Un interviu istoric revelează mari secrete de securitate națională, care au fost preluate de la extratereștri

Un interviu de televiziune de acum 50 de ani (din luna iunie, 1964), care i-a fost luat lui George van Tassel, scoate la iveală informaţii despre mai multe tehnologii uimitoare, pe care omenirea le-a avut la dispoziţie încă din acele timpuri, dar care au fost tăinuite de către forţele oculte ale Iluminaţilor. Tehnologiile respective au fost dezvoltate în secret de către Forţele Aeriene şi cele ale Marinei SUA, având la bază informaţii obţinute de la fiinţe extraterestre. Printre aceste revelaţii, van Tassel dezvăluie faptul că Forţele Aeriene americane s-au aflat în posesia tehnologiei antigravitaţiei încă din anul 1956. El afirmă că a fost martorul unei demonstraţii a acestei tehnologii în anul 1953, atunci când a fost luat la bordul unei nave extraterestre ce aterizase pe aeroportul de la Giant Rock, în California. În acea perioadă, van Tassel era directorul acelui aeroport.

Mai departe în interviu, el afirmă că tehnologiile bazate pe captarea de semnale din decursul timpului – incluzând aici semnalele TV şi chiar călătoria în timp – au fost cercetate şi dezvoltate, iar mai apoi clasificate ca fiind secrete de stat de cel mai înalt nivel, de către Marina americană. Bazându-se pe contactele sale cu extratereştrii, van Tassel şi-a îndreptat toate eforturile către dezvoltarea tehnologiei călătoriei în timp şi a prelungirii vieţii oamenilor, prin construirea unei structuri complexe, înaltă cât patru etaje, pe care a numit-o „Integraton”. Din nefericire, în 1978 – cu câteva săptămâni înainte de inaugurarea Integratonului său -, el a murit de atac de cord. Circumstanţele din jurul morţii sale sugerează faptul că ceea ce el cunoştea despre prelungirea vieţii umane a fost considerat de autorităţile americane ca fiind extrem de important. Ca urmare, moartea sa pare să nu fi fost deloc „întâmplătoare”.

Interviul de televizune a fost moderat de către Jack Webster, de la KVOS TV şi a avut loc pe 18 iunie 1964. Piesa de rezistenţă a interviului este declaraţia lui van Tassel, prin care el afirmă că a fost luat la bordul unui OZN, ocazie cu care i s-au împărtăşit anumite informaţii tehnologice de către patru fiinţe extraterestre cu aspect uman, având înălţimea de aproximativ 1,70 m. Evenimentul a avut loc în data de 24 august 1953. În conformitate cu declaraţia lui van Tassel, unul dintre cei patru extratereştri avea pe atunci vârsta de 700 de ani. Cu acea ocazie, van Tassel a primit o formulă matematică simplă pentru realizarea călătoriei în timp, care corela în mod direct frecvenţa cu timpul, dar într-o relaţie invers proporţională. Remarcabil este faptul că van Tassel afirma că tehnologia a fost mai apoi dezvoltată şi adaptată astfel încât să permită vizualizarea oricărei scene din orice perioadă istorică. Tehnologia respectivă a fost rapid clasificată de către marina SUA, iar inventatorul (van Tassel) a fost forţat să lucreze într-un proiect secret. Ceea ce van Tassel a descris în interviul din anul 1964, despre tehnologia călătoriei în timp şi a vizualizării scenelor temporale, a fost mai târziu descris în unele declaraţii ale anumitor persoane despre proiectul „Looking Glass”.

Ecuaţia pe care van Tassel a primit-o de la acele fiinţe extraterestre în anul 1953 a devenit elementul principal pentru dezvoltarea ideii sale cu Integratonul, care reprezintă o structură înaltă cât patru etaje, ce ar duce la revitalizarea tuturor celulelor din organismul viu care ar intra în interiorul structurii, prelungind astfel foarte mult timpul de viaţă al acestuia. Van Tassel intenţiona să facă această descoperire publică, astfel încât ea să fie gratuită şi la îndemâna oricui. După „atacul de cord” pe care el l-a suferit în mod misterios în anul 1978, cu puţin timp înainte de inaugurarea extraordinarei sale invenţii, anumite agenţii secrete ale SUA au pătruns imediat în încinta în care acesta îşi desfăşura cercetările şi a confiscat toate materialele şi documentele de acolo. Proiectul Integraton a fost mai apoi abandonat.

În finalul interviului, van Tassel afirmă că el a putut să vadă personal demonstrarea antigravitaţiei, aşa cum i-a fost arătată de către vizitatorii extratereştri, care îşi stabiliseră de asemenea baze pe Lună în urmă cu sute de ani. Antigravitaţia – bazată pe principiul electrogravitației – a fost discutată în mod deschis în comunitatea ştiinţifică internaţională până în anul 1956, după care cercetările au devenit brusc în totalitate secretizate. După acea dată nu au mai apărut niciun fel de studii ştiinţifice pe această temă.
Interviul lui van Tassel poate fi urmărit aici:

Declaraţiile lui van Tassel explică însă motivul pentru care studiile asupra antigravitaţiei au fost brusc suprimate, fiind o demonstraţie plauzibilă pentru misterioasa lor dispariţie după 1956. De pildă, cazul lui Otis Carr, unul dintre discipolii lui Nikola Tesla, este edificator în acest sens: tehnologia antigravitaţiei, la care el ajunsese şi pe care o dezvoltase cu succes, a fost reprimată cu teribile urmări. Carr a fost închis în baza unor acuzaţii fabricate şi abia după 40 de ani, în anul 2006, unul dintre asistenţii săi – pe nume Ralph Ring – a îndrăznit să prezinte lumii adevărul. Otis Carr reuşise să pună la punct tehnologia antigravitaţiei şi, ca urmare, a fost redus complet la tăcere de către agenţiile de securitate americane, aflate în subordinea Iluminaţilor.

Material preluat de pe http://www.edituradaksha.ro/  

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Constantin RUSU

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Republica SUA acceptă schimbarea destinului omenirii

Actualizare Ben Fulford (20.03.2017) – Republica SUA acceptă schimbarea destinului omenirii 

Cabala adoratoare a satanei a suferit înfrângeri importante săptămâna trecută pe toate fronturile, surse multiple ne informează. Cea mai mare veste este că președintele american Donald Trump a anunțat săptămâna trecută că Statele Unite ale Americii Corporation deținută de cabala, fondată în 1861 a fost înlocuită cu Republica Statelor Unite ale Americii, care a fost înființată în anul 1776. Pentru mai multe detalii despre aceasta vezi aici:   http://alcuinbramerton.blogspot.jp/

Acesta este motivul pentru care discuția guvernamentală din SUA s-a închis pe 15 martie, pentru că ridicarea limitei datoriei publice, care este de 20 trilioane $ la care s-a ajuns nu a reușit să se materializeze. Datoria a aparținut Corporației, nu Republicii. Corporația a fost declarată în stare de faliment și nulă de datorii, surse multiple sunt de acord. Aceasta este pentru că secretarul de stat al Corporației SUA-Rex Tillerson și sclav al acționarului de top al Corporației, David Rockefeller Jr., a eșuat în efortul său de a obține fonduri pentru ei din Asia săptămâna trecută, surse ale societăților secrete din Asia spun.

(În data de 21.03.2017 s-a făcut anunțul oficial la TV că David Rockefeller a murit la 101 ani – să-i fie sufletul în Iad, dacă există…,n.b.)

Surse ale familiei imperiale japoneze spun că speculantul familiei Rockefeller, Henry Kissinger, împreună cu Rex Tillerson au amenințat familia Imperială, într-un efort nereușit de a încasa un fals de 40 trilioane de dolari din obligațiuni ale Băncii Mondiale, astfel încât aceștia să poată păstra Corporația SUA, și a-l plasa pe lacheul lor, Ichiro Ozawa ca prim-ministru al Japoniei. Ozawa este disprețuit în cercurile guvernamentale japoneze și nu îi va fi permisă ocuparea acestui post, astfel cererea a fost respinsă, surse de dreapta japoneze spun. Cu toate acestea, armata SUA este determinată de a scăpa de actualul prim-ministru Shinzo Abe și de ministrul de finanțe Taro Aso, care a blocat afacerea, deoarece aceștia sunt disperați de a menține operațiunile lor internaționale. Acesta este motivul pentru care mass-media japoneză este inundată cu povești care expuneau scandaluri în care era implicat Abe. Abe reprezintă o facțiune de extremă dreapta care a vrut să înceapă un război cu China și va fi probabil eliminat curând.

Există discuții în curs de desfășurare, pentru cine să-l înlocuiască pe Abe și Societatea Dragonul Alb recomandă ca fiind relativ curat și competent pe Hideo Higashikokubaru ca prim-ministru interimar, care ar reprezenta consensul birocrației japoneze și a altor brokeri de putere. Surse ale societăților secrete din Asia, la rândul lor, spun că nu există nici o alternativă la Abe în prezent, așa că discuțiile sunt în curs de desfășurare. Rothschildzii și Rockefellerii, de asemenea, au încercat să se ferească de a merge în faliment, prin preluarea Coreei de Nord. Coreea de Nord este locația unei mari comori de minerale prețioase și alte resurse subterane situate în jurul muntelui sacru coreean Paektu, surse ale societăților secrete asiatice spun.

Aceasta poate fi confirmată acum de ramura franceză a familiei Rothschild, care a pus în scenă asasinatul falsului Kim Yong Nam în Malaezia recent, pentru a-l discredita pe Kim Jong Un și a-l elimina de la putere. Ei au sperat să-l înlocuiască cu falsul fiu mai mare al lui Kim Yong Nam (Kim Han Sol), sperând să-l prezinte ca moștenitor legitim al tronului coreean. Societățile secrete din Asia nu au fost păcălite de acest lucru și au spus că Rothschild-zii au fost, nu CIA cei care se aflau în spatele acestui complot eșuat, surse ale Societății Dragonul Alb spun.

Rex Tillerson, la rândul său, a amenințat în mod public săptămâna trecută să preia Coreea de Nord prin forță militară, în numele stăpânilor lui, Rockefellerii. „Rex poate să latre tot ce vrea pentru Rocky, dar nici un război nu va fi permis în Peninsula Coreeană,” este ceea ce a avut de spus Pentagonul. Poate exista un război în Orientul Mijlociu, deși acesta este în scopul de a da jos închinători ai lui Satan care ocupă guvernul lui Israel, surse ale Pentagonului spun. Pentru a forța Israelul să facă pace, generalul de top al SUA, Joseph Dunford, s-a întâlnit săptămâna trecută cu regele Abdullah al II-lea al Iordaniei și a cimentuit o alianță împotriva Israelului, surse ale Pentagonului spun. Ca rezultat „Israelul este acum înconjurat de o coaliție militară formată din Siria, Liban, Hezbollah, Egipt, Iordania, Irak, Iran și Turcia și cei 3 Big: [China, SUA și Rusia], pentru a-l forța să facă pace„, au spus sursele.

Dată fiind această situație, prim-ministrul israelian și închinător la Satana, Benyamin Netanyahu, a zburat în China pe 19 martie ca să solicite protecție liderului suprem Xi Jinping. Surse ale Pentagonului au prezis că : „Bibi nu va primi, de asemenea, nicio învoială de la Xi, care ar putea cere stoparea atacurilor israeliene asupra Siriei, o returnare a Înălțimilor Golan, o soluție a două state pentru Palestina și înfrângerea ISIS, astfel încât China să poată reconstrui Orientul Mijlociu și a-l promova la integrarea Eurasiatică.

Familia regală a Arabiei Saudite este, de asemenea, în China căutând protecție după ce a eșuat să obțină azil în Japonia sau Indonezia, surse ale SDA spun. În timp ce în Japonia, în mod evident, un fals „Rege Salman”, care arăta mult mai tânăr decât regele real și care nu era senil ca rege real, a defilat prin fața camerelor de televiziune. Ceea ce înseamnă că regele real este mort și americanizatul Prinț Muhammad Bin Nayef este acum rege al Arabiei Saudite. Așa se explică de ce prințul saudit Bin Salman a zburat la Washington săptămâna trecută, pentru a căuta protecție de la Donald Trump. Această protecție nu i-a fost acordată, surse de la Pentagon spun. Trump a refuzat, de asemenea, o mită de la Salman, pentru a nu ajunge la faza să i se pună în aplicare „Legea antiteroare 9/11 pentru Arabia,” sursele continuă.

Trump este, de asemenea, în prezent conștient de faptul că, Bill Gates și Son Masayoshi ar acționa drept surogat pentru Salman cu ofertele lor dintr-un fond de investiții de 100 miliarde $, spun ei.

Trump, de asemenea, a refuzat să ia mita oferită de cancelarul german Angela Merkel săptămâna trecută, refuzând și lingăii Rothschild ca John McCain și Hillary Clinton, sursele continuă. Asta a fost ceea ce a fost în spatele refuzului public al lui Trump de a da mâna cu Angela Merkel. Sursele Pentagonului spun, de asemenea, că : „presiunea poate fi aplicată pe Franța, forțele speciale sau  agenți CIA inserați pentru a-l preda pe Obama [un alt servitor Rothschild] din Tahiti, pentru a-l confrunta cu traficul de droguri, interceptarea convorbirilor telefonice, răzvrătire și alte acuzații.”

Sursele CIA spun că Anthony Weiner și alți criminali pedofili „cântă precum canarii” și oferă FBI-ului o mulțime de dovezi cu privire la cercurile pedofile și magie neagră, legate de partea de top a structurii puterii occidentale. Regimul Trump este determinat, de asemenea pentru a termina industria drogurilor ilegale din America de Sud. Acesta este motivul pentru care US Coast Guard, „nu numai că va supraviețui reducerii bugetare, dar ar putea obține chiar și mai mulți bani, forțe navale, informații și asistență militară pentru a distruge cartelurile columbiene și mexicane ale familiei Bush„, spun sursele citate. Există, de asemenea, dovezi că eforturile de a opri spălarea de bani din droguri începe să dea roade. Surse din finanțele SUA spun că baronii drogurilor din America de Sud, au folosit dolarii lor din droguri pentru a cumpăra Dinari irakieni ca o modalitate de a spăla banii. Cu toate acestea, din moment ce facțiunea Clinton / Bush a pierdut alegerile din SUA, acești dinari nu sunt susceptibili de a deveni o monedă utilizabilă, sursele spun.

Surse ale Societății Dragonul Alb spun că, deși de ani „războiul drogurilor” nu a reușit să facă nimic pentru a eradica aceste afaceri ilegale de 2-3 trilioane/an,  soluția pe termen lung, în continuare va fi legalizarea și reglementarea substanțelor narcotice, astfel încât să se minimizeze daunele pe care le provoacă și deturnarea banilor din mâinile unor bande criminale. Există negocieri top-secret în curs de desfășurare în acest sens, sursele spun. Surse ale societăților secrete asiatice spun, de asemenea că, deoarece puterile occidentale refuză să predea controlul asupra sistemului de dolari SUA, se așteaptă acum să fie înlocuit, treptat, printr-un sistem care implică „patru sau cinci” monede-cheie. Între timp, Republica Statelor Unite ale Americii a fost de acord să sprijine un concept chinezesc: „o comunitate umană cu un destin comun.” Această idee chinezească a fost acceptată în unanimitate săptămâna trecută în cadrul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. http://news.xinhuanet.com/english/2017-03/18/c_136139045.htm

Chinezii au dat de asemenea undă verde, pentru a merge mai departe cu o masivă infrastructură planetară, menită să facă lumea mai interconectată. Ca parte a acestui fapt, Republica SUA își dă tot sprijinul pentru activități militare în locuri precum Africa și Orientul Mijlociu, menite să nu perturbe lucrările de infrastructură ale Chinei, surse ale Pentagonului spun. Centrele de putere occidentale au început, de asemenea, să sprijine propunerea Societății Dragonul Alb, de a înființa o agenție occidentală de planificare a viitorului pentru a organiza proiecte majore de îmbunătățire a standardelor de viață ale lumii precum și de a restabili și dezvolta ecosistemele naturale. Acest lucru va însemna completarea oceanelor cu pește, refacerea pădurilor, transformarea deșerturilor și regiunilor arctice în oaze verzi și extinderea în univers. Să sperăm că vor fi în curând anunțuri în acest sens, însoțite de eliberarea de fonduri masive pentru a face posibile toate acestea.

Există, de asemenea, negocieri preliminare în curs, pentru a marca noua epocă de aur, cu un nou sistem calendaristic ce va înlocui calendarul Gregorian pe care se bazează Occidentul. Acest lucru ar însemna o revenire la anul zero, în conformitate cu un nou calendar mondial. Sistemul ar trebui să se bazeze atât pe mișcările Soarelui cât și pe cele ale Lunii. O comisie de experți va stabili detaliile.

Doamne ajută !

Sursa: http://benjaminfulford.net/

http://burebista2012.blogspot.ro

Până  la o nouă revedere  …  pace și lumină pentru toți !

Constantin RUSU

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Muzică și poezie – Aneta Giocaș – Poezie Spirituală – Infinitul Creator și Mă regăsesc în tine Una cu Creatorul

         POEZIE  SPIRITUALĂ  de  ANETA  GIOCAȘ   în recitarea autoarei 

Aneta Giocaș – Infinitul Creator     Muzica CoRus

Infinitul Creator

Aneta Giocaș – Mă regăsesc în tine Una cu Creatorul   …   Muzica CoRus

Ma regasesc in tine una cu creatorul 1

Ma regasesc in tine una cu creatorul 2

Aneta - Carte de vizita

Până la o nouă revedere … pace și lumină pentru toți !

Constantin RUSU  &   Aneta GIOCAȘ 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Meditația activării Corpului de Diamant prin Culoare

In urma portalului de activare a Grilei de Diamant ce a avut loc prin re-unirea sufletelor gemene in data de 21.12.2016 , a curs din aceeasi esenta si aceasta meditatie de activare a corpului de diamant la momentul echinoctiului de primavara pe care v-o impartasim cu drag , sa fie spre cel mai inalt bine al nostru al tuturora ! …. A & C

.

Aneta Giocaș & CoRus Meditatia activarii Corpului de Diamant prin Culoare

Text: Aneta Giocaș  …  Muzică și Mixaj: CoRus  …  Voce: Aneta Giocaș

 

Până la o nouă revedere … pace și lumină pentru toți !

Constantin RUSU  &  Aneta GIOCAȘ

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Muzică și poezie – Poezii de dragoste – O iubire infinită

Iubirea

 

 

 

 

 

 


Poezii de dragoste
– de Aneta Giocaș

A n e t a

Cand te intalnesti cu Fericirea

Cand te intalnesti cu Fericirea pe Pamant
Vazand-o la altii exprimata si manifestata
Tu, Binecuvanteaza in Gand , Universul ti-a vorbit
E timpul , Sa Fii Fericire si Esti !
Imagini reflectate , sincronizate ca tu sa primesti
Adevarul ce Este si Esti , si nu cu ce tu din iluzie definesti !
Cand intalnesti Iubirea prin imagini la altii pe Pamant
Tu sa stii ca deja Iubirea te intampina , fii deschis Binecuvanteaza
Iubirea catre tine deja vine , danseaza , cu bratele cat cerul
Fii deschis si primeste prin tot ce auzi si vezi
Nu te teme , si nu anula prin frecvente joase , oare eu oi merita ?
Desigur ca meriti doar Tu Esti Tot ce Esti , Universul vorbeste prin imagini
Tu Fii Deschis sa Primesti , BIneCuvanteaza si Iubeste totul curat
Iubirea din Inalt danseaza atat de minunat , primeste si fii pe veci Binecuvantat !
Daca o singura clipa gandesti , oare merit si eu , sau doar spui
Doamne , ce frumos , sau vai cum au indraznit
prin gandul tau blochezi chiar gandul ce spre tine a venit
si Iubirea ocol va da deasupra ta , se va mira , oare sa vin sau mai bine as pleca ?
invidia va declansa survolarea , iar tu mereu vei chema si nu vei sti ce face intazierea in lumea ta , desi iubirea mereu te va cauta , dar cum tu o vei tine departe , ea va fi mereu si se va exprima printr-o carte , si tu mereu vei lacrima , deci nu iti tine nici iubita si nici iubitul departe , mai bine asculta , cu inima curata vei binecuvanta … iubirea nu e o carte , e chiar in inima ta , ascult-o si fii ea ! … Aneta Giocaș

Lasa Iubirea sa iti cante Oda Sa

Oare , crezi ca inima nu va recunoaste,
Adevarat Iubirea ?
Daca nu ea , atunci poate crezi ca mintea ta
Ce iluzie desarta , sa crezi asa ceva
Mintea mereu iti va spune ce a invatat-o lumea
dar nicicand nu va trai ce inima ta simte si este toata Iubirea !
Deci , scalda in inima cu iubire toata mintea si lumea
si lasa Iubirea sa iti cante Oda Sa  … Aneta Giocaș

Sa ai curajul sa spui Te iubesc

Sa ai curajul sa spui Te iubesc
Sa ai curajul sa spui Mintea mea spune din credinte limitate si asa a fost educata , nu poate ea , dar Eu POT
Dar , dincolo de toate credintele ei , simt din mine insami ca Pot mai mult
cu tot sufletul din tot ce sunt io acum pe pamant si in cer si in mine etern
Da, sa ai curajul sa vezi curat si pur , mintea , sufletul si al tau gand
si Inima sa cante liber pe cerul ei de Dumnezeu Lumina
cu Totul ce este Infinitul Libertatea si Iubirea
sa ai curajul sa fii tu insuti mereu , indiferent ce nori se agata pe cerul tau
sa ai curajul sa iei soarele in maini si sa spui
Eu Sunt Iubirea Divina si Lumina pe Cer si pe Pamant ! … Aneta Giocaș

Indragostirea Tainica a Iubirii

Indragostitii tainici ai Iubirii , isi vor gasi cerul lor
Un Cer sacru , sfant ca si numele Sacru al Tatalui Lor
Indragostitii din cer si reflectati pe Pamant , isi vor gasi ecoul
Ecoul lor iubind mereu atat de intens , doar un Dumnezeu
Indragostitii cerului Sau , vor vibra din nemurire cu un singur gand
Gandul Iubirii din si in sacralitatea Lui Dumnezeu

Isi vor prinde mainile din eter , imbratisati mereu sunt ei in cer
iar aici pe pamant isi vor canta oda iubirii , asa cum viata si rolul din ea le canta iubirea din inalt pe pamant revarsat

Sa fugi de dorul ei , sa te ascunzi in frunze si vant , e curata nebunie
cand totul striga si canta , doar iubire , doar tie ,
cum sa zbori si sa te ineci la mal
cand tu iubire esti infinitul ocean
si de-ar fi sa mor in iubire
ce frumos , doar un cantec si oda tie
caci stiu iubire , sunt nemuritor tot din iubire
canta pe cerul meu , vesnicul tau ecou
ma tine in gand , in suflet , inima si simtire
desi un calator mereu in iubire , ecoul meu e al tau
iubitul meu cantul meu tie si sufletului meu
impletit pe tine din mine cu tine mereu
ma tine in dans nemurire si lasa soarele etern pe cerul meu
doar o stea ce graviteaza in jurul soarelui ei central
cand iubirea lumineaza doar ea si el o singura lumina in infinitul ocean

Indragostirea tainica a iubirii , nu-ti va spune ca legile de aici sunt perfecte
si doar , ca a iubi e o lege sacra pe pamant , si nu doar aici
iubirea e legea sacra a tuturor

Indragostirea Tainica a Iubirii , o simti , o traiesti , cand limitele mintii se scalda in al inimii ocean …. se dizolva in el si iubirea canta nemurirea si iubirea prin el infinitului din care s-a nascut si revarsat etern …iubite sotul meu binecuvantat ! … Aneta Giocaș

.

Muzică și poezie  –  Constantin RUSU

Costi

 

 

 

 

 

 

O iubire infinită   –  versuri  Constantin RUSU


O iubire infinită
Din lumină împletită
Se revarsă acum din mine
Purtând gândul meu spre tine
.
O iubire infinită
Din lumină împletită
Se revarsă acum din mine
Purtând iubirea mea spre tine
.
Din inima mea
Către inima  ta
Către sufletul tău
Te voi iubi mereu
.
Din inima mea 
Până la a  ta
Din sufletul meu
Către al tau …
.
Către al tău  … Către al tău  …Către al tău  …Către al tău  … Către al tău  …Către al tău        
 .

CoRus – O iubire infinită muzica și versuri Constantin RUSU

 

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Constantin RUSU  &  Aneta GIOCAȘ

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Viața și învățăturile lui Iisus – Muntele Transfigurării

Continuare: Viața și învățăturile lui Iisus conform cărții Urantia

       Muntele Transfigurării

  1. Transfigurarea

  2. Coborând de pe munte

  3. Sensul Transfigurării

  4. Băiatul epileptic

  5. Iisus a vindecat băiatul

  6. În grădina lui Celsus

  7. Protestul lui Petru

  8. Acasă la Petru

Cine dorește să citească materialul în original – adică fără unele pasaje colorate, sublinieri sau boldiri care îmi aparțin – o poate face de pe linkul de mai jos :

http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/citeste-cartea-urantia-online

Capitolul 158

Muntele transfigurării

(1752.1) 158:0.1 VINERI după-amiază, 12 august, anul 29, înainte de apusul soarelui, Iisus şi asociaţii lui au ajuns la poalele muntelui Hermon, aproape chiar de locul unde tânărul Tiglat aşteptase odinioară, pe când Maestrul urca singur în munţi pentru a lămuri destinul spiritual al Urantiei şi a pune capăt, din punct de vedere tehnic, rebeliunii lui Lucifer. Au stat acolo vreme de două zile ca să se pregătească spiritual pentru evenimentele care aveau să urmeze cât de curând.

(1752.2) 158:0.2 În linii mari, Iisus ştia dinainte ce anume se va întâmpla pe munte şi dorea cu însufleţire ca toţi apostolii săi să poată împărtăşi această experienţă. Pentru a-i pune în condiţia de a primi această revelaţie despre el, s-au oprit cu toţii la poalele muntelui. Dar apostolii nu au putut atinge nivelele spirituale care ar fi justificat riscul de a-i pune pe deplin în prezenţa fiinţelor celeste a căror apariţie pe Pământ era iminentă. Şi cum nu îi putea duce cu el pe toţi asociaţii lui, el a decis să îi ia numai pe cei trei care aveau obiceiul de a-l însoţi în asemenea vegheri speciale. În consecinţă, Petru, Iacob şi Ioan au fost singurii care au împărtăşit, măcar parţial, această experienţă unică cu Maestrul.

1. Transfigurarea

(1752.3) 158:1.1 Dis-de-dimineaţă, luni 15 august, la şase zile după memorabila mărturisire a lui Petru, făcută la miezul zilei pe marginea drumului sub arbuştii de mur, Iisus şi cei trei apostoli au început ascensiunea muntelui Hermon.

(1752.4) 158:1.2 Iisus fusese rugat să urce singur pe munte pentru a reglementa unele treburi importante privind derularea efuziunii sale întrupate, dat fiind că această experienţă se raporta la universul pe care el însuşi îl crease. Este semnificativ faptul că ora acestui eveniment extraordinar fusese fixată, astfel încât să se producă în vreme ce Iisus şi apostolii se găseau la gentili, şi că acest eveniment a avut loc efectiv pe un munte din ţinutul gentililor.

(1752.5) 158:1.3 Ei şi-au atins destinaţia, la jumătatea drumului spre vârf, puţin înainte de amiază. În timp ce îşi luau prânzul, Iisus le-a povestit, celor trei apostoli, o parte din ceea ce i se întâmplase, la puţină vreme după botezul său, pe dealurile din estul Iordanului. El le-a dat totodată detalii asupra experienţei de pe muntele Hermon, cu prilejul precedentei sale şederi în acest refugiu solitar.

(1752.6) 158:1.4 Când era un băieţandru, Iisus avea obiceiul să se caţere pe înălţimea din apropierea căminului său, şi să viseze acolo la bătăliile duse de oştirile imperiale în câmpia Esdraelonului. Acum, el urca pe muntele Hermon pentru a primi acolo înzestrarea care avea să îl pregătească pentru coborârea în câmpiile Iordanului ca să joace ultimele scene ale dramei efuziunii lui pe Urantia. În ziua aceea, pe muntele Hermon, Maestrul ar fi putut să abandoneze lupta şi să reia guvernarea diverselor domenii din universul său. Or, nu numai că a decis să îndeplinească cerinţele ordinului său de filiaţie divină, incluse în mandatul Fiului Etern al Paradisului, ci a mai ales şi să îndeplinească, în plenitudinea ei şi până la capăt, voia prezentă a Tatălui Paradisiac. În cursul acestei zile de august, trei dintre apostolii săi l-au văzut refuzând învestitura cu deplină autoritate asupra universului său. Ei au asistat cu stupoare la plecarea mesagerilor celeşti, lăsându-l singur pentru a-şi desăvârşi viaţa pământească ca Fiu al Omului şi Fiu al lui Dumnezeu.

(1753.1) 158:1.5 Credinţa apostolilor atinsese un punct culminant în momentul în care Iisus a hrănit pe cei cinci mii, după care a scăzut rapid până aproape de zero. Acum, datorită faptului că Maestrul îşi mărturisise divinitatea, credinţa şovăitoare a celor doisprezece a urcat la apogeul ei în săptămânile care au urmat, dar a suferit după aceea un declin progresiv. A treia reînnoire a credinţei lor nu a avut loc decât după învierea Maestrului.

(1753.2) 158:1.6 Către ora trei a după-amiezii acestei splendide zile, Iisus i-a părăsit pe cei trei apostoli spunându-le: „Mă duc singur, deocamdată, ca să comunic cu Tatăl meu şi cu mesagerii săi. Vă rog să rămâneţi aici. În aşteptarea întoarcerii mele, rugaţi-vă ca voia Tatălui să se facă în tot ceea ce vi se va întâmpla în legătură cu urmarea misiunii de manifestare a Fiului Omului.” Acestea fiind zise, Iisus s-a retras pentru o lungă convorbire cu Gabriel şi cu Tatăl Melchisedec. El nu a revenit decât către ora şase. Văzând îngrijorarea apostolilor din cauza absenţei sale prelungite, le-a zis: „De ce vă este frică? Ştiţi bine că trebuie să mă ocup de treburile Tatălui meu; de ce dară vă lăsaţi cuprinşi de îndoială atunci când nu sunt cu voi? Vă declar acum că Fiul Omului a decis acum să îşi petreacă restul vieţii sale pământeşti în mijlocul vostru şi ca om asemeni vouă. Să aveţi mult curaj. Eu nu vă voi părăsi înainte de a-mi îndeplini sarcina.”

(1753.3) 158:1.7 Pe durata mesei lor frugale de seară, Petru l-a întrebat pe Maestru: „Cât timp o să rămânem pe muntele acesta, departe de fraţii noştri?” Iisus răspunse: „Până când veţi vedea gloria Fiului Omului şi veţi şti că tot ceea ce v-am declarat este adevărat.” Ei au vorbit după aceea despre rebeliunea lui Lucifer, aşezaţi în jurul jăraticului roşiatic al focului lor, până la căderea nopţii; apoi somnul i-a doborât, căci plecaseră de devreme în dimineaţa aceea.

(1753.4) 158:1.8 După ce cei trei apostoli adormiseră adânc de vreo jumătate de oră, au fost subit treziţi de un trosnet din apropiere şi s-au uitat în jurul lor. Spre marea lor surpriză şi spre consternarea lor, ei l-au văzut pe Iisus conversând cu două fiinţe strălucitoare îmbrăcate în veşminte de lumină ale lumii celeste. Chipul şi trupul lui Iisus străluceau deopotrivă, având o luminozitate celestă. Vorbeau tustrei într-o limbă străină. După anumite indicii, Petru a presupus greşit că aceste două personaje necunoscute erau Moise şi Ilie; în realitate, erau Gabriel şi Tatăl Melchisedec. L-a cererea lui Iisus, Controlorii fizici luaseră măsuri pentru ca apostolii să poată fi martori ai acestei scene.

(1753.5) 158:1.9 Cei trei apostoli au fost atât de speriaţi că le-a trebuit câtva vreme ca să îşi recapete curajul. În timp ce orbitoarea viziune se estompa dinaintea ochilor lor şi îl observau pe Iisus rămânând singur în picioare, Petru, care fusese primul care îşi revenise, i-a zis lui Iisus: „Iisuse, Maestre, este bine că am fost aici. Ne bucurăm să vedem această glorie. Nu ne vine să coborâm în lumea atât de puţin glorioasă. Dacă vrei, atunci să rămânem aici, şi ridicăm trei corturi, unul pentru tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.” Petru a rostit aceste vorbe pentru că era derutat şi pentru că nu îi venise alt gând în minte.

(1753.6) 158:1.10 În vreme ce Petru încă vorbea, un nor argintiu s-a apropiat de cei patru oameni şi s-a lăsat peste ei. Apostolii au fost extrem de înfricoşaţi, şi cum au căzut ei în semn adorare, cu faţa la pământ. Au auzit atunci o voce, aceeaşi care vorbise şi la botezul lui Iisus, zicând: „Acela este fiul meu preaiubit; ascultaţi-l.” Când norul a dispărut, Iisus a fost iarăşi singur cu cei trei. El şi-a întins mâinile şi i-a atins zicând: „Ridicaţi-vă şi nu vă mai fie teamă; veţi vedea lucruri şi mai mari decât acela.” Dar apostolii erau speriaţi de-a binelea. Alcătuiau un grup de trei oameni tăcuţi şi gânditori care s-au pregătit să coboare de pe munte cu puţin înainte de miezul nopţii.

2. Coborând de pe munte

(1754.1) 158:2.1 Pe durata primei jumătăţi din coborâre, nu s-a rostit nici un cuvânt. Iisus a deschis atunci conversaţia spunând: „Aveţi grijă să nu povestiţi nimănui, nici chiar fraţilor voştri, ceea ce aţi văzut şi auzit pe acest munte, până ce Fiul Omului nu se va fi ridicat dintre cei morţi.” Cei trei apostoli au fost şocaţi şi descumpăniţi de cuvintele Maestrului „până ce Fiul Omului nu se va fi ridicat dintre cei morţi.” Ei îşi reafirmaseră atât de recent credinţa în Iisus ca Eliberator, Fiul al lui Dumnezeu, şi tocmai îl văzuseră transfigurat în slavă sub ochii lor; şi acum el începea să vorbească de „învierea dintre cei morţi”!

(1754.2) 158:2.2 Petru s-a cutremurat la gândul că Maestrul său ar muri – ideea era prea greu de suportat. Temându-se ca Iacob şi Ioan să nu pună vreo întrebare referitoare la acest subiect, el a crezut preferabil să abată conversaţia. Neştiind despre ce să vorbească, el şi-a exprimat primul gând ce i-a trecut prin cap zicând: „Maestre, de ce spun scribii că Ilie trebuie să vină înaintea apariţiei lui Mesia?” Ştiind că Petru căuta să evite subiectul morţii sale şi al învierii sale, Iisus răspunse: „Este adevărat că Ilie a venit mai întâi pentru a pregăti calea Fiului Omului care trebuie să sufere multe chinuri şi în cele din urmă să fie respins. Dar eu vă zic că Ilie a venit deja, şi că nu a fost primit, şi au făcut cu el tot ce au vrut.” Atunci cei trei apostoli au înţeles că el vorbea de Ioan Botezătorul ca fiind Ilie. Iisus ştia că, dacă apostolii persistau în a-l considera ca Mesia, trebuia atunci ca Ioan să fie Ilie cel din profeţie.

(1754.3) 158:2.3 Iisus a impus tăcerea cu privire la spectacolul anticipării gloriei sale care îl aştepta după învierea sa, pentru că el era în prezent primit ca Mesia şi nu voia să întreţină, într-un fel sau altul, concepţiile lor eronate despre un eliberator care înfăptuieşte minuni. Petru, Iacob şi Ioan au meditat îndelung asupra acestui episod, dar nu au vorbit de el cu nimeni până după învierea Maestrului.

(1754.4) 158:2.4 Cum continuau să coboare de pe munte, Iisus le-a zis: „Voi nu aţi vrut să mă primiţi ca Fiu al Omului. Am consimţit deci să fiu primit potrivit hotărârii voastre nestrămutate; însă nu vă înşelaţi, voia Tatălui meu trebuie să prevaleze. Dacă decideţi să urmaţi astfel tendinţa propriei voastre voinţe, trebuie atunci să vă pregătiţi să suferiţi multe dezamăgiri şi să treceţi prin multe încercări; dar pregătirea pe care v-am dat-o ar trebui să vă permită să triumfaţi asupra acestor amărăciuni pe care voi înşivă le-aţi ales.”

(1754.5) 158:2.5 Iisus i-a luat cu el pe Petru, Iacob şi Ioan pe muntele transfigurării nu pentru că ei ar fi fost, în vreun fel oarecare, mai bine pregătiţi decât ceilalţi apostoli pentru a asista la această scenă sau mai calificaţi spiritualmente pentru a beneficia de un atât de rar privilegiu. Maestrul ştia bine că nici unul dintre cei doisprezece nu era spiritual calificat pentru această experienţă, şi de aceea i-a luat numai pe cei trei apostoli care aveau misiunea de a-l însoţi în momentele în care dorea să se izoleze pentru a se bucura de o comuniune solitară.

3. Sensul Transfigurării

(1755.1) 158:3.1 Scena la care au fost martori Petru, Iacob şi Ioan, pe muntele transfigurării, era o viziune fugitivă a marelui spectacol celest care se derula, în ziua aceea, pe muntele Hermon. Transfigurarea a fost prilejul:

(1755.2) 158:3.2 1. Acceptării plenitudinii efuziunii vieţii întrupate a lui Mihail pe Urantia de către Fiul-Mamă Etern al Paradisului. Iisus avea de acum înainte încredinţarea că exigenţele Fiului Etern erau îndeplinite în ceea ce îl privea. Gabriel a fost cel care i-a adus această confirmare.

(1755.3) 158:3.3 2. Mărturia satisfacerii Spiritului Infinit în ceea ce priveşte plenitudinea efuziunii pe Urantia sub înfăţişarea cărnii muritoare. Reprezentantul Spiritului Infinit în universul Nebadonului, asociat imediat şi colaborator mereu prezent al lui Mihail pe Salvington, a vorbit în aceste circumstanţe prin intermediul Tatălui Melchisedec.

(1755.4) 158:3.4 Iisus a primit cu plăcere cele două mărturii privitoare la reuşita misiunii sale pământeşti aduse de mesagerii Fiului Etern şi ai Spiritului Infinit, dar a remarcat că Tatăl său nu indica în vreun fel că manifestarea pe Urantia ar fi fost terminată. Prezenţa nevăzută a Tatălui nu depunea mărturie decât prin vocea Ajustorului Personalizat al lui Iisus zicând: „Acesta este Fiul meu preaiubit; ascultaţi-l.” Şi aceasta s-a exprimat în cuvinte menite să fie auzite deopotrivă de cei trei apostoli.

(1755.5) 158:3.5 După această vizită celestă, Iisus a căutat să cunoască voia Tatălui său şi a decis să îşi continue manifestarea umană până la sfârşitul ei natural. Acesta a fost pentru Iisus sensul transfigurării sale. Pentru cei trei apostoli, acesta a fost un eveniment marcând intrarea Maestrului în faza finală a carierei sale terestre ca Fiu al lui Dumnezeu şi Fiu al Omului.

(1755.6) 158:3.6 După vizita oficială a lui Gabriel şi a Tatălui Melchisedec, Iisus a avut discuţii familiare cu cei doi Fii din serviciul său şi a conversat intim cu ei despre treburile universului său.

4. Băiatul epileptic

(1755.7) 158:4.1 Iisus şi tovarăşii săi au sosit în tabăra apostolică în această marţi dimineaţă, cu puţin înainte de ora mesei de dimineaţă. Apropiindu-se, ei au desluşit o mulţime considerabilă adunată în jurul apostolilor şi curând au început să audă discuţiile zgomotoase şi controversele acestui grup de aproape cincizeci de persoane, cuprinzându-i pe cei nouă apostoli. Restul grupului se împărţea în două părţi egale, una alcătuită din scribi ai Ierusalimului şi cealaltă din ucenici credincioşi, care se luaseră după Iisus şi asociaţii săi de la plecarea lor din Magadan.

(1755.8) 158:4.2 Deşi această îmbulzeală zgomotoasă de oameni a avut numeroase subiecte de discuţie, principala controversă îl privea pe un cetăţean din Tiberiada, sosit deunăzi, în căutarea lui Iisus. Omul acesta, Iacob din Safed, avea un fiu unic în vârstă de vreo paisprezece ani, chinuit de grave crize de epilepsie. Pe lângă această boală nervoasă, băiatul devenise victima unuia dintre acei medieni rătăcitori, răuvoitori şi rebeli care circulau atunci pe pământ fără control, astfel încât copilul era atât epileptic, cât şi posedat de un demon.

(1755.9) 158:4.3 Timp de aproape două săptămâni, tatăl său neliniştit, subaltern al lui Irod Antipa, parcursese frontiera occidentală a domeniilor lui Filip în căutarea lui Iisus pentru a-l ruga să îl vindece pe fiul său bolnav. El nu a prins din urmă grupul apostolic decât pe la amiază, în ziua în care Iisus se afla pe munte cu cei trei apostoli.

(1756.1) 158:4.4 Ceilalţi nouă apostoli au fost foarte surprinşi şi tare tulburaţi când omul acesta, însoţit de aproape patruzeci de persoane, căutându-l deopotrivă pe Iisus, s-au pomenit cu ei pe neaşteptate. În momentul sosirii acestui grup, cei nouă apostoli, sau cel puţin majoritatea dintre ei, sucombaseră vechii lor tentaţii – aceea de a discuta despre cine va fi cel mai mare în regatul ce va fi să vină; ei argumentau asupra posturilor probabile care le-ar fi atribuite individual. Ei nu au ajuns să se elibereze în întregime de ideea multă vreme îndrăgită despre misiunea materială a lui Iisus. Acum că Iisus însuşi acceptase mărturisirea lor că el era într-adevăr Eliberatorul – cel puţin el admisese faptul divinităţii sale – ce altceva le era mai firesc apostolilor, pe durata separării de Maestrul lor, decât să le vină a vorbi de speranţele şi de ambiţiile care ocupau în inima lor un loc preponderent. Ei se lansaseră în aceste discuţii când au fost surprinşi de Iacob din Safed şi tovarăşii lui care îl căutau pe Iisus.

(1756.2) 158:4.5 Andrei s-a ridicat să îl întâmpine pe acest tată şi pe fiii lui, şi a zis: „Pe cine căutaţi?” Iacob din Safed a răspuns: „Om bun, eu sunt în căutarea Maestrului tău şi a vindecării fiului meu bolnav. Aş vrea ca Iisus să alunge demonul care îmi posedă copilul.” Şi tatăl s-a apucat să le povestească apostolilor că fiul lui era atât de bolnav încât, de mai multe ori, a riscat să îşi piardă viaţa din cauza acestor crize maligne.

(1756.3) 158:4.6 În timp ce ascultau, Simon Zelotul şi Iuda Iscariotul au ieşit înaintea tatălui zicând: „Putem noi să îl vindecăm; nu este nevoie să aştepţi întoarcerea Maestrului. Noi suntem ambasadorii împărăţiei şi am încetat să mai păstrăm secrete aceste lucruri. Iisus este Eliberatorul, iar nouă ne-au fost încredinţate cheile regatului.” În acest moment, Andrei şi Toma se consultau deoparte în timp ce Nataniel şi ceilalţi observau scena cu stupefacţie; ei au rămas cu gura căscată la neaşteptata insolenţă, dacă nu îngâmfare, a lui Simon şi Iuda. Atunci tatăl zise: „Dacă v-a fost dat să faceţi aceste lucrări, binevoiţi dar să rostiţi acele cuvinte care îmi vor elibera copilul din această robie.” Simon a înaintat, şi-a pus mâna pe capul copilului, l-a privit drept în ochi şi a zis: „Duh necurat, ieşi din el; în numele lui Iisus ascultă-mă.” Dar rezultatul nu a fost decât o criză şi mai violentă, în timp ce scribii îi luau pe apostoli în derâdere, iar credincioşii decepţionaţi îndurau sarcasmul acestor critici răuvoitoare.

(1756.4) 158:4.7 Andrei a fost profund mâhnit de această încercare nefericită şi de lamentabilul ei eşec. El i-a luat pe apostoli de o parte pentru a sta de vorbă şi a se ruga. După această perioadă de meditaţie, foarte supăraţi de înfrângerea lor şi resimţindu-se după umilirea ce căzuse peste ei toţi. Andrei a făcut o a doua încercare de alungare a demonului, dar, o dată mai mult, eforturile nu i-au fost încununate de succes. Andrei şi-a mărturisit cu francheţe înfrângerea şi l-a rugat pe acel părinte să rămână cu ei peste noapte sau să aştepte întoarcerea lui Iisus zicând: „Poate că demonii de soiul acesta nu pleacă decât la ordinul personal al Maestrului.”

(1756.5) 158:4.8 Astfel, în vreme ce Iisus cobora înapoi de pe munte cu Petru, Iacob şi Ioan, exuberanţi şi transportaţi, cei nouă fraţi ai lor nu dormeau nici unul dintre ei; erau confuzi, abătuţi şi umiliţi, şi le sărise somnul. Ei alcătuiau un grup trist şi deziluzionat, dar Iacob din Safed nu a vrut să renunţe la încercarea lui. Deşi apostolii nu au putut să îi dea nici cea mai mică idee despre data întoarcerii lui Iisus, el a decis să rămână până ce Maestrul se va fi înapoiat.

5. Iisus a vindecat băiatul

(1757.1) 158:5.1 La apropierea Maestrului, cei nouă apostoli au fost mai mult decât uşuraţi la întâmpinarea sa şi foarte mult încurajaţi la observarea bunei sale dispoziţii şi a entuziasmului neobişnuit pe care îl reflectau trăsăturile de pe chipurile lui Petru, Iacob şi Ioan. Ei s-au grăbit cu toţii să îi întâmpine pe Iisus şi pe cei trei fraţi ai lor. În timp ce se salutau între ei, a sosit mulţimea, iar Iisus a întrebat: „Despre ce discutaţi voi în timp ce ne apropiam?” Înainte ca apostolii derutaţi şi umiliţi să fi apucat să îi răspundă Maestrului, tatăl neliniştit al tânărului bolnav a înaintat, a îngenuncheat la picioarele lui Iisus şi i-a zis: „Maestre, eu am un fiu, unicul meu copil, posedat de un duh rău. Când este cuprins de criză nu numai că ţipă de groază, face spume la gură şi cade ca mort, dar spiritul rău care îl posedă provoacă, în anumite momente, convulsii zguduitoare şi uneori îl aruncă în apă şi chiar şi în foc. Fiul meu se stinge, cu scrâşniri ale dinţilor, de pe urma a numeroase contuzii. Viaţa sa este mai rea decât moartea. Mamă-sa şi cu mine avem inima tristă şi spiritul abătut. Ieri, către amiază, căutându-te, i-am ajuns din urmă pe discipolii tăi. Aşteptându-te, apostolii tăi au încercat să alunge acest demon, însă fără a reuşi. Şi, acum, Maestre, vrei tu să faci asta pentru noi, vrei să îl vindeci pe copilul meu?”

(1757.2) 158:5.2 După ce a ascultat povestea, Iisus l-a atins pe tatăl îngenuncheat, l-a rugat să se ridice, a aruncat o privire scrutătoare asupra apostolilor şi le-a zis tuturor care stăteau înaintea sa: „O, generaţie făţarnică şi fără credinţă, oare cât vă voi mai suporta? Până când voi mai fi printre voi? Cât timp v-ar trebui să aflaţi că lucrările de credinţă nu se manifestă la cererea necredinţei sceptice?” Apoi, arătând cu degetul spre tatăl derutat, Iisus zise: „Adu-ţi fiul aici.” Şi, când Iacob din Safed l-a adus pe tânăr, Iisus l-a întrebat: „De câtă vreme este băiatul chinuit în felul acesta?” Tatăl răspunse: „De când era mic copil.” În decursul acestei discuţii copilul fu cuprins de un atac violent şi căzu în mijlocul lor, scrâşnind din dinţi şi făcând spume la gură. După o succesiune de convulsii violente, el a rămas întins ca mort în faţa lor. Tatăl a îngenuncheat din nou la picioarele lui Iisus şi l-a implorat pe Maestru zicându-i: „Dacă poţi să îl vindeci, te rog să te înduri de noi şi să ne scapi de această nenorocire.” La auzul acestor cuvinte, Iisus şi-a coborât privirea pentru a scruta chipul neliniştit al tatălui şi zise: „Nu pune la îndoială puterea de iubire a Tatălui meu, ci numai sinceritatea şi cuprinderea credinţei tale. Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede cu adevărat.” Atunci, Iacob din Safed, a rostit aceste cuvinte dintr-un amestec de credinţă şi de îndoială, de care se va aduce aminte multă vreme: „Doamne, eu cred. Te rog să vii în ajutorul necredinţei mele.”

(1757.3) 158:5.3 Când Iisus auzi cuvintele acestea, veni mai în faţă, luă mâna băiatului şi zise: „Am să fac asta după voia Tatălui meu şi în onoarea credinţei vii. Fiul meu, ridică-te! Duh neascultător, ieşi din el şi înapoi nu mai veni.” Apoi, punând mâna fiului în aceea a tatălui, Iisus zise: „Mergi pe drumul tău. Tatăl a împlinit dorinţa sufletului tău.” Şi toţi cei de faţă, chiar şi duşmanii lui Iisus, au fost uluiţi de ceea ce văzuseră.

(1757.4) 158:5.4 Cât despre cei trei apostoli care se bucuraseră recent de extazul spiritual al scenelor şi al experienţelor transfigurării, a fost într-adevăr o deziluzie pentru ei să revină atât de curând pe scena înfrângerii şi a frustrării tovarăşilor lor apostoli. Dar aşa a fost întotdeauna cu aceşti doisprezece ambasadori ai împărăţiei. Ei alternau constant între exaltare şi umilire în experienţele vieţii lor.

(1758.1) 158:5.5 În speţă, era vorba despre adevărata vindecare a unei duble afecţiuni, un rău fizic şi o boală de spirit. Vindecarea băiatului a fost permanentă începând din ceasul acela. După ce Iacob din Safed a plecat cu fiul lui însănătoşit de acolo, Iisus a zis: „Mergem acum în Cezareea lui Filip; pregătiţi-vă îndată.” Şi acesta a fost un grup tăcut care călătorea spre sud, în timp ce mulţimea se ţinea undeva în urma lor.

6. În grădina lui Celsus

(1758.2) 158:6.1 Cei doisprezece şi-au petrecut noaptea tot la Celsus. În seara aceea, în grădină, după ce au mâncat şi s-au odihnit puţin, s-au strâns în jurul lui Iisus, iar Toma a zis: „Maestre, aceia dintre noi care am rămas aici încă nu ştim nimic de ceea ce s-a petrecut pe munte şi lucrul care i-a încurajat atât de tare pe fraţii noştri care au fost cu tine. Noi dorim însă cu ardoare ca tu să ne vorbeşti de înfrângerea noastră şi să ne instruieşti în această privinţă, căci vedem că evenimentele survenite pe munte nu se poate să ne fie revelate în momentul acesta.”

(1758.3) 158:6.2 Iisus i-a răspuns lui Toma zicând: „Tot ceea ce au auzit fraţii voştri pe munte vă va fi revelat la timpul cuvenit. Am să vă arăt acum cauza eşecului avut în încercarea voastră atât de nechibzuită.” Ieri, pe când Maestrul şi tovarăşii lui, fraţii voştri, urcau acolo sus pe munte pentru a căuta o cunoaştere mai amplă a voii Tatălui şi pentru a cere o mai bogată înzestrare cu înţelepciune ca să poată executa cu eficienţă voia divină, voi, care aţi rămas aici, aţi primit instrucţiunea de a vă strădui să dobândiţi o minte clarvăzătoare spiritual, şi a vă ruga cu noi pentru o revelare mai completă a voii Tatălui. Or, voi nu aţi pus în aplicare credinţa care era la ordinele voastre; în loc de aceasta, voi aţi cedat ispitei; aţi recăzut în vechile şi dăunătoarele voastre tendinţe de a căuta pentru voi înşivă nişte poziţii alese în împărăţia cerurilor – pe care voi stăruiţi în a vi-l închipui sub un aspect material şi temporal. Voi vă agăţaţi de aceste concepţii eronate în pofida declaraţiilor mele repetate că regatul meu nu este al lumii acesteia.

(1758.4) 158:6.3 ”Cum apucaţi puţin să pricepeţi, prin credinţă, identitatea Fiului Omului, că se şi strecoară iarăşi în voi dorinţa egoistă de promovare pământească, şi reîncepeţi atunci să discutaţi între voi ca să ştiţi cine va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. Or, această împărăţie nu există şi nu a existat niciodată sub forma în care îl concepeţi voi. Nu v-am zis oare că acela care ar vrea să fie cel mai mare în regatul fraternităţii spirituale a Tatălui meu trebuie să devină un lucru mic în proprii lui ochi şi să devină astfel servitorul fraţilor săi? Măreţia spirituală constă într-o dragoste înţelegătoare asemănătoare celei a lui Dumnezeu, iar nu într-o desfătare cu exercitarea puterii materiale pentru exaltarea sinelui. În încercarea în care aţi suferit un eşec atât de total, intenţia voastră nu era curată. Mobilul vostru nu era divin. Idealul vostru nu era spiritual. Ambiţia voastră nu era altruistă. Modul vostru de acţiune nu era întemeiat pe iubire, iar ţelul pe care doreaţi să îl atingeţi nu era voia Tatălui din ceruri.

(1758.5) 158:6.4 ”Cât timp o să vă ia să învăţaţi că nu se poate scurta cursul fenomenelor naturale stabilite decât atunci când aceste lucruri sunt conforme cu voia Tatălui? Iar înfăptuirea vreunei lucrări spirituale nu este posibilă în absenţa puterii spirituale. Chiar dacă potenţialul lor este prezent, nu puteţi face aceasta fără existenţa unui al treilea factor uman esenţial, experienţa personală a posedării unei credinţe vii. Oare trebuie mereu să asistaţi la manifestări materiale pentru a vă atrage către realităţile spirituale ale regatului? Nu puteţi voi oare înţelege semnificaţia spirituală a misiunii mele fără demonstrarea vizibilă a unor lucrări neobişnuite? Oare când se va putea conta pe voi pentru aderarea la realităţile spirituale superioare ale regatului, indiferent de aspectul exterior al oricărei manifestări materiale?”

(1759.1) 158:6.5 După ce a vorbit astfel celor doisprezece, Iisus a adăugat: „Acum, duceţi-vă de vă odihniţi, căci mâine dimineaţă ne vom reîntoarce la Magadan şi ne vom sfătui cu privire la misiunea noastră în oraşele şi satele Decapolisului. În concluzie la experienţa acestei zile, îngăduiţi-mi să îi repet fiecăruia dintre voi ceea ce le-am spus fraţilor voştri pe munte, şi întipăriţi-vă bine în inimă aceste cuvinte: Fiul Omului intră acum în ultima fază a efuziunii sale. Noi suntem pe cale să întreprindem lucrări care vor conduce curând la marea încercare finală a credinţei şi a devoţiunii voastre, atunci când voi fi dat pe mâna oamenilor care caută să mă distrugă. Să vă aduceţi aminte ce vă spun: ‘Fiul Omului va fi omorât, dar el se va înălţa din nou.’”

(1759.2) 158:6.6 Ei s-au retras ca să înnopteze, plini de tristeţe. Erau descumpăniţi şi nu puteau pricepe sensul acestor cuvinte. Le era frică să pună vreo întrebare în legătură cu ceea ce spusese Iisus, dar ei şi-au amintit totul după înviere.

7. Protestul lui Petru

(1759.3) 158:7.1 Devreme în această dimineaţă de miercuri, Iisus şi cei doisprezece au părăsit Cezareea lui Filip, îndreptându-se către Parcul Magadan, lângă Betsaida-Iulia. Apostolii dormiseră foarte puţin în noaptea aceea; ei s-au sculat deci devreme şi s-au pregătit de plecare dis-de-dimineaţă. Chiar şi flegmaticii gemeni Alfeu fuseseră şocaţi de această conversaţie despre moarte lui Iisus. Mergând către sud, ei au ajuns la drumul Damascului, puţin mai încolo de apele Meromului. Dorind să evite scribii şi alte persoane de care Iisus ştia că aveau să îi ajungă în curând, el a precizat ca ei să meargă la Capernaum, pe drumul Damascului care traversa Galileea. El a făcut aceasta deoarece ştia că aceia care îl urmau vor lua drumul din estul Iordanului, socotind că Iisus şi apostolii se temeau să treacă prin teritoriul lui Irod Antipa. Iisus căuta să scape de criticii lui şi de mulţimea care îl urma, pentru a fi singur cu apostolii în ziua aceea.

(1759.4) 158:7.2 Ei au mers deci prin Galileea până ce ora obişnuită a prânzului lor trecuse de multă vreme, apoi s-au oprit undeva la umbră pentru o pauză. După ce au mâncat, Andrei i-a zis lui Iisus: „Maestre, fraţii tăi nu înţeleg cuvintele tale profunde. Noi am ajuns să credem pe deplin că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, iar acum auzim de la tine vorbele astea ciudate, cum că ne vei părăsi, că vei muri. Noi nu înţelegem învăţătura ta. Oare ne vorbeşti în parabole? Te rugăm să ne vorbeşti de-a dreptul, şi nu sub o formă învăluită.”

(1759.5) 158:7.3 Ca răspuns la întrebarea lui Andrei, Iisus zise: „Fraţii mei, ca răspuns la mărturisirea voastră că mă credeţi Fiul lui Dumnezeu, eu sunt obligat să vă dezvălui adevărul asupra finalului efuziunii terestre a Fiului Omului. Voi persistaţi în a crede că eu sunt Mesia, şi nu vreţi să renunţaţi la ideea că Mesia trebuie să fie aşezat pe un tron în Ierusalim. De aceea, vă repet cu insistenţă că Fiul Omului va trebui în curând să meargă în Ierusalim, să sufere mult, să fie respins de scribi, de bătrâni şi de preoţii conducători, şi, după toate acestea, să fie omorât şi ridicat dintre morţi. Eu nu vă povestesc o parabolă, vă spun adevărul pentru ca voi să fiţi pregătiţi pentru aceste evenimente când ne vor surprinde deodată.”

(1760.1) 158:7.4 Petru a vorbit astfel pentru că îl iubea pe Iisus, dar natura umană a Maestrului a desluşit, în aceste cuvinte afecţiunea bine intenţionată, sugestia subtilă a unei ispite, aceea de a schimba politica sa constând în urmărirea până la capăt a efuziunii sale terestre conform voii Tatălui său din Paradis. Şi fiindcă sesiza pericolul de a permite unor sugestii, chiar şi celor ale prietenilor lui afectuoşi şi loiali, să îi schimbe hotărârea, Iisus s-a întors către Petru şi ceilalţi apostoli exclamând: „Treceţi în spatele meu. Voi ţineţi de spiritul adversarului, ispititorul. Când vorbiţi în felul acesta, voi nu sunteţi de partea mea, ci mai degrabă de partea inamicului nostru. Voi faceţi astfel din dragostea voastră pentru mine o piatră de încercare în calea înfăptuirii voii Tatălui. Nu vă preocupaţi de căile omeneşti, ci mai degrabă de voia lui Dumnezeu.”

(1760.2) 158:7.5 Când şi-au revenit din primul şoc al tăioasei mustrări din partea lui Iisus şi înainte ca ei să îşi reia călătoria, Maestrul a adăugat: „Dacă vrea vreunul să vină după mine, atunci să facă abstracţie de sine însuşi, să îşi asume zi de zi responsabilităţile şi să mă urmeze. Căci oricine va vrea să îşi salveze în mod egoist viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa, din iubire pentru mine şi evanghelie, o va salva. La ce îi foloseşte unui om să câştige lumea întreagă şi să îşi piardă propriul suflet? Ce poate da un om în schimbul vieţii veşnice? Să nu vă fie ruşine cu mine şi cu cuvintele mele în această generaţie păcătoasă şi ipocrită, tot aşa cum mie nu îmi va fi ruşine să vă recunosc când veţi apărea în glorie înaintea Tatălui meu în prezenţa tuturor oştirilor celeste. Totuşi, printre cei care se găsesc aici înaintea mea, mulţi nu vor gusta moartea înainte de a fi văzut această împărăţie al lui Dumnezeu sosind cu putere.”

(1760.3) 158:7.6 Iisus a arătat astfel limpede celor doisprezece cărarea dureroasă şi plină de conflicte pe care trebuiau să păşească dacă voiau să îl urmeze. Ce şoc a fost acesta pentru aceşti păcătoşi galileeni care persistau în a visa la un regat pământean cu poziţii de onoare pentru ei înşişi! Dar inimile lor loiale au fost mişcate de acest apel curajos, şi nici unul dintre ei nu avea de gând să îl părăsească pe Iisus; el nu îi trimitea singuri la bătălie; el îi conducea. Le cerea doar să îl urmeze cu vitejie.

(1760.4) 158:7.7 Cei doisprezece pricepeau încetul cu încetul ideea că Iisus le expunea ceva pentru eventualitatea morţii sale. Ei înţelegeau vag ceea ce spunea el cu privire la moartea sa, dar declaraţia sa privitoare la învierea dintre morţi scăpa în întregime minţii lor. Pe măsură ce se scurgeau zilele, Petru, Iacob şi Ioan au ajuns să înţeleagă mai bine unele dintre aceste întrebări amintindu-şi de experienţa lor de pe muntele transfigurării.

(1760.5) 158:7.8 Pe toată durata asocierii lor cu Maestrul, cei doisprezece nu au avut decât rare prilejuri de a vedea privirea fulgerătoare a lui Iisus şi de a auzi cuvinte de dojană atât de vii precum cele adresate lui Petru şi celorlalţi apostoli cu această ocazie. Iisus fusese întotdeauna răbdător în faţa imperfecţiunilor lor omeneşti, dar el nu a fost la fel şi în faţa ameninţării iminente împotriva programului său care implica executarea voii Tatălui său în legătură cu restul carierei lui pământeşti. Apostolii au fost realmente zăpăciţi; ei erau stupefiaţi şi îngroziţi. Nu găseau cuvinte pentru a-şi exprima amărăciunea. Încet-încet, ei au început să înţeleagă ceea ce trebuia să îndure Maestrul, precum şi necesitatea ca ei să treacă prin aceste încercări odată cu el; însă ei nu s-au trezit la realitatea acestor evenimente viitoare decât la mult timp după aceste prime aluzii la tragedia ameninţătoare a celor din urmă zile din viaţa sa.

(1761.1) 158:7.9 Iisus şi cei doisprezece au plecat apoi în tăcere către tabăra lor din Parcul Magadanului, trecând prin Capernaum. În cursul acestei după-amiezi, deşi ei nu au conversat deloc cu Iisus, au vorbit mult între ei, în vreme ce Andrei stătea de vorbă cu Maestrul.

8. Acasă la Petru

(1761.2) 158:8.1 Sosiţi la Capernaum la revărsatul zorilor, ei s-au dus direct să ia masa de seară la Simon Petru, trecând pe nişte străzi puţin circulate. În timp ce David Zebedeu se pregătea să îi ducă de partea cealaltă a lacului, ei zăboveau la Simon acasă. Privind drept în ochii lui Petru şi ai apostolilor, Iisus i-a întrebat: „Pe când mergeaţi împreună în această după-amiază, despre ce discutaţi voi atâta de serios?” Apostolii au tăcut din gură, căci mulţi dintre ei continuaseră discuţia începută lângă muntele Hermon, despre poziţiile pe care le vor ocupa în regatul ce va fi să vină, despre cine va fi cel mai mare şi aşa mai departe. Ştiind ceea ce ocupase gândurile lor în ziua aceea, Iisus a făcut semn unuia dintre micuţii lui Petru, l-a aşezat printre ei şi a zis: În adevăr, în adevăr, vă zic, dacă nu o să vă schimbaţi radical purtarea şi nu o să semănaţi mai mult cu copilul acesta, veţi face prea puţin progrese în împărăţia cerurilor. Cine se va smeri şi va semăna cu acest micuţ, va deveni cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine primeşte un copilaş, mă primeşte pe mine. Iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte şi pe Cel care m-a trimis. Dacă vreţi să fiţi primii în regat, căutaţi să duceţi aceste bune adevăruri fraţilor voştri întru carne. Însă, în cazul în care cineva face pe vreunul dintre aceşti copilaşi să se împiedice, mai bine ar fi pentru el dacă i s-ar lega o piatră de gât o piatră de moară şi ar fi azvârlit în mare. Dacă lucrurile pe care le faceţi cu mâinile voastre şi pe care le vedeţi cu ochii voştri ofensează cumva progresul împărăţiei cerurilor, jertfiţi-i pe aceşti idoli îndrăgiţi; căci mai bine este să intri în regat fiind lipsit de multe dintre lucrurile pe care le iubeşti în viaţă decât să te agăţi de aceşti idoli şi să te pomeneşti exclus din regat. Dar mai presus de toate, vedeţi să nu îi dispreţuiţi pe nici unul dintre aceşti micuţi, căci îngerii lor privesc mereu chipurile oştirilor celeste.”

(1761.3) 158:8.2 Când Iisus a terminat de vorbit, el i-a urcat pe toţi într-o barcă şi au trecut până la Magadan, pe partea cealaltă a lacului.

Până la o nouă revedere … pace și lumină pentru totți !

Constantin RUSU

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter