Sărbători Creștine – Sfântul Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este cu totul altceva decât ceea ce ne prezintă nouă astăzi mass-media, adică pe Moş Nicolae.

Image result for foto mos nicolae

Related image

Ştim că Sfântul Nicolae s-a născut în anul 270, în provincia Lichia, oraşul Patara (Turcia), din părinţi creştini Teofan şi Nona. Prin urmare, este un personaj bine ancorat în istorie, nu doar în mit şi în legendă. Din viaţa sfântului şi din scrierile vechi aflăm că părinţii lui s-au stins destul de devreme. Mai ştim că părinţii lui au fost oameni cu o stare materială bună, că după plecarea părinţilor săi la Domnul, a început să risipească duhovniceşte averea moştenită de la părinţi – adica  –  Nu şi-a risipit averea moştenită de la părinţi în dezmierdările lumii, ci ajutându-i pe cei în necazuri şi-n nevoi, in durerile acestei lumi.

Și noi luând exemplul lui trebuie din iubire față de semenii noștri să-i ajutăm pe cei în necazuri și nevoi dăruindu-le  duhovnicește o mică parte din averea noastră … transmutând-o astfel într-o comoară spirituală în ceruri.

Image result for foto Mos Nicolae

La Mulțí Ani ! .. tuturor celor ce poartă numele Sf Nicolae precum ș derivatele lui.

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți

Constantin Rusu

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Sărbători Creștine – Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului – Sfânta Muceniță Ecaterina

Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului                                                                                   

La o sută de ani de la Marea Unire este pusă în fapt ideea unei Catedrale Naționale care datează dinainte de 1884, când Regele Carol I a promulgat Legea Bisericii Catedrale, lege niciodată abrogată.

Ca Moaște vor fi: Cinstita mână a Sf. Ap. Andrei și Moaștele Sfanta Mucenită Ecaterina

„Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, şi ale tuturor sfinţilor, prin dărnicia clerului şi credincioşilor Patriarhiei Române din ţară şi străinătate, precum şi a Guvernului României, a Primăriei Municipiului Bucureşti, a altor primării şi a unor consilii judeţene din România, în ziua de 25 noiembrie 2018 va fi sfinţită Catedrala Naţională, acest edificiu nou fiind o necesitate liturgică practică, dar şi un simbol al spiritualităţii româneşti.

Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Naţională, cu hramul principal Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, uneşte simbolic iubirea faţă de Dumnezeu a unui popor creştin, jertfelnic şi darnic, cu recunoştinţa pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului”. – Patriarhia Română

Aceasta este o proiecție a Catedralei Mântuirii Neamului. Așa va arăta în interior Catedrala.

Sfânta Muceniță Ecaterina

Sfanta Mucenita Ecaterina este praznuita pe 25 noiembrie. A trait in timpul imparatului Maximian, la inceputul secolului al IV-lea. S-a nascut in cetatea Alexandriei, intr-o familie nobila. Datorita frumusetii si intelepciunii sale, insusi imparatul Maximian isi dorea sa-i devina sotie.

Ecaterina ajunsese sa creada ca niciun barbat nu se poate ridica la nivelul ei intelectual si din aceasta cauza refuza sa se casatoreasca. Acesta este motivul pentru care mama sa decide sa o duca la un parinte duhovnicesc din afara cetatii, ca sa o ajute sa intalneasca un tanar care sa-i devina sot. Parintele ii va vorbi de Hristos si ii va darui o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate.

Dupa aceasta intalnire, Sfanta Mucenita Ecaterina are doua viziuni: in prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul in brate. Insa pentru ca nu era crestina, nu reuseste sa vada fata Mantuitorului. Acest lucru ii descopera desertaciunea cunostintelor si alege sa primeasca Sfantul Botez.

In a doua vedenie i se descopera Hristos, care ii daruieste un inel de logodna, spunandu-i: „Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mie nestricata si vesnica, deci sa pazesti tocmeala aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum alt mire pamantesc”. Ecaterina ramane uimita cand vede in urmatoarea zi inelul de logodna pe degetul sau. Este momentul in care viata sa se schimba radical.

Precizam ca in acea vreme crestinii care refuzau sa jertfeasca idolilor erau ucisi. Ecaterina, vazand chinurile la care erau supusi cei care credeau in Hristos, merge la imparatul Maximian si ii spune ca inchinarea la idoli este o desartaciune.

Este dusa in fata unui consiliu de cincizeci de filosofi pagani, care aveau datoria sa o determine sa se inchine zeilor. Ecaterina condamna cultul si miturile pagane, infrunta in discutii publice pe inteleptii vremii si reuseste sa-i aduca la adevarata credinta pe filosofii care o judecau.

Dupa mai multe incercari nereusite de a o face pe Ecaterina sa lepede credinta in Hristos, este supusa chinurilor, ca in cele din urma sa fie zdrobita de fiarele ascutite a patru roti (de aici si reprezentarea in icoane a Sfintei Mucenite Ecaterina tinand in mana o roata). Pe 25 noiembrie 305, a fost decapitata. Potrivt Traditiei, la taierea capului sau nu a curs sange, ci lapte.

Trupul ei a fost luat de catre ingeri si dus pe Muntele Sinai. Ele vor fi descoperite unui calugar de la o manastire de la poalele Sinaiului. Acesta le va aduce cu dragoste in manastirea de la poalele muntelui Sinai.

Troparul Sfintei Mari Mucenite Ecaterina

Cu intelepciunea ca şi cu razele soarelui ai luminat pe filosofii cei pagani şi ca o luna prealuminoasa, care stralucea in noaptea necredintei, intunericul l-ai gonit; iar pe imparateasa ai incredintat-o, dimpreuna şi pe prigonitorul l-ai mustrat, mireasa de Dumnezeu chemata, Fericita Ecaterina! Cu bucurie ai alergat la Camara cea Cereasca, catre Hristos, Mirele Cel Preafrumos şi de la Dansul te-ai incununat cu cununa imparateasca. Inaintea Caruia impreuna cu ingerii stand, roaga-te pentru noi, cei ce cinstim sfanta pomenirea ta.

Acatistul Sfintei Mari Mucenite Ecaterina

Traditia spune –  ca in anul 337, sfanta imparateasa Elena a construit un sanctuar in jurul locului in care s-a aflat rugul de foc ce ardea si nu se mistuia, unde Dumnezeu a vorbit prima oara cu Moise. Din cauza atacurile permanente ale triburilor nomade vecine, imparatul Justinian a transformat sanctuarul intr-o manastirea – fortareata in secolul al Vl-lea.

Toti cei care ajung sa se inchine moastelor Sfanta Mucenita Ecaterina din manastirea de pe Sinai, primesc in dar un inel, in cinstea celui pe care Hristos l-a daruit Sfintei Mucenite.

Sursă : Adrian Cocosila

Până la o nouă revedere … pace și lumină pentru toți !

Constantin RUSU

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Sărbători Creștine – Cuvioasa Maică Parascheva

Viața și minunile preacuvioasei Maicii noastre Parascheva

In fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxa de pretutindeni praznuieste pe Cuvioasa Maica Parascheva. In chip deosebit ea este cinstita in Moldova, intrucat de 350 de ani moastele ei se gasesc la Iasi. Este cunoscuta in popor si sub numele de „Sfanta Vineri” sau „Vinerea Mare”.

Mai multe amanunte in video de mai jos:

La Mulți Ani ! .. tuturor ce poartă numele Sfintei Parascheva … Paraschiv, Parascheva, sau derivate  … Pachita, Paraschita, Parastita, Parasca, Chiva, Chivuta, Vuta, Chivu sau Petcu

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Sărbători Creștine – Acoperământul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului

Pe 1 octombrie, Biserica Ortodoxa cinsteste Acoperamantul Maicii Domnului.

Sarbatoarea Acoperământul Maicii Domnului nu are temei scripturistic. Despre Sfantul Acoperamant s-a scris doar in apocrifele: Cuvantul Sfantului Ioan Teologul despre adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu (aprox. secolul al IV-lea), Urcarea la cer a Maicii Domnului (secolul al IV-lea) si Adormirea Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si in veci Fecioara Maria (secolul al VII-lea); aceasta din urma a fost scrisa de Ioan, Arhiepiscop al Tesalonicului.

Prima atestare documentara a sarbatorii inchinate Sfantului Acoperamant dateaza din secolul al V-lea. Poate ca nu s-ar fi luat in discutie aceasta sfanta relicva, daca imparateasa Pulheria, sotia lui Marcian (450-457), nu ar fi cerut Patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului, in timpul celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451), sa ii trimita moastele Maicii Domnului pentru a le aseza in Biserica Panaghia (a Preasfintei) din Vlaherne, ctitoria sa. Atunci, Patriarhul Iuvenalie i-a raspuns ca in mormantul Maicii Domnului au fost gasite doar braul si acoperamantul sau, deoarece Maica Domnului a fost ridicata cu trupul la cer. Cele doua relicve, potrivit dorintei imparatesei, au fost aduse in capitala; braul a fost asezat la Chalcoprateia (poarta de bronz), iar acoperamantul la Biserica Panaghia din cartierul Vlaherne. Prin mijlocirea Maicii Domnului, ele au devenit palladium, protectoarele capitalei, in special in timpul invaziilor avarilor (626), persilor (677), arabilor (717), rusilor (860), dar si in alte imprejurari.

Acoperamantul era un articol vestimentar (Isaia 3, 17), care s-a pastrat cu strictete si in perioada talmudica. Astfel, femeile purtau un val sau un sal mai lung, ce le cadea pe umeri si pe spate. Ele il foloseau uneori si pentru a cara intr-insul alimente precum grau, porumb, orz s.a. (Rut 3, 15). Cel mai adesea, acoperamantul era facut din par de camila, din tesaturi de canepa sau in; pentru sarbatori se purta unul din materiale mai pretioase, precum lana sau porfira.

Desi uneori acoperamantul Maicii Domnului a fost confundat cu braul ei, descoperit odata cu acoperamantul in mormantul din Ghetsimani si pastrat de asemenea in Constantinopol, in biserica Chalcoprateia, ele sunt in realitate doua relicve diferite. Fara indoiala, braul era un alt obiect vestimentar, intalnit la orientali, care a aparut din motive practice, pentru a incinge hainele lungi si largi, mai ales in cazul preotilor vetero-testamentari. Braul era si practic, dar si estetic. Ulterior, Isaia i-a dat si o interpretare simbolica (Isaia 11, 5), vazand in brau simbolul dreptatii, al infranarii si al dependentei omului de Dumnezeu. Practica acoperirii capului a fost preluata de primii crestini, apoi de bizantini. Spre deosebire de acoperamintele pe care le purtau orientalele, acoperamantul Maicii Domnului apare in icoane, incepand cu secolul al V-lea, ca fiind impodobit cu trei stele, simbol al Pururea Fecioriei Maicii Domnului: inainte, in timpul si dupa Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Aratarea Maicii Domnului credinciosilor care se aflau in Biserica Panaghia din Vlaherne se gaseste relatata in viata Sfantului Andrei „cel nebun pentru Hristos” († 956) si in cea a ucenicului sau Epifanie.

Minunea cu acoperamantul Maicii Domnului s-a petrecut in timpul imparatului Leon cel Intelept (886-912). Se spune ca in ziua de 1 octombrie a anului 911, in timpul unei privegheri de toata noaptea in Biserica Panaghia din Vlaherne, pe la ora 4 dimineata, Sfantul Andrei si ucenicul sau Epifanie au vazut-o pe Maica Domnului intrand in biserica, fiind insotita de Sfintii Ioan Botezatorul si Ioan Evanghelistul, precum si de alti sfinti. Ajunsa in mijlocul bisericii, ea a ingenuncheat si a inceput sa se roage atat de intens, incat lacrimile ii scaldau fata. Dupa ce s-a ridicat de la rugaciune, si-a scos acoperamantul pe care l-a ridicat deasupra capului ei, asa incat sa ii acopere pe toti cei prezenti in biserica. Desi a fost vorba despre o minune, Biserica Greaca nu a dat amploare acestei sarbatori.

Cinstirea Sfantului Acoperamant s-a dezvoltat mai mult in Biserica Ortodoxa Rusa, inca din secolul al XII-lea; de atunci s-a extins in aproape toate Bisericile Ortodoxe.

Icoana Protectoarei si Mijlocitoarei noastre in fața lui Dumnezeu

Slujba acestei sarbatori a fost alcatuita, in secolul al XII-lea, de Andrei Bogoliubov, print de Vladimir. Icoana praznicului reda momentul din Biserica Panaghia din Vlaherne: Maica Domnului este asezata pe un nor in mijlocul bisericii, avand in maini sfantul sau acoperamant. In planul de sus este reprezentat Hristos, in cel de jos sunt credinciosii, in dreapta si in stanga Maicii Domnului sunt cetele sfintilor, intre care Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Ioan Evanghelistul, Profetul David, Sfintii Apostoli, precum si ierarhi si cuviosi, femeile mironosite etc. In amvon se afla un tanar cu aureola, care este imbracat in diacon si tine in mana stanga un sul pe care sta scris condacul Nasterii Domnului („Fecioara astazi…”), in timp ce cu dreapta pare sa dirijeze un cor. Erminia spune ca acest tanar ar fi Sfantul Roman Melodul (secolul al VI-lea), dar acest lucru este putin probabil. In stanga jos sunt Marcian si Pulheria, ctitorii Bisericii Panaghia din Vlaherne, iar in dreapta jos, Sfantul Andrei vorbeste cu Epifanie, probabil despre cele intamplate in zorii zilei. Gratie acestei revelatii, iconografii au reprezentat-o pe Maica Domnului Oranta, adica rugandu-se si mijlocind ca o imparateasa inaintea Fiului Sau.

Cea mai cunoscuta biserica din Constantinopol, dintre cele inchinate Maicii Domnului, a fost Biserica Panaghia din Vlaherne, unde a stat Sfantul Acoperamant pana in 1087. Anna Comnena relateaza, in lucrarea sa istorico-panegirica Alexiada, cum tatal sau Alexie I Comnenul (1080-1118) a luat cu sine sfantul acoperamant drept protector, iar inaintea luptei de la Dristra (Bulgaria) impotriva pecenegilor, popor semi-nomadic de origine turca din Asia Centrala, tinand intins in maini Sfantul Acoperamant, i-a fost rapit de un vant puternic. De atunci i s-a pierdut urma.

Bisericii Panaghia din Vlaherne i-au fost puse temeliile de catre imparatii Marcian si Pulheria si a fost terminata de construit de catre Leon cel Mare (457-474), care a adaugat Hagiasma (un agheasmatar ridicat pe locul Izvorului Tamaduirii) si Lousma (Baia Sfanta, o scaldatoare pentru oamenii bolnavi). A rezistat pericolelor pe care le-au reprezentat tulburarile perioadei iconoclaste; datorita icoanei Maicii Domnului Vlachernitissa, facatoare de minuni, a rezistat si altor pericole, dar nu si incendiului din 1434.

In 1867, turcii au cedat breslei blanarilor greci locul pe care s-a construit o mica biserica, in care au inclus si Izvorul Tamaduirii. Aceasta biserica a fost preluata de Patriarhia Ecumenica, care a infrumusetat-o cu picturile lui Eirenarchos Covas (1964).

Primele biserici inchinate praznuirii Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului s-au construit in Rusia, inca din secolul al XII-lea. Una dintre cele mai cunoscute, pentru arhitectura sa, este catedrala Acoperamantului — Pocrov — de la Nerl, construita in 1165 de printul Andrei Bogoliubov, devenit sfant. De altfel, in jurul anului 1164, la propunerea lui, sarbatoarea a fost trecuta in calendar. La Novgorod exista Manastirea Zverin cu hramul Sfantului Acoperamant (secolul al XII-lea), iar in Moscova, in timpul tarului Ivan cel Groaznic (1530-1584), a fost construita catedrala Sfantului Acoperamant pe locul Bisericii Sfintei Treimi, cunoscuta astazi drept Catedrala Sfantului Vasile cel Blajin.

Nici tara noastra nu duce lipsa de biserici si manastiri, de spitale si azile, orfelinate si centre de plasament care sunt puse sub protectia Acoperamantului Maicii Domnului. Dintre ele, cele mai cunoscute sunt Schitul Pocrov (Manastirea Neamt) si bisericile din spitale, avand acest hram, cum este cea de la Spitalul de Recuperare din Iasi.

Acatistele, paraclisele si rugaciunile adresate Maicii Domnului ocupa un loc central in viata Bisericii si a credinciosilor; dintre acestea face parte si Acoperământul Maicii Domnului.

„Bucura-te, bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant!”

Sursa : www.crestinortodox.ro

Până la o nouă revedere … pace și lumină pentru toti !

Constantin RUSU

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter