dacă nu doriţi să fiţi la rândul vostru judecaţi şi condamnaţi. Fără această învăţătură fundamentala nu veţi avea loc niciodată în Împărăţia Mea”. ”Eu nu am venit să judec lumea, ci am venit să caut ceea ce era pierdut şi să ridic ceea ce era căzut. Deci şi voi ”Ridicaţi-l pe cel care a căzut şi aduceţi-l pe calea cea bună, pentru ca el să-şi poată vedea păcatele şi să regrete că le-a comis; iată ceea ce trebuie să faceţi”.

”Căutaţi să găsiţi plăcerea nu în răzbunare ci în compasiune şi iertare”.

Despre pedeapsa cu moartea – Dușmănii – Legitima apărare

Despre răufăcători şi despre pedeapsa cu moartea – Mântuitorul Iisus – ”Se înţelege de la sine că hoţii, spărgătorii şi asasinii trebuie să fie arestaţi şi închişi. Ei trebuie judecaţi cu dreptate şi judecătorul nu trebuie să uite niciodată că răufăcătorul, atâta timp cât el trăieşte pe acest pământ, el nu este decât un om rău educat şi pervers şi trebuie să se facă totul pentru al ajuta să se îndrepte şi să revină pe calea cea bună, înainte de a se face greşeala de a-l condamna la moarte, ca demon incorigibil.

Condamnaţii la moarte nu ar trebui executaţi imediat, ci ar trebui să fie expuşi mai întâi o zi întreagă în faţa poporului, bine legaţi de un ştreang la cinci palme deasupra solului.

Dacă acel condamnat dă dovadă de bunăvoinţă, implorând iertare şi promiţând să se îndrepte, el poate fi dezlegat din ştreang şi dus într-o casă de corecţie, de unde nu va fi pus în libertate decât în momentul când se fa fi îndreptat cu adevărat. Dar dacă chiar şi legat în faţa spânzurătorii, răufăcătorul nu face dovada dorinţei de a se îndrepta, el trebuie executat înainte de sfârşitul zilei şi ars împreună cu ştreangul său, căci el este în întregime un demon.

Deci aceste fiinţe decăzute trebuie numai încarcerate, pentru a se îmblânzi şi a deveni mai bune. Numai dacă se apără cu violenţă, este permis ca ele să fie schilodite şi numai dacă opun violent rezistenţă trebuie să fie omorâte, pentru că infernul morţii este de preferat infernului vieţii.” Dar nu voi privi cu ochi buni pe cei care ţin în închisoare hoţii, spărgătorii şi asasinii pentru ca în cele din urmă să-i condamne la moarte; căci cu cât condamnăm şi pedepsim mai mult, cu atât răufăcătorii aflaţi în libertate devin mai răi.

Dacă oamenii din iubire pentru fraţii  şi surorile lor şi din iubire pentru Mine, nu şi-ar mai aduna grămezi de bunuri trecătoare ale acestui pământ şi ar trăi la fel ca Mine, foarte curând nu ar mai exista nici hoţi, nici spărgători, nici asasini.

Cei mai înrăiţi răufăcători cunosc binele şi răul şi cu toate acestea aleg răul. Oamenii gândesc singuri, au intenţii lăudabile, dar când vine momentul să acţioneze, ei râvnesc la lume, la bogăţiile sale şi la tot ce poate satisface nevoile înşelătoare ale cărnii (trupului). Ei acţionează atunci rău, din egoism. Când un om rău se găseşte faţă în faţă cu un alt om rău , el se înfierbântă şi devine un adevărat demon, dar dacă nu găseşte în faţa lui decât iubire, blândeţe şi răbdare, răutatea sa se îndepărtează şi el poate deveni mai bun.

Cu iubire, blândeţe şi răbdare veţi avea totul la dispoziţie, dar dacă judecaţi şi condamnaţi oamenii orbi (care nu văd adevărul) – care sunt de fapt fraţii voştri – în loc să întemeiaţi binecuvântarea Evangheliei, nu veţi semăna decât ură şi înstrăinare pe pământ.”

Joael – Cea mai rea este condamnarea la moarte. La ce serveşte de fapt să omorâm pe cineva, dacă nu putem ajunge la sufletul său sau la spiritul său, acolo unde se află în fond adevărata putere de a acţiona? Cine crede că a scăpat de duşmanul său pentru că la omorât este de zece ori mai orb decât crede, pentru că din slabul duşman pe care îl vedea şi-a făcut dintr-o dată mii de duşmani care sunt invizibili şi care îl vor urmări zi şi noapte, chinuindu-i corpul şi spiritul cu suferinţe nesfârşite. În războaie unde oamenii sunt omorâţi cu miile învingătorul crede că a scăpat de duşmani săi , pe care i-a nimicit din cauza orbirii sale, dar se înşeală amarnic.

Sufletele şi spiritele morţilor rătăcesc de-a lungul anilor influenţând direct intemperiile naturii pentru a distruge recoltele, a cauza lipsuri, foamete, boli contagioase care într-un timp scurt omoară mai mulţi oameni decât a ucis învingătorul. Iată de ce se obişnuieşte ca toţi cei apropiaţi să-şi ceară iertare de la muribund şi să-i ceară acestuia binecuvântarea, pentru că, dacă moare în duşmănie, cel ce rămâne este mai de plâns, sufletul – liber acum – neâncetând să vină sub forma remuşcărilor pentru a-l chinui pe cel rămas pe pământ, pe care caută să-l atragă în tot felul de capcane, care nu îi vor face viaţa uşoară.

Domnul permite asta numai pentru ca sufletele ofensate să obţină satisfacţia pe care o cer. În plus, este un bine nemăsurat şi pentru cei aflaţi în viaţă să fie pedepsiţi în această existenţă materială pentru faptele pe care le-au săvârşit din orgoliu, decât să cadă după moartea fizică în mâinile a o sută de spirite ostile, care îl hărţuiesc pe cel care este încă neexperimentat în lumea de dincolo!

De aceea este atât de necesar în această lume să manifestăm iubirea şi prietenia adevărată şi să întoarcem duşmanilor noştri binele pentru rău, să-i binecuvântăm pe toţi cei ce ne blestemă, fiindcă nu se şti când îi va chema Domnul de pe acest pământ şi odată mort, un duşman devine de o sută de ori mai periculos decât era în timpul vieţii.

Dacă tu îţi faci duşmani în această lume împins fiind numai de antipatiile tale, de aroganţa continuă sau de nebunia oamenilor care cred că trebuie să facă dreptate, de îndată ce şi-au părăsit corpul duşmanii tăi îţi vor fi mult mai ostili. Nici un duşman nu devine binevoitor în cealaltă lume,… sunt cazuri când răzbunarea se întinde până la a zecea generaţie…sau atunci când anumite fiinţe umane au fost jignite de un întreg popor sau ţară, ele revin ca spirite pentru a chinui acel popor sau acea ţară timp de ani de zile, câteodată pentru totdeauna, devastând-o până nu mai supravieţuieşte nimeni.

Mântuitorul Iisus – ” Cine se lasă condus de orgoliu şi superficialitate, neiubindu-se decât pe sine, fără să ierte niciodată din inimă şi fără să binecuvinteze de zece ori mai mult decât a fost ofensat, va simţi mai devreme sau mai târziu consecinţele inevitabile ale duşmăniei.

El nu se va putea aştepta la nici o protecţie din partea Mea şi va trebui să plătească până la ultimul sfanţ tot răul pe care i la pricinuit duşmanului său.

Trăiţi deci în pace şi înţelegere cu toată lumea. Mai bine suportaţi o nedreptate decât să pricinuiţi chiar şi cel mai mic rău altcuiva.”

Despre legitima apărare – Mântuitorul Iisus – ”În caz de legitimă apărare, lupta împotriva unui duşman este justificată. Toţi care mor astfel sunt pedepsiţi cu severitate, fiecare după sufletul său, dar în nici un caz nu se întorc aici pe pământ pentru a le face rău celor care l-au învins pe bună dreptate”.

” Dumnezeu este iubirea şi Iisus unicul Său Fiu este înţelepciunea care izvorăşte din El Însuşi” 

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi 

Share this:

DESPRE: BOTEZ,  POST,  UNDE  TREBUIE  SĂ  NE  RUGĂM,  CUM  TREBUIE                          CELEBRATĂ  ZIUA  DE  ODIHNĂ

Despre botez şi Ioan Botezătorul:

Ioan Botezătorul – boteza cu apă dar botezul cu apă nu înseamnă nimic dacă nu este însoţit de botezul spiritual cu care doar Domnul Dumnezeu poate să boteze pentru că apa nu curăţă decât noroiul, noroi care trebuie să treacă mai întâi prin foc pentru a deveni ulterior spirit, pentru că adevăratul foc devorează totul până la spirit – care este el însuşi un foc puternic. Dacă omul care este făcut din noroi acceptă spiritul în noroiul său, spiritul va rămâne în el, dar numai dacă el nu-l trădează în inima sa.

Mântuitorul Iisus: – ”Fiul omului este Soarele iar Ioan este luna care străluceşte în noaptea spiritelor voastre, pentru a pregăti lumina care a venit la voi şi pe care în orbirea voastră, voi încă nu o recunoaşteţi !. De când există oameni pe acest pământ niciodată un suflet mai pur nu a locuit şi nu a vieţuit într-un corp fizic. Şi dacă puteţi crede acest lucru, Ioan este Ilie, cel care trebuia să revină pe pământ înaintea lui Mesia.

Nimeni nu a dus o existenţă mai austeră decât Ioan Botezătorul. În zilele în care simţea o dorinţă în trupul său, nu mânca şi nu bea, devenind astfel cel mai mare penitent de pe pământ, fără să fi păcătuit totuşi vreodată.

Dacă Ioan m-a recunoscut cu adevărat atunci când Eu am venit la el pe malul Iordanului, cine i-a interzis să mă urmeze ? El a rămas însă în deşert ţinând posturi severe, deşi nu a păcătuit vreodată. Adevărat vă spun dintre toţi cei născuţi din femeie, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul !. Totuşi vă spun de acum înainte, chiar şi cel mai mic din Împărăţia Cerurilor va fi mai mare decât el. Mai mult decât oricine Ioan a fost cu adevărat stăpânul trupului său.

Dar el a văzut mântuirea în faţa lui şi totuşi nu a putut să se apropie de ea. De ce oare? Aşa trebuia să fie ?. Iată-l în faţa voastră pe cel care a spus trebuie, atunci când trebuie. Dar El vă mai spune şi că El nu i-a spus lui Ioan că ”trebuie”. – conform liberului arbitru Ioan nu la urmat pe Mântuitorul Iisus –  Dar Eu vă spun acum vouă tuturor, un păcătos care se căieşte sincer şi vine la Mine cu inima plină de iubire îi este superior lui Ioan. Căci cel care îmi spune: ” Doamne sunt un păcătos şi nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu” – îmi este mult mai drag decât 99 de oameni drepţi (fără păcate), care nu au nevoie de pocăinţă şi care în inima lor îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt păcătoşi şi se cred mai buni, decât cei care păcătuiesc chiar şi numai puţin. Să ştiţi că ei nu vor primi o răsplată mai mare”.

Despre post :

”Acest soi de demoni iese numai cu post şi rugăciune” – a spus Mântuitorul Iisus cu ocazia vindecării unui bolnav de epilepsie – pe care apostolii nu reuşiseră să-l vindece.

În baza acestui citiat și a postului de 40 de zile ținut de Iisus în pustiu, precum și a postului sever a lui Ioan confirmat și de spusele Mântuitorului în citatul de mai sus  .. Bisericile creștine propăvăduiesc importanța postului fixând așa cum știți 4 posturi mai importante în an … care sigur că sunt de folos pentru purificarea trupului și sufletului … postul fiind de mare folos mai ales în cazul abuzurilor alimentare.

Dar haideți să vedem dacă postul trebuie întradevar ținut foarte des și cu severitate sau sunt „posturi și posturi” așa cum spune Mântuitorul Iisus într-un citat mai jos.

Discipolii lui Ian Botezătorul: – Noi avem drept lege postul, dar voi noii discipoli ai lui Iisus voi puteţi să mâncaţi după plac, căci nu se pune problema postului pentru voi.

Petru le-a răspuns: Ioan postea şi noi am postit împreună cu el pentru ceea ce noi am primit (pe Mântuitorul Iisus). Când Ioan sfătuit de spirit a depus mărturie pentru Iisus ”Iată Cel care vine este Cel despre care v-am spus că va veni după mine şi căruia eu nu sunt demn să-i dezleg curelele de la sandale” totuşi se îndoia în secret în inima lui, la fel cum şi voi vă îndoiţi acum. Iată de ce Ioan continuă să postească la fel ca şi voi, dar pentru noi care credem s-a sfârşit cu postul.

Explicaţia Mântuitorului Iisus:

Discipolii lui Ian Botezătorul îl întreabă pe Mântuitorul Iisus motivul pentru care El şi discipolii Lui nu posteau iar ei trebuiau să postească atât de des şi sever.

Mântuitorul Iisus l-a întrebat pe discipol ce a spus Ioan?:  – Ioan a spus: Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s-a dat din ceruri. Sunteţi martori căci eu am spus că nu sunt Cristos, ci doar cel trimis înaintea Lui. Cel care are mireasă este mirele. Prietenul mirelui este acolo şi îl ascultă şi bucuria lui este mare să asculte vocea mirelui. El trebuie să crească, în timp ce eu mă micşorez pentru că Cel care vine de sus  din ceruri este deasupra tuturor.

Mântuitorul Iisus a spus: – ”Dacă Ioan va învăţat toate acestea atunci ar trebui să ştii că Eu sunt mirele şi ceilalţi sunt invitaţii Mei la nuntă”.

Discipolul lui Ioan – Unde este atunci frumoasa şi divina mireasă cum poţi Tu să fii mire fără mireasă?

Mântuitorul Iisus a răspuns – ”Invitaţii mei la nuntă sunt în acelaşi timp şi mireasa Mea. Întradevăr cei ce ascultă Cuvântul Meu, care îl păstrează în inima lor şi care îl pun în practică sunt mireasa Mea, la fel cum sunt şi invitaţii Mei la nuntă. De ce ar trebui ca invitaţii la nuntă să fie nefericiţi atât timp cât mirele se află în mijlocul lor? Va veni ziua când mirele le va fi luat şi atunci vor avea destul timp să postească”.

Mântuitorul Iisus despre post: – ”Sunt posturi şi posturi dar adevăratul post constă în a te păzi de toate păcatele şi în a renunţa din toate puterile la toate, aceste lucruri lumeşti, în a-ţi lua crucea pe umeri şi a Mă urma fără să te temi să bei şi să mănânci, dar evident evitând toate excesele care duc la dezmăţ. Orice alt post are o mică valoare, sau nu are nici una”.

Postul este indicat în cazul bolilor şi atunci când organismul este saturat de elemente nocive provenite din alimentaţie – mâncare şi băutură prea multă sau neadecvată şi impură.

Atunci corpul nu mai poate digera tot ceea ce sufletul trebuie să elimine iar sufletul astfel sufocat, nu mai găseşte mijloacele de a elimina aceste deşeuri.

Atunci viaţa lui nu mai este altceva decât impuritate iar corpul se îmbolnăveşte şi îşi poate găsi sfârşitul în propriile deşeuri. În acest caz postul este foarte util, salvator şi purificator al sufletului şi al corpului .

Despre impurificare:

Iisus se afla în casa vameşului Matei – considerat păcătos fiind vameş

Discipolul lui Ioan: Încă de pe vremea lui Moise, s-a acceptat faptul că oricine intră sub acoperişul unui păcătos este impur şi trebuie să se purifice. Cel care atinge o femeie în ziua de sabat trebuie să se purifice şi să facă penitenţă. Dar se pare că Tu şi discipolii tăi nu respectaţi nici Sabatul şi nici purificările. Cum poate doctrina să fie divină dacă nu este aceiaşi cu cea a profeţilor, învăţându-ne exact contrariul?

Mântuitorul Iisus – ”Învăţătura Mea este ca o haină nouă. A voastră este o haină veche, plină de găuri şi uzată. Nu se poate lua un petec pentru a cârpi haina voastră veche şi plină de găuri pentru că găurile ar deveni în curând şi mai mari….

 Învăţătura Mea este ca vinul nou, ce nu poate fi pus în burduf vechi. Vinul nou se pune în burdufuri noi; astfel se păstrează şi vinul şi burduful….Hainele voastre vechi şi rupte şi burdufurile voastre vechi nu sunt bune pentru învăţătura Mea.

 Viaţa voastră dulce de pe pământ este de vină pentru că ea este cel mai mare bun al vostru. Voi îi consacraţi toate forţele voastre chiar şi în ziua de sabat pentru a vă asigură o existenţă fără de griji iar dacă este posibil şi puţină fericire, dar voi nu vă uitaţi la săraci, la bolnavi şi la cei necăjiţi, la cei flămânzi şi însetaţi.

Voi toţi sunteţi nişte oameni egoişti şi răi iar cuvintele voastre dovedesc că credinţa voastră şi sensul dreptăţii voastre sunt o haină veche şi găurită care nu mai suportă să fie peticită. Este un burduf vechi în care nu se mai poate pune vin nou”.

Unde, Cum trebuie să ne rugăm şi Cum trebuie  celebrată ziua de Sabat (ziua de odihnă) ?

Atenţie! – Nu este vorba de biserica apostolică creștină – apărută mult mai târziu și care a fost şi a rămas centrul de transmitere a  Învăţăturii şi a Cuvântului lui Dumnezeu – dar se pot trage unele concluzii şi se pot  face anumite analogii care sunt valabile şi astăzi.

În cadrul cinei din casa samaritencei Irhael, la întrebarea unde este bine să aibe loc practica Sabatului, pe muntele Garizim (munte sacru), la templu din Ierusalim sau să-şi construiască altă casă de rugăciuni – Mântuitorul Iisus pune pe Irhael să-i răspundă, pentru că şi ea la rândul ei  pusese aceiaşi întrebare când s-au întâlnit la fântâna lui Iacov:

Domnul mi-a spus: – ”Dumnezeu Tatăl Eternităţii este spirit (Duh) şi cine se închină lui trebuie să i se închine în spirit (Duh) şi în adevăr. Pentru aceasta nu este nevoie de nici un munte şi de nici un templu, ci doar de o inimă plină de iubire şi umilinţă. Cel care îl iubeşte pe Dumnezeu cu o astfel de inimă este un adevărat adorator a lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi va auzi rugăciunea fără să ţină cont de locul în care această rugăciune a fost formulată, pentru că întreg pământul este la fel în ochii lui Dumnezeu. Ceea ce contează cu adevărat este doar inima omului”.

Mântuitorul Iisus continuă: ”Nu construiţi case de rugăciuni, ci adăposturi pentru săracii care nu au cu ce plăti .Prin iubirea voastră pentru sărmanii voştri fraţi  şi surori, Mă veţi slăvi cu adevărat, iar Eu voi fi mereu prezent printre voi în asemenea case de rugăciune, fără ca voi să vă daţi seama. Dar în templele voastre, acolo unde vă rugaţi din vârful buzelor, nu Mă voi afla deloc, la fel cum nici conştiinţa pură nu se află la degetul mic de la picior!

Dacă vreţi însă, sa-Mi faceţi un templu din inimile voastre şi să trăiţi cu smerenie în faţa Mea, ieşiţi în Marele Templu al creaţiei Mele unde soarele, luna , stelele, marea munţii şi arborii, păsările din cer, peştii din ape şi toate florile de pe câmpii vă vor vorbi despre gloria Mea! Spuneţi-Mi oare nu este copacul mai frumos împodobit decât Templul din Ierusalim? Copacul este o creaţie adevărată a lui Dumnezeu, el este viu şi dă fructe, dar ce poate fi un templu, ce dă el? Vă răspund Eu: orgoliul, mânia, gelozia, şi ambiţia cea mai nebunească. El nu este opera lui Dumnezeu ci o construcţie a vanităţii oamenilor. Adevăr, adevăr vă spun, cel care Mă iubeşte, Mă slăveşte şi Mi se închină făcând bine fraţilor şi surorilor sale în Numele Meu şi va fi răsplătit în ceruri. Dar cel care Mă va slăvi conţinuu într-un templu construit pentru tot felul de ceremonii, îşi va primi răsplata în acest templu. După moartea trupului său atunci când va veni la Mine şi-Mi va spune Doamne ai milă de servitorul Tău, Eu îi voi răspunde: Nu te cunosc, pleacă de la Mine, du-te să-ţi iei răsplata de la cei pe care i-ai slujit. De aceea să nu aveţi niciodată de-a face cu nici un fel de templu.

Vă puteţi întâlni însă mereu în amintirea Mea în această casă (casa samaritencei Irhael), în ziua de Sabat sau în alte zile căci fiecare zi este ziua Domnului atunci când puteţi face bine.

Cum trebuie să celebrăm ziua de Sabat (de odihnă) ?

Despre: Adevărata biserică – Adevăratul Sabat. Adevărata casă a Domnului. Cum trebuie să-L slujeşti cu adevărat pe Dumnezeu.

În acea perioadă sărbătoarea Sabatului (a zilei de odihnă) era dusă la extremul absurdului – până şi paşii erau număraţi – nu aveai voie să faci un număr mai mare de paşi decât drumul dus întors până la sinagogă plus cei pentru nevoi personale. Nu trebuia să te atingi de mâncare înainte de asfinţit şi nu aveai voie să bei apă decât de trei ori. Cât despre celelalte activităţi,  nu aveai voie să faci nimic – doar animalele dacă mai primeau câte ceva.

Ştim că Mântuitorul Iisus  şi-a atras  nemulţumirea maselor – transformând ziua de Sabat într-o zi de muncă – propovăduind şi făcând vindecări miraculoase.

Mântuitorul Iisus explică mulţimii: – ”Sensul Sabatului aşa cum a fost relevat şi lui Moise a fost transformat rapid de oameni într-o sărbătoare păgână a lenei ceea ce a făcut ca slăvirea lui Dumnezeu să fie sinonimă cu a nu face nimic, în afară de a-i pedepsi pe cei care îndrăznesc să facă treburi mărunte, sau să le vină în ajutor vecinilor lor sau să îngrijească bolnavi. Oh !. Câtă orbire, ce prostie crasă!

”Cel mai bun mod de a sărbători ziua de Sabat este să faceţi cât mai mult bine în această zi”. ”Singura activitate care nu trebuie făcută decât în timpul săptămânii şi cât mai puţin posibil în ziua de Sabat sunt activităţile lumeşti plătite ) (serviciile. Dar pentru voi de acum în colo, toate zilele sunt zile de Sabat, şi fiecare Sabat este o zi de muncă. Nu este nevoie să suspendaţi în întregime Sabatul (datorită tradiţiei) ci numai ceea ce este absurd. Domnul Dumnezeu nu are nevoie de onorurile şi serviciile voastre.

La ce bun să-L slujeşti pe Dumnezeu doar în ziua de Sabat şi niciodată în cursul săptămânii? Oare nu este Dumnezeu în fiecare zi acelaşi? Oare nu munceşte Dumnezeu Însuşi în fiecare zi? Dacă Dumnezeu nu se odihneşte niciodată, de ce ar trebui oamenii să o facă, chiar şi în ziua de Sabat. Acesta este cel mai rău mod de a-L sluji pe Dumnezeu. Ceea ce doreşte cu adevărat Dumnezeu este ca oamenii să înceapă să realizeze cât mai multe fapte pline de iubire, pentru ca într-o zi, în cealaltă viaţă, să poată fi capabili să înfrunte munci şi trude pe care nu le vor putea îndeplini decât cu ajutorul acestei iubiri, care îi va face să atingă cea mai înaltă fericire. Dar dacă oamenii nu fac altceva decât să se odihnească în numele lui Dumnezeu, nu vor ajunge niciodată la asta.

În zilele de muncă omul nu face altceva decât sa-şi manifeste egoismul, căci el munceşte pentru trupul său şi numeşte produsul obţinut prin muncă bunul său. Aşadar dacă oamenii nu fac altceva decât să-şi cultive egoismul în zilele de muncă iar în ziua de Sabat nu fac altceva decât să se odihnească atunci când ar trebui să se manifeste prin fapte pline de iubire ?. Când îl slujesc aceşti oameni cu adevărat pe Dumnezeu, ştiut fiind faptul că singurul mod de a-L sluji pe Dumnezeu este acela de a-ţi iubi aproapele?

Domnul nu poate nici să doarmă nici să se odihnească, căci somnul şi odihna Lui ar fi moartea şi pierderea tuturor fiinţelor. Dumnezeu Însuşi nu se odihneşte niciodată El acţionând continuu pentru oameni, niciodată pentru EL. Deci cum ar vrea El ca oamenii după sase zile trăite în egoism, să-L slujească în cea de a şaptea zi printr-o lene absolută şi să-L slăvească cu inerţia lor pe Cel care este activitatea etenă?

Mântuitorul Iisus vorbind apostolilor despre ”secerişul” de samariteni – în ziua sabatului – ”Astăzi este sabatul, dar acest sabat este stupid şi fără sens. Alungaţi cât mai repede sabatul din inimile voastre dacă doriţi să rămâneţi cu adevărat discipolii Mei”.

”Iată-ne astăzi la muncă. Acolo unde Domnul Sabatului munceşte, servitorii Săi nu trebuie să-şi ţină mâinile în buzunare !.” ”Oare nu răsare şi nu apune soarele la fel în toate celelalte zile lucrătoare ?. Dacă Domnul soarelui şi al luminii sărbătoreşte ziua sabatului, vouă v-ar plăcea să sărbătoriţi sabatul într-o noapte întunecoasă?”.

”Cel ce este un adevărat secerător pe acest câmp, stânge roade bune pentru viaţa veşnică iar la sfârşitul recoltei, mare va fi bucuria, deopotrivă pentru Cel care a semănat şi pentru cel ce a secerat”. ”Cuvântul Meu din Împărăţia lui Dumnezeu este această seceră spirituală pe care v-am dat-o, în inimile voastre, pentru ca ea să treacă de la limba voastră la urechile şi inimile semenilor voştri, fraţii voştri pentru ai duce în Împărăţia lui Dumnezeu, veritabilul regat al adevăratei cunoaşteri şi a vieţii eterne întru Dumnezeu.”

” De aceea, ridicaţi-vă la fel ca fraţii voştri, faceţi ceea ce fac şi Eu şi atunci sărbătoarea Sabatului va fi vie şi adevărată. Acestea fiind spuse discipolii cei mai slabi s-au apropiat de samaritenii veniţi în număr mare să Mă vadă şi i-au învăţat ceea ce Eu îi învăţasem  pe ei”. Adevăr vă spun, nu numai pâinea hrăneşte; orice faptă bună, orice muncă utilă hrăneşte spiritul într-o măsură mai mare decât corpul” iar ”Cine seamănă cu zgârcenie, recoltează cu zgârcenie şi cine seamănă cu generozitate, recoltează cu generozitate”

Mântuitorul Iisus vorbind discipolilor – despre  construiţia unei case a lui Dumnezeu.

Eu vă las o biserică perfect liberă, care nu are nevoie de altă instituţie decât cea a inimii celui care se roagă cu sinceritate lui Dumnezeu; atunci spiritul şi adevărul sălăşuiesc în inima lui.

Deci să nu credeţi că voi nu aveţi altceva de făcut decât să vă luaţi nişte funcţii, aşa cum fac păgânii, evreii şi fariseii decăzuţi. Voi nu aveţi decât un singur Domn şi sunteţi cu toţii egali, fraţi şi surori. Să nu existe niciodată diferenţe între voi.

Nu stabiliţi nici o regulă între voi şi nu fixaţi nici o dată – ca şi cum anumite zile ar fi mai bune decât altele pentru ca rugăciunile să fie îndeplinite şi mai bine primite căci pentru Dumnezeu toate zilele sunt la fel şi cea mai bună zi este întotdeauna cea în care faceţi cât mai bine celorlalţi.

Astfel, în viitor, numai faptele voastre bune vor desemna ziua Sabatului (ziua de odihnă), singura care este pe placul lui Dumnezeu. Adevărata zi de sabat va fi ziua în care veţi face cât mai mult bine şi Dumnezeu o va număra. Sabatul obişnuit al evreilor nu este în ochii lui Dumnezeu decât o ticăloşie.

Văd că voi vreţi deja să construiţi o casă a lui Dumnezeu. Construiţi mai degrabă spitale şi adăposturi  pentru fraţii şi surorile voastre mai săraci şi ajutaţi-i dacă au nevoie. Aceasta este modalitatea în care îi place cel mai mult Tatălui Ceresc să fie slujit şi aşa îl veţi putea sluji cu adevărat.

După acest mod adevărat şi sincer de a-L sluji pe Dumnezeu, veţi fi recunoscuţi ca fiind cu adevărat discipolii Mei ”. 

În concluzie:

Din câte ați văzut .. sunt posturi şi posturi dar adevăratul post este „postul de păcate” care constă în a te păzi de toate păcatele .. iar ceea ce contează cu adevărat este doar inima omului – dacă nu există iubire faţă de aproapele tău şi acest lucru nu-l dovedeşti prin fapte de iubire – ajutându-ţi semenii – NIMIC NU E ! – Această iubire a aproapelui – este singura sărbătoare, rugăciune şi mod de slujire care place cel mai mult Domnului – şi astea ţine doar de –  inima omului.

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți … și nu uitați trăiși în iubire ca să raspândiți iubire! 

Costi 

Share this: