Evele și Adamii planetari

adam-si-eva-cu-marulCând în urma evolutiei naturale pe o planetă se atinge limita dezvoltării evolutive naturale a ființelor umane, este momentul să se trimită pe această lume elevatorii biologici .. ei rămânând pe planeta împreună cu Prinţul Planetar, pe tot parcursul ei evolutiv.

Aceştia de regulă sunt în general numiţi Adamul şi Eva de pe o planetă și sunt darul material făcut de Fiul Creator lumilor locuite ei fiind progeniturile lui, Spiritul-Mamă al Universului neparticipând la producerea acestor fiinţe.

Înălţimea acestor Fii Materiali variază între doi metri cincizeci şi trei metri, iar corpul lor străluceşte de o lumină radiantă de o tentă violetă. Prin corpul lor material circulă sânge material, însă ei sunt, de asemenea, încărcaţi de energie divină şi saturaţi de lumină celestă.

Un Adam şi o Evă originari – creaţi direct – sunt nemuritori prin înzestrare naturală, ei putând beneficia de o hrană dublă fiind cu adevărat dubli în natura şi în constituţia lor, ei consumând și hrană ca fiinţele fizice ale tărâmului dar în acelaşi timp, existenţa lor nemuritoare este deplin întreţinută prin absorbţia directă şi automată a anumitor energii cosmice susţinătoare, dar in schimb fii si ficele lor rasa violeta rezultată sau Adamiții suportând o diminuare a potențialului de nemurire .. deci ei nu pot transmite nemurirea necondiţionată urmașilor cărora le dau naştere.

Deci rolul de elevatori biologici a unui Adam și a unei Eve planetare constă în fapul de a îmbunătăți genetic rasele principale evolutive  umane prin amalgamări cu progeniturile lor, pentru că un Adam şi o Evă Planetară nu se împreunează niciodată direct cu membrii raselor evolutive, această muncă de ameliorare biologică intrând în atrbuțiunea progeniturii lor .. de regulă acestia neamestecându-se cu nativii planetei mai înainte ca propriul lor grup să depăşească un milion de membrii .. și asta după o selecție și triere a celor aleși de ei din rândul ființelor umane evolutive pentru a deveni taţii şi mamele evolutivi ai noului ordin contopit al omenirii.

Dar mai multe amănunte despre: Originea şi natura  Fiilor Materiali ai lui Dumnezeu,Tranzitul Adamilor Planetari, Misiunile Adamice, Cele șase rase evoluționare, Amalgamarea rasială prin efuziunea sângelui Adamic, Regimul Edenic, Administrația unificată .. sunt prezentate de un Fiu Lanonandek în  cartea Uratia cap 51 –  Adamii Planetari .. material pe care îl puteți citi fie direct de pe:

http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-51-adamii-planetari

sau din materialul de mai jos preluat din aceiași sursă.

                                                            Cartea Urantia

Capitolul 51

Adamii planetari

(580.1) 51:0.1 PE PARCURSUL domniei unui Prinţ Planetar, omul primitiv atinge limita dezvoltării evolutive naturale, şi această dobândire biologică îl avizează pe Suveranul Sistemului că a venit momentul să trimită pe această lume un al doilea ordin de filiaţie, elevatorii biologici. Aceşti Fii, căci doi sunt – Fiicele şi Fiii Materiali – sunt în general numiţi Adamul şi Eva de pe o planetă. Fiul Material originar al Sataniei este Adam, şi cei care merg pe lumile sistemului ca elevatori biologici poartă întotdeauna numele acestui prim Fiu originar al ordinului lor unic.

(580.2) 51:0.2 Aceşti Fii sunt darul material făcut de Fiul Creator lumilor locuite. Ei rămân pe planeta pe care au fost trimişi împreună cu Prinţul Planetar, pe tot parcursul evolutiv al acestei sfere. Ei nu îşi asumă mari riscuri în această aventură pe o lume având un Prinţ Planetar, însă pe o planetă apostată, fără nici un conducători spirituali şi privată de comunicări interplanetare, misiunea lor este plină de mari pericole.

(580.3) 51:0.3 Nu vă puteţi aştepta să ştiţi totul despre lucrarea acestor Fii din toate lumile Sataniei şi ale alte sisteme, însă alte capitole vor descrie mai bine viaţa şi experienţele lui Adam şi ale Evei, interesantul cuplu venit din rezervele corpului de elevatori biologici ai Jerusemului pentru a înălţa rasele Urantiei. Cu toate că planurile ideale de ameliorare a rasele voastre indigene nu au fost duse la bun sfârşit, misiunea lui Adam nu a fost în zadar; Urantia a avut de profitat imens de dăruirea lui Adam şi a Evei, şi printre tovarăşii lor în consiliile celeste, lucrarea lor nu este considerată ca o pierdere totală.

1. Originea şi natura a Fiilor Materiali ai lui Dumnezeu

(580.4) 51:1.1 Fiicele şi Fiii materiali sau sexuaţi sunt progenitura Fiului Creator; Spiritul-Mamă al Universului nu participă la producerea acestor fiinţe, care sunt destinate să joace rolul de elevatori fizici pe lumile evolutive.

(580.5) 51:1.2 Ordinul material de filiaţie nu este uniform în întregul univers local. Fiul Creator nu produce decât un singur cuplu de astfel de fiinţe în fiecare sistem local; aceste cupluri originare au naturi diverse, armonizate cu modelul vieţii sistemelor lor respective. Acest aranjament este indispensabil, din moment ce altfel potenţialul reproducător al Adamilor ar fi funcţional incompatibil cu acela al muritorilor evoluând pe lumile oricărui sistem. Adamul şi Eva care au venit pe Urantia, proveneau din cuplul originar al Fiilor Materiali ai Sataniei.

(580.6) 51:1.3 Înălţimea Fiilor Materiali variază între doi metri cincizeci şi trei metri, iar corpul lor străluceşte de o lumină radiantă de o tentă violetă. Prin corpul lor material circulă sânge material, însă ei sunt, de asemenea, încărcaţi de energie divină şi saturaţi de lumină celestă. Aceşti Fii Materiali (Adamii) şi aceste Fiice Materiale (Evele) sunt egali în toate privinţele, deosebindu-se în natura lor de reproducători şi în funcţie de anumiţi factori chimici. Ei sunt egali, însă diferenţiaţi, mascul şi femelă – deci complementari, şi sunt concepuţi pentru a îndeplini în doi aproape toate misiunile lor.

(581.1) 51:1.4 Fiii Materiali beneficiază de o hrană dublă; ei sunt cu adevărat dubli în natura şi în constituţia lor, ei consumă energie materializată aproape ca fiinţele fizice ale tărâmului şi, în acelaşi timp, existenţa lor nemuritoare este deplin întreţinută prin absorbţia directă şi automată a anumitor energii cosmice susţinătoare. Dacă ei ar eşua în vreo misiune încredinţată lor sau chiar şi dacă s-ar revolta în mod conştient şi deliberat, Fiii acestui ordin sunt izolaţi, întrerupţi de conexiunea lor cu sursa de lumină şi de viaţă a universului. Practic, ei devin atunci fiinţe materiale destinate să urmeze cursul vieţii materiale pe lumea pe care au fost trimişi, şi sunt nevoiţi să recurgă la magistraţii universului pentru a fi judecaţi. Moartea naturală va termina, în cele din urmă, cariera planetară a unor asemenea Fiice sau Fii nefericiţi şi puţin înţelepţi.

(581.2) 51:1.5 Un Adam şi o Evă originari – creaţi direct – sunt nemuritori prin înzestrare naturală, întocmai ca toate celelalte ordine de filiaţie ale universului local, însă Fiii şi Fiicele lor suportă o diminuare a potenţialului de nemurire. Acest cuplu originar nu poate transmite nemurirea necondiţionată Fiilor şi Fiicelor cărora le dau ei naştere. Pentru continuitatea vieţii, progenitura lor depinde de un sincronism intelectual neîntrerupt cu circuitul gravitaţiei mentale al Spiritului. De când există sistemul Sataniei, treisprezece Adami Planetari au fost pierduţi în rebeliune sau în greşeală şi 681.204 în posturi de încredere subordonate. Cea mai mare parte a acestor dezordini au avut loc în epoca rebeliunii lui Lucifer.

(581.3) 51:1.6 În timp ce trăiesc ca cetăţeni permanenţi pe capitalele sistemice şi chiar şi atunci când coboară în misiune pentru a acţiona pe planetele evolutive Fiii Materiali nu posedă Ajustori ai Gândirii, însă prin aceste servicii vor dobândii capacitatea experienţială de a dobândi un Ajustor şi de a întreprinde cariera de ascensiune în Paradis. Aceste fiinţe unice şi minunat de utile sunt elementul de legătură dintre lumea fizică şi lumea spirituală. Ei sunt concentraţi în sediul sistemic, unde se reproduc şi continuă să trăiască ca cetăţeni materiali ai tărâmului, şi de acolo sunt trimişi către lumile evolutive.

(581.4) 51:1.7 Spre deosebire de ceilalţi Fii creaţi pentru a servi pe planete, Fiii ordinului material de filiaţie nu sunt prin natura lor invizibili unor creaturi materiale precum locuitorii Urantiei. Aceşti Fii ai lui Dumnezeu pot fi văzuţi şi înţeleşi de creaturile timpului, şi se pot amesteca efectiv cu ele. Ei ar putea chiar să procreeze cu ele, cu toate că rolul de înălţare biologică îi revine, în general, progeniturii Adamilor Planetari.

(581.5) 51:1.8 Pe Jerusem, copiii loiali ai unui Adam şi ai unei Eve sunt nemuritori, însă descendenţii unei Fiice şi ai unui Fiu materiali procreaţi după sosirea părinţilor lor pe o planetă evolutivă nu sunt imuni la moartea naturală. Când părinţii sunt rematerializaţi pentru a deveni reproducători pe o lume evolutivă, se produce o schimbare în mecanismul transmiţător al vieţii. Purtătorii Vieţii privează în mod voluntar pe Adamii şi Evele Planetari de puterea de a naşte fii şi fiice care nu mor. Un Adam şi o Evă în misiune planetară pot să trăiască la nesfârşit dacă nu comit nici o greşeală, însă, între anumite limite, longevitatea copiilor lor descreşte cu fiecare nouă generaţie.

2. Tranzit al Adamilor Planetari

(582.1) 51:2.1 Dacă primeşte vestea că o nouă lume locuită a atins apogeul evoluţiei fizice, Suveranul Sistemului reuneşte corpul Fiicelor şi al fiilor Materiali pe capitala sistemică. După discutarea nevoilor lumii evolutive, se alege un cuplu din grupul de voluntari – un Adam şi Evă din corpul celor mai vechi Fii Materiali – este ales pentru a întreprinde aventura. Ei se supun atunci profundului somn pregătitor pentru a fi înserafimaţi şi transportaţi de la căminul în care serviseră ca asociaţi până la noul lor tărâm cu noile lui oportunităţi şi riscuri.

(582.2) 51:2.2 Adamii şi Evele sunt creaturi semimateriale şi, ca atare, ei nu pot fi transportaţi de serafimi. Trebuie ca mai întâi să treacă printr-o dematerializare pe capitala sistemului înainte de a putea fi înserafimaţi şi apoi transportaţi pe lumea pentru care au fost desemnaţi. Serafimii transportori sunt capabili să efectueze, în cazul Fiilor Materiali şi al altor creaturi semimateriale, schimbările care le vor permite să fie înserafimaţi şi transportaţi astfel prin spaţiu de la o lume sau un sistem la altele. Această pregătire pentru transport ia în jur de trei zile din timpul standard, şi cooperarea unui Purtător al Vieţii este necesară pentru a restabili existenţa normală a creaturii dematerializate, atunci când ea a ajuns la sfârşitul călătoriei prin transport serafic.

(582.3) 51:2.3 Cu toate că există această tehnică de dematerializare pregătitoare tranzitului Adamilor din Jerusem pe lumile evolutive, nu există nici o metodă echivalentă pentru a-i retrage de pe acele lumi, afara numai dacă s-ar goli întreaga planetă. În acest caz, se stabileşte o instalaţie de siguranţă, în care se foloseşte tehnica de dematerializare pentru întreaga populaţie care trebuie salvată. Dacă o catastrofă fizică ar ruina rezidenţa planetară a unei rase în evoluţie, Melchizedekii şi Purtătorii Vieţii ar folosi tehnica de dematerializare pentru toţi supravieţuitorii, şi aceste fiinţe ar fi aduse, prin transport serafic, pe noua lume pregătită pentru continuarea existenţei lor. Odată inaugurată pe o lume a spaţiului, evoluţia unei rase umane trebuie să continue în întregime independent de supravieţuirea fizică a planetei sale, însă pe durata epocilor evolutive nu se ia în considerare nici o dispoziţie pentru ca un Adam şi o Evă planetari să poată părăsi lumea pe care au ales-o.

(582.4) 51:2.4 Sosind la destinaţia lor planetară, Fiicele şi Fiii Materiali sunt rematerializaţi sub îndrumarea Purtătorilor Vieţii. Întregul proces cere de la zece până la douăzeci şi opt de zile din timpul Urantiei. Inconştienţa somnului profund serafic persistă pe parcursul acestei întregi perioade de reconstrucţie. Când reconstituirea organismului lor fizic este încheiată, Fiicele şi Fiii Materiali se regăsesc în noul lor cămin şi pe noua lor lume, practic, întocmai cum erau înainte de a se supune procesului de dematerializare pe Jerusem.

3. Misiunile Aadamice

(582.5) 51:3.1 Pe lumile locuite, Fiicele şi Fiii Materiali construiesc propriile lor lăcaşuri, grădini unde sunt curând ajutaţi de copiii lor. Amplasarea grădinii a fost în general aleasă de Prinţul Planetar, al cărui stat major corporal contribuie mult la munca preliminară de pregătire cu ajutorul unui mare număr de indivizi superiori aparţinând raselor autohtone.

(583.1) 51:3.2 Aceste Grădini ale Edenului şi-au primit numele în onoarea Edentiei, capitala constelaţiei, şi pentru că ele sunt modelate după măreţia botanică a lumii-sediu a Părinţilor Preaînalţi. Aceste locuinţe-grădini sunt de obicei situate într-un loc retras, şi într-o zonă apropiată de tropice. Pe cea mai mare parte a lumilor, acestea sunt creaţii minunate. Voi nu puteţi, în nici un caz, să vă daţi seama ce înseamnă aceste magnifice centre de cultură pe temeiul istoriei fragmentate a eşuării unei astfel de întreprinderi pe Urantia.

(583.2) 51:3.3 Un Adam şi o Evă planetari reprezintă în potenţial darul total al harului fizic făcut raselor muritoare. Rolul principal al cuplului importat constă în a se înmulţi şi a creşte copiii timpului. Însă nu există căsătorii imediate între populaţia grădinii şi aceea a planetei; timp de numeroase generaţii, Adam şi Eva rămân, biologic, separaţi de muritorii evolutivi, în timp ce îşi construiesc o rasă puternică de ordinul lor. Aceasta este originea rasei violete pe lumile locuite.

(583.3) 51:3.4 Planurile de ridicare a nivelului rasei sunt pregătite de Prinţul Planetar şi de statul său major, şi executate de Adam şi Eva. Şi aici, Fiul vostru Material şi tovarăşa sa au fost puşi în mare dezavantaj atunci când au sosit pe Urantia. Caligastia s-a opus cu şiretenie şi cu eficacitate misiunii Adamice, cu toate că administratorii provizorii Melchizedeki ai Urantiei i-au avertizat cum se cuvine pe Adam şi Eva de pericolele planetare inerente prezenţei Prinţului Planetar rebel. Printr-o stratagemă vicleană, acest arhirebel a biruit în tactică pe Adamul şi pe Eva voastră, şi i-a făcut să cadă în capcana trădării misiunii lor de încredere, în calitate de conducători vizibili ai lumii voastre. Prinţul Planetar trădător a reuşit să compromită cuplul edenic, însă a eşuat în eforturile sale pentru a-l implica în rebeliunea luciferică.

(583.4) 51:3.5 Îngerii de al cincilea ordin, ajutoarele planetare, sunt ataşaţi misiunii Adamice şi îi însoţesc întotdeauna pe Adamii Planetari în aventurile lor pe lumi. Grupul lor desemnat iniţial cuprinde, de obicei, aproape o sută de mii. Când lucrarea Adamului şi a Evei Urantiei a fost înfăptuită prematur, când s-au îndepărtat de planul ordonat, una dintre Vocile serafice ale Grădinii a fost aceea care le-a reproşat conduita lor reprobabilă. Povestirea acestui eveniment ilustrează maniera în care tradiţiile voastre planetare au încercat să îi atribuie lui Dumnezeu Domnul tot ceea ce este supranatural. Din aceasta cauză, urantienii au căzut adesea în confuzie în ceea ce priveşte natura Tatălui Universal, deoarece cuvintele tuturor asociaţilor şi subordonaţilor săi i-au fost într-un mod atât de general atribuite lui. În cazul Adamului şi al Evei, îngerul Grădinii nu era altcineva decât şeful ajutoarelor planetare de serviciu în acea epocă. Acest serafim, numit Solonia, a anunţat eşecul planului divin, şi a cerut întoarcerea pe Urantia a administratorilor provizorii Melchizedeki.

(583.5) 51:3.6 Creaturile mediene secundare apar pe parcursul misiunilor Adamice. Asemenea statului major corporal al Prinţului Planetar, descendenţii Fiicelor şi ai Fiilor Materiali sunt de două ordine: copiii lor fizici şi creaturile mediene ale ordinului secundar. Aceste slujitoare planetare materiale, care sunt însă, de obicei, invizibile, contribuie mult la avansarea civilizaţiei, şi chiar la supunerea minorităţilor nesupuse care ar căuta cumva subminarea dezvoltării sociale şi a progresului spiritual.

(583.6) 51:3.7 Nu trebuie să se confunde medienii secundari cu cei ai ordinului primar, care datează dintr-o epocă apropiată de cea a sosirii Prinţului Planetar. Pe Urantia, majoritatea acestor creaturi mediene primare s-au angajat în rebeliune cu Caligastia, şi au fost internate cu prilejul Rusaliilor. Numeroşi membri ai grupului Adamic care nu au rămas fideli administraţiei planetare sunt, de asemenea, internaţi.

(584.1) 51:3.8 În ziua Învierii, medienii primari şi cei secundari loiali au efectuat o uniune voluntară şi au acţionat de atunci încolo ca o tot unitar în problemele lumii. Ei servesc sub comanda medienilor loiali aleşi alternativ din cele două grupuri.

(584.2) 51:3.9 Lumea voastră a fost vizitată de reprezentanţii a patru ordine de filiaţie: Caligastia, prinţul Planetar; Adam şi Eva, Fiii Materiali ai lui Dumnezeu; Machiventa Melchizedek, „înţeleptul din Salem” din vremea lui Avraam, şi Cristos Mihail care a venit ca Fiu de manifestare din Paradis. Cât ar fi fost de efectiv şi de frumos ca Mihail, conducătorul suprem al universului Nebadonului, să fi fost primit pe lumea voastră de un Prinţ Planetar loial şi eficient, şi de un Fiu Material devotat şi care a reuşit; ambii ar fi putut îmbunătăţi foarte mult munca şi misiunea Fiului de manifestare! Însă nu toate lumile au fost atât de lipsite de noroc ca Urantia, şi misiunea Adamilor Planetari nu a fost întotdeauna atât de dificilă şi de riscantă. Când Fiii Materiali reuşesc în misiunea lor, ei contribuie la dezvoltarea unei mari populaţii, şi îşi continuă activităţile ca guvernatori vizibili ai treburilor planetare, mult timp după ce lumea lor a fost stabilizată în lumină şi în viaţă.

4. Cele şase rase evoluţionare

(584.3) 51:4.1 Rasa care domină de-a lungul epocilor primitive ale lumilor locuite este aceea a oamenilor roşii; ei sunt, în general, primii care ating nivelele umane de dezvoltare. Cu toate că oamenii roşii constituie rasa primă a planetelor, popoarele de culoare care vin mai apoi încep să îşi facă apariţia de foarte devreme, în era de emergenţă a muritorilor.

(584.4) 51:4.2 Rasele primitive sunt puţin superioare celor mai tardive; omul roşu este foarte mult deasupra rasei indigo (neagră). Purtătorii Vieţii transmit, în plenitudinea lui, darul energiilor vii rasei iniţiale sau roşii, şi fiecare manifestare evolutivă următoare a unui grup uman distinct reprezintă o variaţie, în pofida darului originar. Chiar mărime muritorilor tinde să descrească de la omul roşu până la rasa indigo, cu toate că pe Urantia neamuri neaşteptate de gigantism au apărut printre popoarele verzi şi portocalii.

(584.5) 51:4.3 Pe lumi care conţin cele şase rase evolutive, popoarele superioare sunt prima, a treia şi a cincia rasă – cea roşie, galbenă şi albastră. Rasele evolutive alternează astfel în aptitudinea lor pentru creşterea intelectuală şi pentru dezvoltarea spirituală, a doua, a patra şi a şasea fiind mai puţin bine înzestrate. Aceste rase secundare sunt cele care lipsesc pe anumite lumi; ele sunt cele care au fost exterminate pe numeroase altele. Este nefericit faptul că, pe Urantia, aţi pierdut într-o măsură atât de mare oamenii voştri albaştri superiori, mai puţin în măsura în care ei persistă în „rasa voastră albă” amalgamată. Pierderea raselor voastre portocalii şi verzi nu are atât de mare importanţă.

(584.6) 51:4.4 Evoluţia a şase – sau a trei – rase colorate pare să deterioreze facultăţile originare ale omului roşu, însă ea oferă anumite variante foarte dezirabile la tipurile muritoare, şi procură o expresie a diverselor potenţiale umane care ar fi de neatins altfel. Aceste modificări sunt favorabile pentru progresul omenirii, în ansamblul ei, dat fiind faptul că ele sunt ulterior înălţate prin importarea rasei Adamice sau violete. Pe Urantia, acest plan obişnuit de amalgamare nu a fost dus la bun sfârşit decât foarte parţial, şi acest eşec în executarea planului evolutiv al raselor vă împiedică să înţelegeţi statutul popoarelor de pe o planetă locuită medie doar prin observarea pe a voastră a rămăşiţelor raselor primitive.

(585.1) 51:4.5 La începutul dezvoltării rasiale, se conturează o uşoară tendinţă către încrucişări între membrii raselor roşii, galbene şi albastre. Rasele portocalii, verde şi indigo au o tendinţă similară de a se amesteca. Fiinţele umane cele mai înapoiate sunt, de obicei, folosite ca lucrători de către rasele mai progresive, ceea ce explică originea sclaviei pe planete în epocile primitive. Oamenii portocalii sunt, în general, supuşi de cei roşii şi reduşi la statutul de servitori – şi, uneori, exterminaţi. Oamenii galbeni fraternizează adesea cu roşii, însă nu întotdeauna.

(585.2) 51:4.6 Rasa galbenă reduce, în general, pe cea verde în sclavie, în timp ce oamenii albaştrii îi subjugă pe cei indigo. Aceste rase de oameni primitivi nu au nici un fel de scrupule în a se folosi de serviciile tovarăşilor lor mai înapoiaţi sub formă de muncă silnică, nu mai mult decât ar avea urantienii în cumpărarea sau vinderea cailor sau a vitelor.

(585.3) 51:4.7 Pe cea mai mare parte a lumilor normale, servitudinea involuntară nu urmează cârmuirii Prinţului Planetar, cu toate că cei deficienţii mintal şi delicvenţii sociali sunt adesea condamnaţi la munci forţate. Însă, pe toate sferele normale, acest fel de sclavie primitiv este abolit la puţin timp după sosirea rasei violete sau Adamice importate.

(585.4) 51:4.8 Aceste şase rase evolutive sunt destinate să fie amestecate şi înnobilate prin amalgamări cu progenitura elevatorilor Adamici. Însă, înainte de contopirea acestor popoare, cei inferiori şi neadaptaţi sunt în mare parte eliminaţi. Prinţul Planetar şi Fiii Materiali, precum şi celelalte autorităţi planetare competente, judecă aptitudinile neamurilor reproducătoare. Dificultatea executării unui program atât de radical pe Urantia provine din absenţa judecătorilor competenţi pentru a statua aptitudinea sau inaptitudinea biologică a indivizilor raselor lumii voastre. În ciuda acestui obstacol, se pare că ar trebui să fiţi capabili să vă puneţi de acord în ceea ce priveşte disocierea biologică neamurile care sunt cele mai cunoscute ca inapte, pline de defecte sau antisociale.

                       5. Amalgamare rasială – efuziunea sângelui Adamic

(585.5) 51:5.1 Când un Adam şi o Evă Planetari sosesc pe o lume locuită, ei sunt pe deplin instruiţi de superiorii lor cu privire la cea mai bună modalitate de a ameliora rasele existente de fiinţe inteligente. Planul de desfăşurare nu este uniform; foarte mult rămâne la latitudinea cuplului slujitor şi greşelile nu sunt rare, în special pe lumile aflate în dezordine şi în insurecţie, cum este Urantia.

(585.6) 51:5.2 De obicei, oamenii violeţi nu încep să se amestece cu nativii planetei mai înainte ca propriul lor grup să depăşească un milion de membrii. Însă, între timp, statul major al Prinţului Planetar proclamă că copiii lui Dumnezeu au coborât, ca să zicem aşa, pentru a se amesteca cu rasele umane. Şi oamenii aşteaptă cu nerăbdare ziua în care se va anunţa că cei care sunt pregătiţi pentru a aparţine familiilor rasiale superioare pot să meargă în Grădina Edenului şi să fie aleşi de Fiii şi de Fiicele lui Adam pentru a deveni taţii şi mamele evolutivi ai noului ordin contopit al omenirii.

(585.7) 51:5.3 Pe lumile normale, un Adam şi o Evă Planetari nu se împreunează niciodată cu membrii raselor evolutive. Această muncă de ameliorare biologică este o funcţiune a progeniturii lui Adam. Însă aceşti Adamiţi nu se răspândesc printre rase; statul major al prinţului aduce în Grădina Edenului bărbaţii şi femeile superiori care vor să se împreuneze cu urmaşii adamici. Şi, în cea mai mare parte a lumilor, se consideră ca o onoare supremă faptul de a fi ales drept candidat la împreunarea cu fiii şi cu fiicele grădinii.

(586.1) 51:5.4 Pentru prima dată războaiele rasiale şi alte lupte dintre triburi se domolesc puţin, în timp ce diversele rase se străduiesc tot mai mult să facă recunoscută competenţa lor de a fi admişi în grădină. Nu puteţi să vă faceţi decât o idee foarte vagă cu privire la maniera în care această luptă competitivă vine să ocupe centrul tuturor activităţilor pe o planetă normală. Tot acest plan de a ameliora rasa s-a năruit aproape de la început pe Urantia.

(586.2) 51:5.5 Rasa violetă este un popor monogam. Orice femeie sau bărbat evolutivi, unindu-se cu fiicele şi cu fiii adamici, se angajează să nu ia alţi soţi, şi să le propovăduiască monogamia copiilor lor. Copiii fiecăreia dintre aceste uniuni sunt educaţi şi instruiţi în şcolile Prinţului Planetar. Li se permite apoi să meargă la rasa părintelui lor evolutiv şi să se căsătorească printre grupurile selecţionate ale muritorilor superiori.

(586.3) 51:5.6 Când această viţă a Fiilor Materiali se adaugă raselor evoluânde ale lumilor, se deschide o eră nouă şi mai mare de progres evolutiv. După afluxul procreativ de aptitudini importate şi de caractere supraevolutive se produce o succesiune rapidă de avânturi în civilizaţie şi în dezvoltarea rasială. În o sută de mii de ani, există un progres mai mare decât într-un milion de ani de luptă anterioară. Pe lumea voastră, şi în ciuda eşuării planurilor ordonate, s-au realizat mari progrese de când plasma vitală a lui Adam a fost dăruită popoarelor voastre.

(586.4) 51:5.7 Copiii pur-sânge ai unei Grădini planetare a Edenului pot foarte bine să se coboare printre membrii superiori ai raselor evolutive, şi să ridice astfel nivelul biologic al omenirii, însă pentru viţele superioare ale muritorilor Urantiei nu ar fi de nici un folos să se unească cu rasele inferioare. o procedură atât de nechibzuită ar pune în pericol întreaga civilizaţie a lumii voastre. Nereuşind să obţineţi armonizarea rasei prin tehnica adamică, voi trebuie acum să vă rezolvaţi problema ameliorării rasiale prin alte metode, în principal umane, de adaptare şi de control.

6. Regimul Edenic

(586.5) 51:6.1 Pe cea mai mare parte a lumilor locuite, Grădinile Edenului subzistă ca superbe centre culturale, şi continuă să funcţioneze timp de epoci ca modele sociale de conduită şi de obiceiuri planetare. Chiar şi în epocile primitive, în care oamenii violeţi trăiesc relativ izolaţi, şcolile lor primesc candidaţi calificaţi, provenind din diversele rase ale planetei, în timp ce dezvoltările industriale ale grădinii deschid noi căi schimburilor comerciale. Acesta este modul în care Adamii şi Evele şi progenitura lor contribuie la expansiunea bruscă a culturii şi la rapida ameliorare a raselor evolutive ale lumii lor. Şi toate aceste relaţii se amplifică şi se pecetluiesc prin amalgamarea raselor evolutive şi a fiilor lui Adam, care produce ridicarea imediată a statutului biologic, activarea potenţialului intelectual şi creşterea receptivităţii spirituale.

(586.6) 51:6.2 Pe lumile normale, grădina-sediu a rasei violete devine al doilea centru de cultură mondială şi, împreună cu oraşul-sediu al Prinţului Planetar, reglementează alura dezvoltării civilizaţiei. De-a lungul secolelor, şcolile oraşului-sediu al Prinţului Planetar şi acelea ale grădinii lui Adam şi a Evei, rămân sincrone. Ele nu sunt, în general, prea îndepărtate, şi colaborează în mod armonios.

(587.1) 51:6.3 Imaginaţi-vă ce ar însemna acest lucru pentru lumea voastră dacă, undeva în Levant ar exista un centru mondial de civilizaţie, o mare universitate planetară de cultură, care ar fi funcţionat fără întrerupere timp de 37.000 de ani. Consideraţi, printre altele, cât de mare ar fi autoritate morală a unui astfel de centru antic dacă ar exista în apropiere un cartier general încă şi mai vechi de slujire celestă, a cărui tradiţie ar exercita forţa cumulativă a 500.000 de ani influenţe evolutive integrate. Obiceiurile sunt cele care sfârşesc prin a răspândi idealurile Edenului asupra ansamblului unei lumi.

(587.2) 51:6.4 Şcolile Prinţului Planetar sunt preocupate, în principal, de filozofie, de religie, de morală şi de lucrările intelectuale şi artistice superioare. Şcolile din grădini ale lui Adam şi Eva sunt, în general, consacrate artelor practice, educaţiei intelectuale de bază, culturii sociale, dezvoltării economice, relaţiilor comerciale, aptitudinii fizice şi guvernării civile. Aceste două centre mondiale ajung în cele din urmă să se amestece, însă afilierea lor efectivă întârzie uneori până în epoca primului Fiu Magistral.

(587.3) 51:6.5 Continuitatea existenţei Adamilor şi a Evelor Planetari, aliată nucleului pur-sânge al rasei violete, asigură culturii Edenice stabilitatea creşterii care îi permite să acţioneze asupra civilizaţiei unei lumi cu forţa de constrângere a tradiţiei. În aceşti nemuritori Fii şi Fiice Materiali noi întâlnim ultima verigă, indispensabilă, care îl leagă pe Dumnezeu de om, care aruncă un pod peste abisul aproape infinit dintre Creatorul Etern şi cele mai umile personalităţi finite ale timpului. Iată aici nişte fiinţe de înaltă origine care sunt fizice, materiale şi chiar sexuate, ca muritorii Urantiei, care îl pot vedea şi înţelege pe invizibilul Prinţ Planetar şi pot lucra ca interpreţi pe lângă creaturile muritoare ale tărâmului, deoarece Fiicele şi Fiii Materiali sunt capabili să vadă toate fiinţele spirituale ale ordinelor inferioare. Ele îl văd pe Prinţul Planetar şi întregul său stat major vizibil şi invizibil.

(587.4) 51:6.6 Odată cu trecerea secolelor, şi prin amalgamarea progeniturii lor cu rasele umane, acelaşi Fiu Material şi aceeaşi Fiică Materială sunt acceptaţi ca strămoşi comuni ai omenirii, părinţi comuni ai descendenţilor raselor evolutive de acum înainte contopite. Intenţia evolutivă este ca muritorii, părăsind o lume locuită, să aibă experienţa de a recunoaşte şapte părinţi:

(587.5) 51:6.7 1. Tatăl biologic – tatăl trupesc.

(587.6) 51:6.8 2. Tatăl tărâmului – Adamul Planetar.

(587.7) 51:6.9 3. Tatăl sferelor – Suveranul Sistemic.

(587.8) 51:6.10 4. Tatăl Preaînalt – Tatăl Constelaţiei.

(587.9) 51:6.11 5. Tatăl Universului – Fiul Creator şi şeful suprem al creaţiilor locale.

(587.10) 51:6.12 6. Suprataţii – Cei Îmbătrâniţi de Zile care guvernează suprauniversurile.

(587.11) 51:6.13 7. Tatăl spiritual sau Tatăl Havonei – Tatăl Universal care locuieşte în Paradis şi îşi revarsă spiritul pentru a trăi şi lucra în mintea umilelor creaturi care locuiesc în universul universurilor.

7. Administraţia unificată

(587.12) 51:7.1 Fiii Avonali ai Paradisului vin din când în când pe lumile locuite pentru a înfăptui acte judiciare, însă primul avonal care soseşte cu o misiune magistrală iniţiază a patra guvernare a unei lumi evolutive a timpului şi spaţiului. Pe câteva planete în care acest Fiu Magistral este universal acceptat, el rămâne pentru o epocă întreagă. Planeta prosperă atunci sub domnia în comun a trei Fii: Prinţul Planetar, Fiul Material şi Fiul Magistral, ultimii doi fiindu-le vizibili tuturor locuitorilor tărâmului.

(588.1) 51:7.2 Înainte ca primul Fiu Magistral să îşi încheie misiunea pe o lume evolutivă normală, amalgamarea muncilor educative şi administrative ale Prinţului Planetar şi ale Fiului Material a fost efectuată. Această amalgamare a supravegherii duale a unei planete aduce în existenţă un nou ordin eficient de administrare mondială. Când Fiul Magistral se retrage, Adamul Planetar preia conducerea exterioară a sferei. Fiul şi Fiica Materiali acţionează astfel în comun, ca administratori planetari, până la ancorarea lumii în era luminii şi vieţii, după care Prinţul Planetar este ridicat la poziţia de Suveran Planetar. Pe parcursul acestei epoci de evoluţie avansată, Adam şi Eva devin ceea ce s-ar putea numi prim-miniştrii uniţi ai tărâmului glorificat.

(588.2) 51:7.3 Imediat ce noua capitală consolidată a lumii aflate în evoluţie este bine instalată, şi în funcţie de cât de repede se pot instrui cum se cuvine administratorii subordonaţi competenţi, sunt întemeiate subcapitale în teritorii îndepărtate şi printre diferite popoare. Înainte de sosirea unui alt Fiu cârmuitor, se vor fi organizat deja între cinci zeci şi o sută de aceste centre secundare.

(588.3) 51:7.4 Prinţul Planetar şi statul său major întreţin încă domeniile spirituale şi filozofice de activitate. Adam şi Eva îndreaptă o atenţie specifică în ceea ce priveşte statutul fizic şi ştiinţific şi economic al tărâmului. Cele două grupuri consacră, de asemenea, energiile lor promovării artelor, relaţiilor sociale şi realizărilor intelectuale.

(588.4) 51:7.5 Încă înainte de inaugurarea celei de a cincia administrări a treburilor lumii, s-a pus la punct o magnifică administrare a activităţilor planetare. Existenţa muritorilor pe aceste sfere bine dirijate este cu adevărat stimulatoare şi benefică. Dacă urantienii ar putea măcar să observe viaţa pe o astfel de planetă, atunci ar aprecia imediat valoarea acelor lucruri pe care lumea lor le-a pierdut de când a îmbrăţişat răul şi a luat parte la rebeliune.

(588.5) 51:7.6 [Prezentat de un Fiu Lanonandek Secundar din Corpul de Rezervă.]

 

Până la o nouă revedere vă îmbrățișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți ! 

Costi 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Prinţii Planetari

Dragii mei .. este timpul să continuam călătoria noastră și să vedem câte ceva despre Prinții Planetari .. aceşti Fii ai universului local care aparţin ordinului Fiilor Lanonandeki si care sunt desemnaţi de Suveranii Sistemului şi trimişi ca să guverneze lumile locuite aflate în evoluţie …în urma cererii  Purtătorilor Vieţii  pentru o lume unde ei au stabilit viaţa şi au dezvoltat fiinţe evolutive inteligente.

Prinţul Planetar este singurul reprezentant a cărui divinitate este completă el fiind efectiv provenit din Fiul Creator (urmaşul Tatălui Universal şi al Fiului Etern) şi din Divina Slujitoare (Fiica Spiritului Infinit din universul local).

Dacă Spiritul Infinit ajunge foarte aproape de oameni în persoana păzitorilor destinului şi a altor fiinţe îngereşti ,  dacă Tatăl Universal trăieşte în om prin prezenţa personală a Veghetorilor de Mister (ajustorii de gandire) , Prinţul Planetar reprezintă însă ultimul efort al Fiului Etern şi al Fiilor săi de a se apropia de umilele creaturi ale timpului şi ale spaţiului … pentru Urantia, Prințul Planetar desemnat a fost Caligastia cazut în urma rebeliunii Lucifere.

Dar mai multe amanunte  despre .. Misiunea Printilor Planetari, Administrarea planetară, Statul-major corporal al Prinţului, Cartierul general şi şcolile planetare,  Civilizaţia progresivă, Cultura planetară,  Recompensele izolării in urma rebelinuii Lucifere .. sunt  prezentate de un Fiu Lanonandek Secundar din Corpul de Rezervă .. si  le puteti afla citind cap 50 din cartea Urantia accesand linkul .. http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-50-printii-planetari .. sau citind  materialul de mai jos preluat de pe acest sit.

 

Capitolul 50

Prinţii Planetari

(572.1) 50:0.1 Deși aparţin ordinului Fiilor Lanonandeki, Prinţii Planetari sunt atât de specializaţi în serviciul lor încât sunt în general consideraţi ca un grup distinct. După ce au fost atestaţi de către Melchizedeki ca Lanonandeki secundari, aceşti Fii ai universului local sunt ataşaţi rezervelor ordinului lor din sediul constelaţiei. De acolo, ei primesc diverse sarcini de la Suveranii Sistemului, şi în cele din urmă sunt desemnaţi ca Prinţi Planetari şi trimişi ca să guverneze lumile locuite aflate în evoluţie.

(572.2) 50:0.2 Atunci când are loc ataşarea unui şef unei planete date, decizia unui Suveran de Sistem este declanşată de o cerere a Purtătorilor Vieţii reclamând un şef administrativ pentru o lume unde ei au stabilit viaţa şi au dezvoltat fiinţe evolutive inteligente. Toate planetele locuite de creaturi evolutive muritoare se văd încredinţate unui şef planetar al acestui ordin de filiaţie.

1. Misiunea Prinţilor

(572.3) 50:1.1 Prinţul Planetar şi fraţii săi asistenţi reprezintă (făcând abstracţie de încarnare) forma personalizată prin care Fiul Etern al Paradisului poate să vină cât se poate de aproape de umilele creaturi ale timpului şi ale spaţiului. Este adevărat că Fiul Creator atinge creaturile tărâmurilor prin spiritul său, însă Prinţii Planetari reprezintă cel din urmă ordin personal al Fiilor din seria care se extinde din Paradis până la copiii oamenilor. Spiritul Infinit ajunge foarte aproape de oameni în persoana păzitorilor destinului şi a altor fiinţe îngereşti; Tatăl Universal trăieşte în om prin prezenţa personală a Veghetorilor de Mister; Prinţul Planetar reprezintă însă ultimul efort al Fiului Etern şi al Fiilor săi de a se apropia de voi. Pe o lume nou locuită, Prinţul Planetar este singurul reprezentant a cărui divinitate este completă. El este efectiv provenit din Fiul Creator (urmaşul Tatălui Universal şi al Fiului Etern) şi din Divina Slujitoare (Fiica Spiritului Infinit din universul local).

(572.4) 50:1.2 Prinţul unei planete recent locuite este înconjurat de un corp loial de ajutoare şi de asistenţi, şi de un mare număr de spirite slujitoare. Dar corpul conducător al unei lumi nou locuite trebuie să aparţină ordinelor inferioare ale administratorilor sistemului pentru a putea fi compătimitori şi înţelegători în ceea ce priveşte problemele şi dificultăţile planetare, iar tot acest efort de a oferi lumilor evolutive un guvern plin de compasiune implică riscul sporit că personalităţile sale aproape umane s-ar putea rătăci în înălţarea propriei lor minţi mai presus de voinţa Şefilor Supremi.

(572.5) 50:1.3 Datorită faptului că sunt întru totul singuri în calitate de reprezentanţi ai divinităţii pe planetele individuale, aceşti Fii sunt supuşi unei severe încercări, iar Nebadonul a suferit din nefericire mai multe rebeliuni. Creaţia Suveranilor Sistemici şi a Prinţilor Planetari comportă personalizarea unui concept care s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Tatăl Universal şi de Fiul Etern. Primejdia de a pierde simţul proporţiilor propriei tale importanţe se măreşte, şi sporesc şi riscurile de a vedea treptele inferioare incapabile să priceapă cum se cuvine valoarea şi relaţiile numeroaselor ordine de fiinţe divine, precum şi ierarhia autorităţii lor. Faptul că Tatăl nu este personal prezent în universurile locale impune deopotrivă tuturor acestor Fii o anumită încercare a credinţei şi a loialităţii.

(573.1) 50:1.4 Este totuşi ceva rar ca prinţii planetari ai acestor lumi să eşueze în misiunea lor de organizare şi de administrare a sferelor locuite, iar reuşita lor uşurează treptat misiunile ulterioare ale Fiilor Materiali, care vin să implanteze formele superioare ale vieţii creaturilor pe oamenii primitivi ai lumilor. Guvernarea lor contribuie, de asemenea, foarte mult la pregătirea planetelor pentru Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu, care vor veni ulterior să judece lumile şi să inaugureze dispensaţii succesive.

2. Administrarea planetară

(573.2) 50:2.1 Toţi Prinţii Planetari sunt plasaţi sub jurisdicţia administrativă universală a lui Gabriel, şeful executiv al lui Mihail, cu toate că, în ceea ce priveşte autoritatea imediată, ei sunt supuşi unor ordine executive ale Suveranilor de Sisteme.

(573.3) 50:2.2 Prinţii Planetari pot în orice moment să ceară sfatul Melchizedekilor, străvechii lor instructori şi mentori, dar ei nu sunt în mod arbitrar siliţi să recurgă la acest ajutor, şi, dacă asemenea ajutor nu este cerut de bună voie, Melchizedekii nu intervin în administrarea planetară. Aceşti conducători ai unei planete pot astfel să se prevaleze de sfatul celor douăzeci şi patru de consilieri reuniţi provenind din lumile de manifestare ale sistemului. În Satania, aceşti consilieri sunt astăzi cu toţii nativi ai Urantiei. Şi există, de asemenea, în sediul constelaţiei, un consiliu analog de şaizeci de membri, şi ei aleşi dintre fiinţele evolutive ale tărâmurilor.

(573.4) 50:2.3 Guvernarea planetelor evolutive este în principal autocratică la începuturile instabile ale carierei lor. Prinţii Planetari organizează grupurile lor specializate de asistenţi recrutându-i din corpul lor de ajutoare planetare. Ei sunt înconjuraţi în general de un consiliu suprem de doisprezece membri, aleşi în chip variabil şi divers constituiţi pe diferitele lumi. Un Prinţ Planetar poate, de asemenea, să fie ajutat de o mulţime de membri din cel de-al treilea ordin al grupului său de filiaţie, şi uneori, pe anumite lumi, de către un asociat din propriul lui ordin, un Lanonandek secundar.

(573.5) 50:2.4 Întregul Stat major al unui şef planetar este în întregime compus din personalităţi ale Spiritului Infinit, din anumite tipuri de fiinţe superioare evoluate şi din muritori ascendenţi venind din alte lumi. El comportă în medie o mie de persoane, şi pe măsură ce planeta progresează, numărul de ajutoare ale acestui corp se poate ridica până la cinci mii sau chiar mai mult. De fiecare dată când Prinţii Planetari au nevoie de asistenţi suplimentari, le este de ajuns să formuleze cererea către fraţii lor, Suveranii de Sisteme, şi ea este aprobată pe loc.

(573.6) 50:2.5 Natura, organizarea şi administrarea planetelor sunt foarte variabile, dar ele sunt toate prevăzute cu tribunale de justiţie. Sistemul judiciar al unui univers local începe cu tribunalele unui Prinţ Planetar, care sunt prezidate de un membru al statului său major personal. Decretele acestor curţi reflectă o atitudine foarte părintească şi discreţionară. Pentru toate problemele care depăşesc reglementarea locuitorilor planetei, este posibil să se facă apel la tribunalele superioare, însă toate chestiunile care privesc propria lume, sunt în mare măsură puse la discreţia personală a prinţului.

(574.1) 50:2.6 Comisiile voiajore de conciliatori servesc şi completează tribunalele planetare. Controlorii fizici şi spirituali sunt supuşi verdictelor conciliatorilor, însă nici o sentinţă nu este niciodată pusă în mod arbitrar în executare fără consimţământul Tatălui Constelaţiei, deoarece „Preaînalţii domnesc în împărăţiile oamenilor.”

(574.2) 50:2.7 Controlorii şi transformatorii afectaţi planetelor pot, de asemenea, să colaboreze cu îngeri şi cu alte ordine de fiinţe celeste, făcându-le pe aceste din urmă personalităţi vizibile creaturilor muritoare. Cu ocazii speciale, ajutoarele serafice şi chiar şi Melchizedekii pot deveni vizibili pentru locuitorii lumilor evolutive, şi chiar fac acest lucru. Motivul principal pentru a-i aduce pe ascenderii muritori din capitala sistemului şi de a-i integra în statul-major al Prinţului Planetar este de a înlesni comunicările cu locuitorii tărâmului.

3. Statul-major corporal al Prinţului

(574.3) 50:3.1 Când un Prinţ Planetar pleacă pe o lume tânără, el duce în general cu el un grup de ascendenţi voluntari, care vin din sediul sistemului local. Aceşti ascendenţi îl însoţesc pe Prinţ pentru a-l sfătui şi a-l ajuta în munca de ameliorare iniţială a rasei. Acest corp de ajutoare materiale constituie legătura dintre prinţ şi rasele lumii. Caligastia, Prinţul Urantiei, dispunea de un corp de o sută de ajutoare de acest ordin.

(574.4) 50:3.2 Aceşti asistenţi morontiali voluntari sunt cetăţeni ai capitalei unui sistem, şi nici unul dintre ei nu s-a contopit cu Ajustorul său interior. În timp ce se reîntorc temporar la o stare materială anterioară, Ajustorii lor păstrează statutul rezidenţial al sediului sistemic.

(574.5) 50:3.3 Purtătorii Vieţii, arhitecţii formei, furnizează acestor voluntari noi corpuri fizice pe care le ocupă în timpul şederii lor planetare. Aceste forme de personalitate sunt scutite de bolile obişnuite ale tărâmurilor, dar, ca şi corpurile morontiale primitive, ele sunt supuse anumitor accidente de natură mecanică.

(574.6) 50:3.4 Statul-major corporal al prinţului este în general retras de pe planetă cu ocazia judecăţii următoare, în momentul sosirii celui de-al doilea Fiu pe sferă. Înainte de a pleca de acolo, membrii săi îşi încredinţează de obicei sarcinile urmaşilor lor comuni şi anumitor nativi superiori voluntari. Pe lumile unde ajutoarele prinţului au avut permisiunea de a se împreuna cu membrii grupurilor superioare ai raselor autohtone, urmaşii lor, în general, i-au succedat.

(574.7) 50:3.5 Aceşti asistenţi ai Prinţului Planetar se împerechează rar cu rasele lumilor, însă ei se împreunează întotdeauna între ei. Două clase de fiinţe rezultă din aceste uniuni: tipul primar de creaturi mediene, precum şi anumite tipuri înălţate de fiinţe materiale care rămân ataşate statului-major al prinţului, după ce părinţii lor au plecat cu ocazia sosirii lui Adam şi a Evei. Aceşti copii nu se împreunează cu rasele muritoare, decât în anumite cazuri de urgenţă, şi atunci la ordinul Prinţului Planetar. În acest caz, copiii lor – nepoţii membrilor statului-major corporal – se bucură de acelaşi statut ca şi rasele superioare ale vremii şi ale generaţiei lor. Toţi urmaşii acestor asistenţi semimateriali ai Prinţului Planetar sunt locuiţi de Ajustori.

(575.1) 50:3.6 La sfârşitul dispensaţiei prinţului, când vine vremea ca „statul-major de reversiune” să fie retrimis în sediul sistemului pentru a-şi relua cariera către Paradis, aceşti ascendenţi se prezintă la Purtătorii Vieţii pentru a li se restitui corpul lor material. Ei intră în somnul lor de tranziţie, din care se trezesc eliberaţi de hainele lor muritoare de piele şi reîmbrăcaţi cu forme morontiale, gata pentru transportul serafic de reîntoarcere către capitala sistemului, unde Ajustorii detaşaţi de ei îi aşteaptă. Ei sunt în întârziere cu o întreagă dispensaţie faţă de clasa lor de pe Jerusem, însă au dobândit o experienţă unică şi extraordinară, un capitol rar în cariera unui ascender muritor.

4. Cartierul general şi şcolile planetare

(575.2) 50:4.1 Statul-major corporal al prinţului organizează devreme şcoli planetare de educaţie şi de cultură, unde este instruită elita raselor evolutive, şi de unde este apoi trimisă către popoarele lor pentru ca ele să fie învăţate aceste moduri mai bune de acţiune. Aceste şcoli ale prinţului sunt situate în cartierul general material al planetei.

(575.3) 50:4.2 O mare parte a muncii fizice legate de stabilirea oraşului-sediu este îndeplinită de statul-major corporal. Aceste oraşe-sediu, sau colonii primitive ale Prinţului Planetar, sunt foarte diferite de ceea ce şi-ar putea imagina un muritor al Urantiei. În comparaţie cu cele ale epocilor mai târzii, ele sunt simple, caracterizate prin ornamente minerale şi printr-o construcţie materială relativ avansată. Toate acestea se deosebesc de regimul adamic centrat în jurul unui cartier general al grădinilor, de unde Adamii îşi urmează opera lor în favoarea raselor în timpul celei de-a doua dispensaţii a Fiilor universului.

(575.4) 50:4.3 La instalarea cartierului general pe lumea voastră, fiecare locuinţă omenească era înconjurată de vaste ţinuturi. Triburile îndepărtate continuau să se dedice vânatului şi căutării hranei, în timp ce, în şcolile Prinţului, elevii şi profesorii erau cu toţii agricultori şi horticultori. Aici timpul era în mod egal divizat pentru următoarele munci:

(575.5) 50:4.4 1. Munca fizică. Cultivarea solului asociată cu construirea şi decorarea caselor.

(575.6) 50:4.5 2. Activităţile sociale. Reprezentaţiile teatrale şi grupările culturale.

(575.7) 50:4.6 3. Aplicaţia educaţională. Instruirea individuală în raport cu învăţătura grupului familial, completată de o pregătire specializată de clasă.

(575.8) 50:4.7 4. Educaţia profesională. Şcoli de căsnicie şi de reformare a căminului, şcoli aplicative de artă şi de meserii, precum şi clase formatoare de instructori – laici, culturali şi religioşi.

(575.9) 50:4.8 5. Cultura spirituală. Fraternitatea maeştrilor, iluminarea grupurilor de copii şi a tinerilor, precum şi pregătirea copiilor indigeni adoptaţi ca misionari pe lângă poporul lor.

(575.10) 50:4.9 Un Prinţ Planetar nu este vizibil pentru fiinţele muritoare; faptul de a crede în reprezentările pe care le fac asupra lui fiinţele semimateriale ale statului său major, reprezintă o probă de credinţă. Aceste şcoli de cultură şi de educaţie sunt însă bine adaptate la nevoile fiecărei planete; o vie şi lăudabilă întrecere se dezvoltă curând printre rasele omeneşti în eforturile lor de a se face admise în aceste diverse instituţii de învăţământ.

(575.11) 50:4.10 Pornind de la acest centru mondial de cultură şi de realizare, o influenţă înălţătoare şi civilizată iradiază progresiv toate popoarele şi transformă lent, dar sigur, rasele evolutive. Între timp, copiii educaţi şi spiritualizaţi ai popoarelor învecinate, care au fost adoptaţi şi instruiţi în şcolile prinţului, se reîntorc la grupul lor natal, şi stabilesc, la capacitatea lor maximă, noi centre puternice de studiu şi de cultură, pe care le întreţin după planul şcolilor prinţului.

(576.1) 50:4.11 Pe Urantia, aceste planuri destinate progresului planetar şi perfecţionării culturale erau în plin curs de aplicare şi se executau într-un mod satisfăcător, când toată întreprinderea a luat sfârşit într-un mod mai degrabă brusc şi prea puţin glorios prin aderarea lui Caligastia la rebeliunea lui Lucifer.

(576.2) 50:4.12 Pentru mine, unul dintre episoadele cel mai profund şocante ale acestei rebeliuni a fost acela de a afla cruda perfidie a lui Caligastia, membru al propriului meu ordin de filiaţie, care, cu bună ştiinţă, şi cu o răutate calculată, a pervertit sistematic instruirea şi a otrăvit învăţătura care era dată în şcolile planetare ale Urantiei deschise în acel moment. Ruina acestor şcoli a fost rapidă şi completă.

(576.3) 50:4.13 Mulţi dintre urmaşii ascendenţilor statului-major materializat al Prinţului au rămas loiali şi au dezertat din rândurile ordinului lui Caligastia. Aceşti credincioşi au fost încurajaţi de administratorii provizorii Melchizedeki ai Urantiei şi, într-o epocă ulterioară, urmaşii lor au ajutat mult la susţinerea conceptelor planetare de adevăr şi de dreptate. Lucrarea acestor evanghelişti loiali a contribuit la împiedicarea dispariţiei totale a adevărului spiritual de pe Urantia. Aceste suflete curajoase şi urmaşii lor au păstrat vie o anumită cunoaştere a legii Tatălui şi au păstrat, pentru rasele lumii, conceptul dispensaţiilor planetare succesive, aduse de diversele ordine ale Fiilor divini.

5. Civilizaţia progresivă

(576.4) 50:5.1 Prinţii loiali ai lumilor locuite rămân ataşaţi permanent planetei pentru care au fost desemnaţi iniţial. Fiii Paradisului care aduc cu ei dispensaţii pot să vină şi să plece, însă un Prinţul Planetar care a reuşit rămâne şef al tărâmului său. Munca sa este întru totul independentă de misiunile Fiilor Superiori, căci ea este menită să favorizeze dezvoltarea civilizaţiei planetare.

(576.5) 50:5.2 Progresul civilizaţiei se aseamănă prea puţin pe două planete. Detaliile desfăşurării evoluţiei muritorilor sunt foarte diferite pe multe lumi neasemănătoare. În pofida a numeroase diversificări ale dezvoltării planetare în domeniile fizic, intelectual şi social, toate sferele evolutive progresează în anumite direcţii bine definite.

(576.6) 50:5.3 Sub guvernarea binefăcătoare a unui Prinţ Planetar, lărgită de Fiii Materiali şi punctată de misiunile periodice ale Fiilor Paradisului, rasele muritoare ale unei lumii medii a timpului şi spaţiului trec succesiv prin următoarele şapte epoci evolutive:

(576.7) 50:5.4 1. Epoca nutriţiei. Creaturile preumane şi rasele iniţiale de oameni primitivi se ocupă în principal de probleme de hrană. Aceste fiinţe în evoluţie îşi petrec orele de veghe căutându-şi hrana sau bătându-se, ofensiv sau defensiv. Căutarea hranei este de supremă importanţă în mintea acestor primi strămoşi ai civilizaţiei.

(576.8) 50:5.5 2. Perioada securităţii. Imediat ce vânătorii primitivi pot să drămuiască puţin timp liber în căutarea lor de hrană, ei îşi folosesc răgazul pentru a-şi spori siguranţa. Se consacră tot mai multă atenţie tehnicii războiului. Ei îşi fortifică locuinţele, şi clanurile devin tot mai solide din cauza temerii reciproce şi prin insuflarea urii faţă de grupurile străine. Autoconservarea este o ocupaţie care urmează întotdeauna autoîntreţinerea.

(577.1) 50:5.6 3. Era confortului material. După ce au rezolvat parţial problemele alimentare şi au atins un oarecare grad de securitate, oamenii şi-au consacrat răgazul în plus dezvoltării confortului lor personal. Luxul rivalizează cu necesitatea la ocuparea centrului scenei activităţilor umane. Această perioadă este mult prea adesea caracterizată de tiranie, de toleranţă, de îmbuibare şi de beţie. Elementele slabe ale raselor au înclinaţie către excese şi brutalitate. Aceşti plăpânzi căutători de plăceri sunt treptat subjugaţi de elementele mai puternice ale civilizaţiei în progres, care iubesc adevărul.

(577.2) 50:5.7 4. Căutarea cunoaşterii şi a înţelepciunii. Hrana, siguranţa, plăcerea şi răgazul oferă baza care permite culturii să se dezvolte şi cunoştinţelor să se răspândească. Efortul de a pune cunoştinţele în practică duce la înţelepciune şi, când o cultură a învăţat să profite de experienţă şi să se perfecţioneze prin ea, atunci a sosit civilizaţia cu adevărat. Alimentaţia, securitatea şi confortul material încă domină societatea, dar multor indivizi orientaţi către viitor le este foame de cunoaştere şi sete de înţelepciune. Fiecărui copil i se oferă ocazia de a învăţa prin practică, iar educaţia este cuvântul de ordine al acestor vremuri.

(577.3) 50:5.8 5. Epoca filozofiei şi a fraternităţii. Când muritorii învaţă să gândească şi încep să profite de experienţă, ei devin filozofi, se apucă să raţioneze în sinea lor şi să exerseze o judecată chibzuită. Societatea acestei perioade devine etică, iar oamenii acestei epoci devin realmente fiinţe morale. Fiinţele morale şi înţelepte sunt capabile să stabilească fraternitatea umană pe această lume în progres. Fiinţele etice şi morale pot învăţa să trăiască după regula de aur.

(577.4) 50:5.9 6. Epoca strădaniei spirituale. Când muritorii care evoluau au trecut prin stadiile de dezvoltare fizică, intelectuală şi socială, ei ating mai devreme sau mai târziu nivele de clarviziune personală care îi stimulează să caute satisfacţii spirituale şi înţelegeri cosmice. Religia reuşeşte să se ridice de la domeniile emoţionale ale fricii şi ale superstiţiei la nivelele superioare ale înţelepciunii cosmice şi ale experienţei spirituale personale. Educaţia aspiră la dobândirea de înţelesuri; cultura percepe relaţiile cosmice şi adevăratele valori. Muritorii care evoluează astfel sunt sincer cultivaţi, cu adevărat educaţi, şi subtil cunoscători de Dumnezeu .

(577.5) 50:5.10 7. Era luminii şi a vieţii. Aceasta este înflorirea epocilor succesive de securitate fizică, de expansiune intelectuală, de cultură socială, şi de realizare spirituală. Aceste înfăptuiri omeneşti sunt acum îmbinate, asociate, şi coordonate, într-o unitate cosmică şi într-o servire dezinteresată. În limitele naturii finite şi a înzestrărilor materiale, nu se impune nici o graniţă posibilităţilor de realizare evolutivă a generaţiilor în progres care trăiesc succesiv pe aceste lumi celeste şi bine stabilite ale timpului şi spaţiului.

(577.6) 50:5.11 După ce au servit sferele lor pe parcursul dispensaţiilor succesive ale istoriei lumii şi ale epocilor progresive de avansare planetară, Prinţii Planetari sunt ridicaţi la rangul de Suverani Planetari cu ocazia inaugurării erei luminii şi a vieţii.

6. Cultura planetară

(578.1) 50:6.1 Izolarea Urantiei face posibilă descrierea multor particularităţi ale modului de viaţă şi al anturajului vecinilor voştri din Satania. Noi suntem limitaţi în aceste expuneri de carantina planetară şi de izolarea sistemului. Toate eforturile noastre de a-i ilumina pe muritorii Urantiei sunt supuse acestor restricţii, dar, în măsura în care este permis, voi aţi fost instruiţi asupra progreselor unei lumi evolutive medii, şi sunteţi în stare să comparaţi cariera unei astfel de lumi cu prezenta stare a Urantiei.

(578.2) 50:6.2 Dezvoltarea civilizaţiei pe Urantia nu este foarte diferită de cea a altor lumi care au avut nefericirea de a fi izolate din punct de vedere spiritual. Însă, atunci când este comparată cu lumile loiale ale universului, planeta voastră apare ca fiind foarte confuză şi mult întârziată în toate fazele de progres intelectual şi de realizare spirituală.

(578.3) 50:6.3 Din cauza necazurilor lor planetare, urantienii sunt împiedicaţi în a înţelege mare lucru din cultura lumilor normale. Dar nu ar trebui să vă imaginaţi că lumile evolutive, chiar şi cele mai ideale, sunt sfere unde viaţa este o potecă netedă şi înflorită. Lupta face întotdeauna parte din viaţa iniţială a raselor muritoare. Efortul şi decizia sunt factori esenţiali pentru dobândirea de valori de supravieţuire.

(578.4) 50:6.4 Cultura presupune o calitate a minţii; cultura nu poate fi reînsufleţită dacă mintea nu se înalţă. Un intelect superior va căuta o cultură nobilă, şi va găsi un mijloc de a atinge acest scop. Minţile inferioare vor dispreţui cultura cea mai înaltă, chiar dacă li se oferă dă de-a gata. Multe lucruri depind, de asemenea, de misiunile succesive ale Fiilor divini şi de măsura în care primesc iluminarea epocile dispensaţiilor lor respective.

(578.5) 50:6.5 Nu ar trebui uitat că, timp de două sute de mii de ani, toate lumile Sataniei au rămas din punct de vedere spiritual sub interdicţia Norlatiadekului, ca urmare a rebeliunii lui Lucifer. Şi vor fi necesare epoci de-a rândul pentru a repara neajunsurile cauzate de păcatele şi de secesiunea care au rezultat. Lumea voastră continuă să urmeze o carieră neregulată şi plină de vicisitudini din pricina dublei sale tragedii a unui Prinţ Planetar rebel şi a unui Fiu Material foarte slab. Nici chiar coborârea lui Cristos Mihail pe Urantia nu a înlăturat imediat consecinţele temporale ale acestor grave greşeli din administrarea anterioară a acestei lumi.

7. Recompensele izolării

(578.6) 50:7.1 La prima vedere, s-ar părea că Urantia şi lumile asociate în izolare sunt foarte nefericite de faptul de a fi private de prezenţa şi de influenţa binefăcătoare a personalităţilor supraumane, cum ar fi un Prinţ Planetar, şi de un Fiu şi o Fiică Materiali. Dar izolarea acestor sfere le oferă raselor lor o ocazie unică de a-şi exersa credinţa şi de a-şi dezvolta o calitate specială a încrederii în siguranţa cosmică, care nu depinde nici de vedere, nici de vreo altă consideraţie materială. Se poate întâmpla, în cele din urmă, ca creaturile omeneşti care vin din lumile puse în carantină în urma rebeliunii să fie extrem de norocoase. Noi am descoperit că aceşti ascenderi se văd însărcinaţi de foarte devreme cu numeroase misiuni speciale în întreprinderile cosmice în care o credinţă netăgăduită şi o încredere sublimă sunt esenţiale pentru înfăptuirea lor.

(579.1) 50:7.2 Pe Jerusem, ascenderii lumilor izolate ocupă un sector rezidenţial privat şi sunt cunoscuţi sub numele de agondonteri, ceea ce înseamnă creaturi cu voinţă evolutive care pot să creadă fără să vadă, să persevereze când sunt izolate şi să triumfe asupra dificultăţilor aproape insurmontabile, chiar şi atunci când sunt singure. Această grupare funcţională de agondonteri persistă de-a lungul ascensiunii universului local şi a traversării suprauniversului. Ea dispare în timpul şederii în Havona, dar reapare rapid după sosirea în Paradis şi subzistă categoric în Corpul de Finalitate Muritor. Tabamantia este un agondonter de statut finalitar, supravieţuitor al unei sfere puse în carantină după prima rebeliune care a avut vreodată loc în universul timpului şi spaţiului.

(579.2) 50:7.3 Pe parcursul întregii cariere a Paradisului, răsplata urmează efortul ca un rezultat al cauzelor. Aceste recompense separă individul de ceea ce reprezintă media, oferind variante de experienţă ale creaturilor, şi contribuind la diversitatea înfăptuirilor ultime în corpul colectiv al finalitarilor.

(579.3) 50:7.4 [Prezentat de un Fiu Lanonandek Secundar din Corpul de Rezervă.]

 

Până la o nouă revedere vă îmbrățișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți ! 

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Meditația lui Tony Agpaoa și fraza miraculoasă a lui Charles Haanel

Dragii mei ,

La Multi Ani ! în noul an 2014  .. “ cu sănătate că-i mai bună decât toate”…  să vă dea Domnul tot ce doriți .. ca  toate visele și dorințele .. știți voi cele 100 de dorințe împletite în vise ..  să vi se împlinească … iar  lumina și iubirea Lui să se reverse în inimile noastre a tuturor copiilor Lui și peste întreaga creație aducand grația și binecuvântarea Sa pentru acest nou an.

Și pentru că toate urările de an nou și nu numai de regula au și specificația să aducă și sănătate .. conform zicalei  “sănătate că-i mai bună decât toate” și așa și este fiind ca și iubirea “dacă sănătate/iubire  nu e nimic nu e ”.. vă propun ca înainte de a continua călătoriile noastre .. să  zăbovim un pic asupra unei sinteze de conduită în  spiritul ordinii și legilor divine legată fiind și de starea de  sănătate  .. căci sănătatea perfectă există doar acolo unde  energia curge în același sens cu fluxul  energetic divin .. un flux al atributelor divine .. iubire, armonie .. etc .. orice altceva contrar cum ar fi ura, dizarmonia .. etc ducând la distorsiuni în câmpurile de energie și implicit la boală ..

MEDITAȚIA   LUI  TONY  AGPAOA

tony_agpaoaMeditația lui Tony Agpaoa pe care doresc sa v-o prezint astazi și care e bine dacă puteți să o faceți zilnic .. este o astfel de sinteză punând accent atât pe partea de conduită în  spiritul ordinii și legilor divine cât și pe partea de sănătate .. Tony Agpaoa fiind recunoscut ca fiind un mare vindecător numit și  “chirurgul cu mâinile goale” .. dar este cunoscut  și prin această celebră  meditație care este după parerea mea  una dintre cele mai complete și complexe meditații-rugăciune ..  in ea filipinezul reusind să sintetizeze mai toată învățătura .. pe care trebuie să o știe un ascendent într-ale spiritualului punând accent așa cum am spus și pe partea de sănătate.

Am înregistrat  această meditație având ca fond sonor muzica mea de pe albumul Noul Pământ  .. http://www.corus-music.com/albume.php#noulpamant  și pe care v-o dăruiesc cu mare drag .. să vă fie de folos în noul an 2014 și nu numai.

Meditația lui Tony Agpaoa

 

Câteva cuvinte despre Tony Agpaoa 

Tony 2Dintre toţi “chirurgii psihici” sau “chirurgii cu mâinile goale”, vindecătorul filipinez Tony Agpaoa (născut în 1939) este, cu siguranţă, cel mai celebru. Până în 1975, el accepta bucuros ca medici occidentali, reporteri şi producători de televiziune să-l observe şi să-l filmeze în plină acţiune.

Tony 0Unul dintre ziariştii prezenţi îl întreabă unde a studiat medicina şi ce diplome are. “Nu am nici o formaţie medicală şi nici o diplomă! — răspunde el prompt. Dacă am dobândit anumite cunoştinţe de anatomie şi de fiziologie, asta o datorez pacienţilor şi medicilor cu care am discutat. Dar cunoştinţele acestea nu mă ajută deloc când operez… Mâinile mele ştiu şi acţionează singure. Mi s-a întâmplat, totuşi, să trebuiască să intru în transă totală. Acum nu mai este necesar. Totul se petrece ca şi cum mâinile mele ar fi deconectate de creier, iar eu le privesc cum acţionează, precum un spectator.”O astfel de declaraţie îi miră pe cei care i-au văzut la lucru pe vindecătorii brazilieni Arigo sau Edivaldo. Aceştia din urmă erau în întregime posedaţi de “ghidul” lor. Într-o asemenea măsură încât, o dată lucrul terminat, ei afirmau că nu-şi mai amintesc nimic.

Un alt reporter vrea să ştie cum îşi stabileşte diagnosticul Tony Agpaoa. Acesta răspunde:“O să vă dezamăgesc din nou. Acest lucru nu-l pot explica aşa cum ar face-o un medic, deoarece eu nu percep starea bolnavului meu după date ştiinţifice, ci după aura pe care o degajă şi după culoarea pe care o iau mâinile mele când le apropii de corpul său. Dacă acestea iau o culoare care bate în galben, înseamnă că pot să intervin fără să cauzez un prejudiciu bolnavului. Dacă ele se colorează în roz-portocaliu, prefer să amân operaţia pentru altă dată şi, până atunci, prescriu pacientului fie un tratament magnetic care îi va ameliora starea, fie un regim pe bază de produse naturale ca să-l pregătesc pentru o intervenţie ulterioară. Când o culoare bătând spre roşu îmi apare în timpul operaţiei, înseamnă că trebuie să termin cât mai repede, căci roşul mă avertizează că bolnavul este în primejdie. Fireşte, numai eu pot să percep această aură. Dumneavoastră nu vedeţi decât culoarea roşiatică provocată de sângele pe jumătate dematerializat, de pe mâini.”…  mai multe amanunte despre el  pe:   http://blog.jorjette.ro/vindecatorul-tony-agpaoa/

Mesaj de la spiritul marelui vindecător filipinez

mesaj preluat de Nina Petre în anul 1996 .. material preluat de pe:   http://www.spiritus.ro/TERAPII/spiritul_lui_antonio_agpaoa.htm

„Eu, Antonio Agpaoa, supranumit de unii, pe scurt şi foarte simplu, Tony, doresc să transmit lumii întregi de pe Pământ, prin acest medium de excepţie, tot ceea ce ascund în sufletul meu nemărginit şi nemuritor, lucruri demne de a fi încredinţate hârtiei.

În ultima mea viaţă de pe Pământ (dar nu şi ultima în Cosmos) am fost un om deosebit de modest, harnic până la limita devotamentului pentru semenii mei, bun la suflet ca miezul de cocos şi dăruit de Cel de Sus cu ce putea fi mai de preţ pentru o fiinţă omenească: harul tămăduirii. Am ascuns multe lucruri semenilor mei, din dorinţa de a le feri curiozitatea de ceea ce ar fi fost prea periculos pentru ei: ştiinţa vindecării, nepusă la îndemâna oricui. Nu am fost un încrezut, aşa cum m-au crezut mulţi. Nu am fost un şarlatan, speculant al ştiinţelor oculte, după cum am fost acuzat adeseori de către cei care nu au reuşit sau nu au dorit să mă înţeleagă. Pentru mine, viaţa a însemnat un lanţ preţios, înzestrat cu nestemata cunoaşterii de sine şi de oameni. Am fost atât de înzestrat cu calităţi naturale de vindecător, încât adeseori mă temeam că, din dorinţa de autodepăşire, voi deveni un monstru de energie care, într-o clipă de neatenţie, ar fi putut distruge omenirea cu forţa minţii.

Mulţi au încercat să mă atragă în luptele lor oculte, nevăzute, dar simţite de mulţi în bietele lor vieţi. Magi renumiţi în zona mea de viaţă şi acţiune sau veniţi de peste tot, aş putea spune de aiurea, au dorit şi mi-au propus cu insistenţă, adeseori cu ameninţări care s-au dovedit deşarte, să mă unesc cu ei sau cu grupurile lor, pentru a câştiga averi întregi, prin escrocarea naivilor dornici de exotism. Deşi adeseori am afirmat că sunt călăuzit numai de Dumnezeu, ferindu-mă de lumea înşelătoare şi controversată a fiinţelor nevăzute supranumite „spirite” sau „entităţi sumare”, influenţa lor, binefăcătoare adeseori şi răuvoitoare uneori, am simţit-o din plin de-a lungul întregii mele vieţi. S-au petrecut lucruri în existenţa mea despre care am refuzat cu îndârjire să vorbesc. Nici nu m-au interesat prea mult practicile de magie neagră, atât de răspândite în arhipelagul indonezian. Viaţa oamenilor de la tropice este strâns legată de lumea spiritelor. Fără ele, lumea Pacificului şi-ar pierde misterul şi atracţia exotică pentru turişti. Despre această viaţă plină de pericole şi mister doresc să mă exprim în cele ce urmează.

Vindecările mele, considerate de unii miraculoase, au fost rezultatul strădaniilor mele de a-mi folosi harul dumnezeiesc primit de Sus pentru îmbunarea răului din trupurile oamenilor. Am fost văzut, ascultat, copiat, imitat, mediatizat peste măsură. Cei care au dorit să înveţe ceva bun de la mine şi au avut îngăduinţa Celui de Sus au reuşit să devină vindecători de valoare, renumiţi în toată lumea. Unii au stat în jurul meu pentru a-mi fura puterea de a trata oamenii cu tăria minţii mele, invidioşi de moarte pentru ceea ce ştiam să fac, spre deosebire de ei. M-au atacat în toate felurile posibile, pe văzute şi nevăzute, dornici să mă răpună fără a lăsa urme. Ştiam tot ce puneau la cale pentru distrugerea mea. Seara sau noaptea târziu, când mă străduiam să meditez, pentru a-mi alunga cumplita oboseală ce-mi împresura trupul şi mintea, prea periculoasă pentru a o lăsa să mă copleşească, vedeam cu ochii minţii mele neastâmpărate filmul tuturor întâmplărilor zilei ce abia se încheiase. Aveam secretele mele, nemărturisite nimănui, din dorinţa de a-mi proteja familia şi pacienţii de lumea nevăzută şi duşmănoasă care îmi era veşnic potrivnică. Am cunoscut din plin puterea unora de a-mi face rău. Daca aş fi trăit într-o altă zonă geografică, mai puţin bântuită de setea de răzbunare şi dorinţa de a face rău pe nevăzute, cred că aş fi trăit cel puţin 100 de ani. Mulţi au afirmat că am murit prea devreme din cauza suprasolicitării muncii mele de vindecător sau din cauza imprudenţei cu care lucram pe pacienţi. Cauza morţii mele a fost mult discutată, ajungându-se în final la o concluzie naivă, general acceptată: sacrificiul nebun cu care mă dăruiam muncii mele. Acesta nu este adevărul morţii mele.

Neavând linişte în lumea în care mă aflu acum, am căutat ani la rândul o fiinţă capabilă să-mi preia gândurile, obţinând astfel uimitoarele memorii ale lui Agpaoa post-mortem. Sper ca acest mesaj să străbată Pământul în toate părţile şi să ajungă în mâinile urmaşilor mei, fiinţele dragi care mi-au deplâns plecarea zile şi nopţi la rând. Fiţi binecuvântaţi cu toţii, voi ce ce m-aţi iubit cu adevărat!”

CHARLES HAANEL – O FRAZĂ MIRACULOASĂ

Daca nu aveți timp să faceți acestă frumoasă și completa meditatie a lui Tony Agpaoa, Charles Haanel  autorul cărții Sistemul Maestrului/Cheia Universală ne sfătuieste ca în fiecare seară înainte de a adormi și dimineața sau oricand avem timp .. să rostim această frază scurtă dar cu efecte benefice în timp .. chiar miraculoase ..

” Sunt sănătos, perfect, tare, puternic, iubitor, armonios și fericit” 

Puteți să o rostiți fie în gand fie cu voce tare că și cuvintele practic tot gânduri sunt  .. sau mai bine zis la baza lor stă tot gândul .. ca de fapt și la baza oricărei acțiuni .. gândul este motorul oricărei acțiuni și creații .. în cazul Marii Creații este gândul Tatalui.

Ideia acestei fraze miraculose este ca mintea conștientă o transmite mai departe minții subconștiente care nu este o minte care rationalizează .. ea ne crede intotdeauna pe cuvant si daca ii cerem ceva cu siguranta vom primi ceea ce i-am cerut … dar atentie ! .. ceea ce cerem trebuie sa fie in acord cu legile divine  .. pentru că mintea subconștientă are ca centru plexul solar care este mai departe legătura cu Mintea Universală .

Deci pentru a vi se indeplini cererile inclusiv cele de sănătate ele trebuie să curgă odată cu fluxul divin al iubirii  .. deci nu faceti rău și nu ganditi negativ .. că boala venine prin așa zisul “păcat”  generat de gânduri  distructive ..  acesta fiind de regulă abateri de la conduita în spiritul legilor universal divine .. Dumnezeu nefiind „rău” așa cum greșit de multe ori se spune “m-a bătut sau m-a pedepsit Dumnezeu ”.. atâta timp cât Dumnezeu este iubire nu poate fi decat bun .. de fapt notiunile de bun si rau apar doar în dualitate .. Charles Hannel spune .. Mintea Universală nu este nici bună nici rea. Ea pur și simplu este .. iar  binele și răul nu reprezintă entități ci simple cuvinte pe care de regulă le folosim pentru a indica rezultatul acțiunilor noastre.

Deci .. calitatea vieții depinde de gândurile pe care le aveți  .. iar cuvintele sunt ganduri .. deci atenție la ele .. gândul la baza căruia există un principiu pozitiv contine vitalitate si implicit viata .. fiind în acord cu fluxul energetic divin si legile divine .. iubirea este cea care conferă vitalitate gândurilor .. deci gândiți în sens pozitiv, în sensul iubirii și deci în acord cu legile divine .. pentru că așa cum spune Haanel și nu numai el .. Omul doarme așa cum își așterne sau altfel spus viața îi oferă exact destinul pe care si l-a făurit .

Până la o nouă revedere vă îmbrățișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți ! 

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

100 de dorințe împletite în vise – La Mulți Ani ! – 2014

Dragii mei ,

Mai întâi de toate .. mulțumesc tuturor celor care m-au felicitat cu ocazia Sf. Sărbători de Crăciun.

În  altă ordine de idei .. întrucât ne mai desparte doar ziua de mâine și deci se poate spune că a mai trecut un an, .. an  în care am reușit mai mult sau mai puțin să ne îndeplinim visele și dorințele .. iată-ne puși în fața noului an 2014 care vine și e firesc să ne întrebam .. Ne-am pregatit pentru noul an ? .. M-am gandit la dorințele care vreau să se transforme în obiective în noul an care vine?

Daca nu .. că poate nu ai dat atenție asupra acestui lucru .. și poate nu ai fost atent/ă la ce iti doresti .. sau poate că au ramas unele dorințe neâplinite din acest an și urmează să le finalizezi în acest an care vine ..  indiferent cum ar fi te invit acum .. firește dacă și vrei, să-ți faci  o listă, poate fi și una electronică  și să scrii în ea toate dorințele importante pe care le ai și care vrei să devină obiective care să se  realizeze în noul an 2014.

Dar înainte de  a scrie lista .. Atenție ! la urmatoarele două aspecte importantepe cine/ce reprezenta dorințele și gradul lor de ecologizare :

  • de cele mai multe ori încercăm să facem mai mult pe plac altora decât să ne îndeplinim propriile dorințe … eu nu zic că ar trebui să-i neglijăm total pe cei dragi nouă .. deși să știți că dacă se caută  se gasesc soluții pentru ai mulțumi și pe ei dar și pe noi … deci este foarte important sa te respecti în primul rând pe tine, oferindu-ți ție cel mai mare bine dintre toate, fiindcă știi că asta e voința sufletului și asta te întregeste;
  • deci cauta aceste dorințe în interiorul tău și să fie în concordanță cu voința sufletului tău și să nu fie dorințe preluate de la familie, prieteni, colegi, facebook .. etc .. deci dupa ce scrii o dorință vezi in ce masură te întregește pe tine .. este în concordanță cu voința sufletului tau ?.. sau este o dorinta preluată ? .. dacă sunt preluate și simți că ține undeva e de preferat să le ștergi .. este foarte important sa fii tu insuți și nu marioneta nimănui … fiecare om având puterea să iși împlinească propriile dorințe fără a fi necesar să iși manipuleze semenii;
  • și încă un lucru bine de știut .. este vorba despre ecologia obiectivului realizat …  este foarte important sa anticipezi și să devii conștient/ă cum va acționa acea dorință cînd se va împlini asupra ta și a celor din jurul tău  .. deci e bine să te întrebi ..  cum vei deveni dupa indeplinirea obiectivului? .. mai bun ?  / mai rau ? .. mai comunicativ sau nu ? .. cu o încredere mai mare în tine? .. etc .. deci ce schimbare va produce în tine .. bună / rea ?  și ce efect va avea și asupra celor din jurul tău;
  • câte dorințe treci ? .. câte vrei .. numarul dorințelor nefiind important ci ceea ce este imporntant este importanta lor și e bine ca pe listă să rămână doar acele dorinte care chiar semnifică ceva important pentru tine.

În urma introspecției făcute .. e bine să fi rămas pe listă doar cu dorințele importante care îți aparțin și care te fac să simți că neapărat trebuie îndeplinite în 2014 .. ca și cum ar fi vitale și nu ai putea trăi în noul an fără îndeplinirea lor.. deci acum si de acum înainte .. cu cât mai des cu atât mai bine .. gândește-te la ele și vizionează că deja s-au și împlinit făcându-te să simți bucuria împlinirii și a întregirii lor în întreaga ta ființă.

Sigur acum nu trebuie doar sa visăm, ci să si actionam in direcția îndeplinirii obiectivelor .. dar nu acesta este cel mai important lucru ci drumul parcurs deci .. Bucurați-vă de viață  ! .. călatoria de la dorință la împlinire este magnifică și esențială căci pe parcursul ei înveți o grămadă de lucruri  potențând progresul  uman și spiritual .. deci viața este un joc continuu și minunat pe care am venit să învătam să-l jucăm și doar de noi/tine depinde dacă il joci frumos sau nu .. savurând fiecare clipă în împărtașire și bucurie cu ceilalți  .. care și ei la rândul lor au venit în această călătorie minunată pe acestă planetă pe care am putea-o transforma intr-un paradis.

De vei visa și acționa(2011) muzică și text CoRus

I

Oare ce-ai de făcut ?

Acum când viata ți s-a schimbat atât de mult

Trebuie să-ți faci curat

Alungând tot ce-i vechi și perimat

 

Hai pătrunde adânc în tine și vezi sufletul ți-e curat ?

Renuntă la vechiul ce înca-i  în tine

Haide prietene fă-ți curat în sufetu-ți pătat ..

În sufetu-ți pătat .. în sufetu-ți pătat

 

II

Acum tu poți să visezi

Planuri noi căi ca tu să le urmezi

În suflet să le păstrezi în noul an tu să le urmezi

 

Hai pătrunde adânc în tine și vezi visele ce le ai ?

O suta de dorințe împletite în vise

Se vor împlini cândva de vei visa și acționa ..

De vei visa și acționa.. de vei visa și acționa

 

Hai visează alături de mine

Și vezi visele ce le ai

O suta de dorințe împletite în vise

Se vor împlini cândva de vei visa și acționa

 

În lumină și iubire în pace, în armonie

Cu dragoste aici vom trăi .. de vei visa și acționa

În cântec și iubire, în zambet și veselie

Un paradis pe pamant vom clădi .. de vei visa și acționa

De vei visa și acționa .. de vei visa și acționa

 

 

Până la o noua revedere .. vă îmbrațișez cu mult drag și vă urez .. La Mulți Ani ! – 2014 , an  în care toate visele și dorințele să vi se împlinească .. și așa este.

Pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Crăciun Fericit ! .. Sărbători Fericite !

Dragi prieteni,

CcraciunFericitSe apropie noaptea magică a Nașterii Dumnezeului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos  Lumina lumii,  Mesia .. noapte în care cerurile se deschid și se spune că îngerii coboară și se plimbă pe Pământ printre oameni, ascultând șoaptele și dorințele acestora  iar pe cele bune și curate le duc cu ei în ceruri unde sunt sortite a se împlini și bucura sufletele oamenilor.

Nasterea-DomnuluiEste noaptea magică a vestei celei minunate purtată și de colidători, pentru a poposi în cămara inimii fiecarui  suflet, că Mesia s-a nascut pe Pământ,  veste pe care v-o dau și eu colindatorul Costi alias CoRus .. prin cântecul Mesia – Slavă Lui  .. care reprezintă darul meu spiritual pentru voi cu ocazia Sfintei Sărbători de Crăciun.

Hristos se naște, Salviti-L ! .. și nu doar în această sfantă zi de sărbătoare și bucurie .. ci zi de zi , ceas de ceas, clipă de clipă .. avându-L mereu  în inimile voastre/noastre .. fiind permanent în comuniune cu El .. îndumnezeind astfel natura noastră umană.

MESIA  SLAVĂ LUI – (dec 2013) – Text și muzică CoRus

 

 

MESIA -SLAVĂ LUI – versuri – CoRus

I

O  ce veste minunată

Tuturor ni se arată

Pentru că s-a născut Hristos

Mesia chip luminos

 

Lumina cea  minunată

În lume se arată

Pentru că s-a nascut Hristos

Mesia chip luminos

 

S-a născut s-a născut .. Mesia pe Pămant

S-a născut s-a născut .. Mâtuitor pe Pământ

S-a născut s-a născut .. Iisus pe Pământ

S-a născut s-a născut .. Dumnezeu pe Pământ

 

Slavă Lui .. Slavă Lui .. Slavă Lui

 

II

O ce veste neamuri toate

Să ne bucurăm soră,  frate

Pentru toți s-a născut Hristos

Mesia chip luminos

 

Lumina cea  minunată

Azi în inimi se revarsă

Pentru că s-a născut Hristos

Mesia chip luminos

 

S-a născut s-a născut .. Mesia pe Pămant

S-a născut s-a născut .. Mâtuitor pe Pământ

S-a născut s-a născut .. Iisus pe Pământ

S-a născut s-a născut .. Dumnezeu pe Pământ

 

Slavă Lui .. Slavă Lui .. Slavă Lui .. Slavă Lui .. Slavă Lui .. Slavă Lui .. Slavă Lui

 

Dragii mei, cu speranța ca aceast cântec – colind v-a placut .. în finalul acestui articol vă sfătuiesc ca această sărbatoare să nu fie doar o sărbatoare a burților ci și una spirituala ..  fiind de astfel și ziua fiecaruia dintre noi .. prin faptul că  .. Azi Hristos se naște  în inima fiecaruia din noi .

AZI CRISTOS SE NAȘTE ÎN INIMA TA  (dec 2011)  – Text și muzică CoRus  – un alt dar pe care vi-l fac împreuna cu Nicoară Ramona Ella realizatoarea acestui frumos videoclip .. alaturi de care vă urez .. Crăciun Fericit .. Sărbători Fericite !

 

 

Până la o nouă revedere .. vă îmbrațișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți !

Costi alias CoRus

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Lumile locuite

Dragii mei, ..  haideți să mai facem un pas spre Terra și să continuăm călătoria noastră prin  universul local, respectiv în sistemul nostru local .. prin intermediul carții Urantia  http://www.urantia.org/ro .. și șă vedem acum, câte ceva despre originea și natura evolutivă a lumilor locuite .. aceste lumi care sunt leagănul de evoluție a raselor muritoare .. fiecare din ele fiind practic o școală de pregătire pentru stadiul următor evolutiv.

Ele sunt grupate în sisteme locale şi fiecare sistem se limitează la aproximativ 1000 de lumi evolutive .. Satania având mai puține doar 619  lumi locuite fiind  un sistem încă neterminat .. 36 de planete nelocuite ale sistemului se apropie de stadiul în care vor fi înzestrate cu viaţă şi multe sunt în prezent pregătite pentru Purtătorii Vieţii .. iar aproape 200 de planete evoluează în aşa fel încât vor fi gata pentru implantarea vieţii în următoarele câteva milioane de ani.

Planetele sunt numerotate în ordine, după data înscrierii lor ca lumi locuite .. astfel cea mai veche lume locuită a Sataniei, lumea numărul 1, este Anova fiind o lume într-o stare avansată de civilizaţie progresivă .. iar Pamantul – Urantia are numărul 606 din Satania, acest lucru însemnând că ea este a 606-a lume a acestui sistem local pe care lungul proces evolutiv al vieţii a culminat cu apariţia fiinţelor umane.

Nu toate planetele sunt adecvate pentru a găzdui viaţa muritorilor .. iar progresul vieţii – terestre sau celeste – nu este nici arbitrar, nici magic .. evoluția fiind întotdeauna previzibilă și deci neaccidentală .. începutul vieții făcându-se prin intermediul unitații biologice a vieţii materiale care este celula protoplasmică .. o asocire  comună de energii chimice şi electrice cu alte energii de bază .. Purtătorii Vieții fiind adevarații catalizatori vii .. ei declanșând reacţiile primordiale ale vieţii materiale… dar formulele chimice variază în fiecare sistem, iar tehnica de reproducere a celulelor vii este uşor diferită în fiecare univers local.

Pe lumile prevăzute cu atmosferă cum este și Pământul , originea vieţii este, în general, marină, însă nu întotdeauna iar în dezvoltarea vieţii planetare, forma vegetală precede întotdeauna forma animală, iar regnul vegetal este deja pe deplin dezvoltat înainte ca formele animale să se diferenţieze ..  iar  apariția omului muritor nu este un accident evolutiv .. deci procesul evoluţiei planetare este ordonat şi controlat.

Dar haideți să vedem cum sunt prezentate de un Melchizedek din Jerusem în cap 49 din Urantia lumile locuite și tipurile fizice planetare, lumile nerespiratorilor, creaturile volitive evolutive, seriile planetare ale muritorilor precum și alte lucruri interesante cum ar fi eliberarea terestra a diverselor tipuri de creaturi.

Materialul preluat îl puteți citi fie de aici .. sau cei care doresc sa-l citească în original il puteți citi direct de pe situl  http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-49-lumile-locuite

Capitolul 49

Lumile locuite

(559.1) 49:0.1 TOATE lumile locuite de muritori au o origine şi o natură evolutivă. Aceste sfere sunt cuibul, leagănul de evoluţie al raselor muritoare ale timpului şi spaţiului. Fiecare unitate a vieţii ascendente este o adevărată şcoală de pregătire pentru stadiul de existenţă imediat următor, şi acest lucru este adevărat pentru toate stadiile ascensiunii progresive a oamenilor către Paradis; este tot atât de adevărat pentru experienţa iniţială a muritorilor pe o planetă evolutivă cât şi pentru şcoala finală a Melchizedekilor pe lumea-sediu a universului local. Muritorii ascendenţi nu frecventează această din urmă şcoală decât din clipa de dinainte de a fi transferaţi în regimul suprauniversului şi de a fi atins primul stadiu de existenţă spirituală.

(559.2) 49:0.2 În esenţă, toate lumile locuite sunt grupate în sisteme locale pentru administrarea lor celestă, şi fiecare dintre sistemele locale se limitează la aproximativ o mie de lumi evolutive. Această limitare este hotărâtă printr-un decret al Celor Îmbătrâniţi de Zile şi se referă la planetele efectiv evolutive, pe care trăiesc muritori având statut de supravieţuire. Nici lumile definitiv stabilizate în lumină şi viaţă, nici planetele în stadiul preuman de dezvoltare a vieţii nu fac parte din acest grup.

(559.3) 49:0.3 Satania însăşi este un sistem neterminat încă, neconţinând decât 619 de lumi locuite, care sunt numerotate în ordine, după data înscrierii lor ca lumi locuite de creaturi cu voinţă. Aşa i s-a dat Urantiei numărul 606 din Satania, acest lucru însemnând că ea este a 606-a lume a acestui sistem local pe care lungul proces evolutiv al vieţii a culminat în apariţia fiinţelor umane. Treizeci şi şase de planete nelocuite ale sistemului se apropie de stadiul în care vor fi înzestrate cu viaţă şi mai multe sunt în prezent pregătite pentru Purtătorii Vieţii. Aproape două sute de sfere evoluează în aşa fel încât vor fi gata pentru implantarea vieţii în următoarele câteva milioane de ani.

(559.4) 49:0.4 Planetele nu sunt toate adecvate pentru a găzdui viaţa muritorilor. Micile planete care se învârt foarte repede în jurul axei lor sunt cu totul nepotrivite pentru a servi drept habitat vieţii. În mai multe sisteme fizice ale Sataniei, planetele care se rotesc în jurul soarelui central sunt prea mari pentru a fi locuite, asta din cauza apăsătoarei gravitaţii ocazionate de marea lor masă. Numeroase dintre aceste enorme sfere au sateliţi, uneori şase sau mai mulţi, şi aceste lumi au adesea o mărime foarte apropiată de aceea a Urantiei, ceea ce le face aproape ideale pentru locuire.

(559.5) 49:0.5 Cea mai veche lume locuită a Sataniei, lumea numărul unu, este Anova, unul dintre cei patruzeci şi patru de sateliţi care se învârte în jurul unei enorme planete întunecate, însă expusă luminii diferenţiale a trei sori vecini. Anova este într-o stare avansată de civilizaţie progresivă.

1. Viaţa planetară

(559.6) 49:1.1 Universurile timpului şi spaţiului se dezvoltă treptat; progresul vieţii – terestre sau celeste – nu este nici arbitrar, nici magic. Evoluţia cosmică nu este întotdeauna comprehensibilă (previzibilă), însă este strict neaccidentală.

(560.1) 49:1.2 Unitatea biologică a vieţii materiale este celula protoplasmică, asocierea comună de energii chimice şi electrice cu alte energii de bază. Formulele chimice variază în fiecare sistem, iar tehnica de reproducere a celulelor vii este uşor diferită în fiecare univers local, însă Purtătorii Vieţii sunt întotdeauna catalizatorii vii care declanşează reacţiile primordiale ale vieţii materiale; ei sunt declanşatorii circuitelor de energie ale materiei vii.

(560.2) 49:1.3 Toate lumile unui sistem local lasă să transpară o legătură părintească fizică indubitabilă; cu toate acestea, fiecare planetă are propria sa scară a vieţii, şi nu există două lumi exact la fel în ceea ce priveşte înzestrarea lor vegetală şi animală. Variantele planetare în tipurile vieţii sistemice vor rezulta din deciziile Purtătorilor Vieţii. Însă aceste fiinţe nu sunt nici capricioase, nici fanteziste; ordinea şi legea se află la cârma universurilor. Legile Nebadonului sunt divinele ordonanţe ale Salvingtonului, iar ordinul evolutiv al vieţii din Satania se acordează cu modelul evolutiv al Nebadonului.

(560.3) 49:1.4 Evoluţia este regula dezvoltării umane, însă procesul în sine variază mult pe diversele lumi. Viaţa este uneori iniţiată într-un singur centru, alteori în trei, aşa cum a fost cazul pe Urantia. Pe lumile prevăzute cu atmosferă, originea vieţii este, în general, marină, însă nu întotdeauna; aceasta depinde mult de statutul fizic al planetei. Purtătorii Vieţii dispun de o mare latitudine în funcţiunea lor la declanşarea vieţii.

(560.4) 49:1.5 În dezvoltarea vieţii planetare, forma vegetală precede întotdeauna forma animală, iar regnul vegetal este deja pe deplin dezvoltat înainte ca formele animale să se diferenţieze. Toate tipurile de animale se dezvoltă pe baza unor modele fundamentale ale precedentului regn vegetal al lucrurilor vii; ele nu sunt organizate separat.

(560.5) 49:1.6 Stadiile iniţiale de evoluţie a vieţii nu sunt în întregime conforme punctului vostru de vedere al momentului. Omul muritor nu este un accident evolutiv. Există un sistem precis, o lege universală, care determină derularea planului vieţii planetare pe sferele spaţiului. Timpul şi producerea unui mare număr de specimene ale unei specii nu sunt influenţele dominante. Şoarecii se reproduc mult mai repede decât elefanţii şi, cu toate acestea, elefanţii evoluează mai repede decât şoarecii.

(560.6) 49:1.7 Procesul evoluţiei planetare este ordonat şi controlat. Dezvoltarea organismelor superioare pe baza grupărilor vitale mai modeste nu este accidentală. Dezvoltarea evolutivă este uneori temporar încetinită de distrugerea anumitor linii favorabile ale plasmei vitale existente într-o specie selecţionată. Sunt necesare uneori epoci de-a rândul pentru a repara stricăciunea ocazionată de pierderea unei singure linii superioare de ereditate umană. Îndată ce aceste linii superioare şi selecţionate ale protoplasmei vii şi-au făcut apariţia, ele trebuie menţinute cu grijă şi cu inteligenţă, iar pe cea mai mare parte a lumilor locuite, acestor potenţiale superioare ale vieţii li se acordă o valoare mult mai mare decât pe Urantia.

2. Tipuri fizice planetare

(560.7) 49:2.1 Fiecare sistem comportă un model standard şi fundamental de viaţă animală şi vegetală. Purtătorii Vieţii sunt însă adesea confruntaţi cu necesitatea de a modifica aceste modele fundamentale pentru a le conforma condiţiilor fizice variabile pe care le întâlnesc în numeroasele lumi ale spaţiului. Ei dezvoltă un tip generalizat de creaturi muritoare în sistem, însă există şapte tipuri fizice distincte, precum şi mii şi mii de variante minore ale acestor şapte diferenţieri majore:

(561.1) 49:2.2 1. Tipurile atmosferice.

(561.2) 49:2.3 2. Tipurile elementale.

(561.3) 49:2.4 3. Tipurile gravitaţionale.

(561.4) 49:2.5 4. Tipurile termice.

(561.5) 49:2.6 5. Tipurile electrice.

(561.6) 49:2.7 6. Tipurile activatoare.

(561.7) 49:2.8 7. Tipurile nedenumite.

(561.8) 49:2.9 Sistemul Sataniei conţine toate aceste tipuri, precum şi numeroase grupe intermediare, dintre care unele nu sunt decât foarte rar reprezentate.

(561.9) 49:2.10 1. Tipurile atmosferice. Diferenţele fizice dintre lumile locuite de muritori sunt în principal determinate de natura atmosferei; celelalte influenţe care contribuie la diferenţierea planetară a vieţii sunt relativ minore.

(561.10) 49:2.11 Statutul atmosferic care este prevalent în prezent pe Urantia este aproape ideal pentru întreţinerea fiinţelor umane de tip respirator, însă se poate modifica acest tip, astfel încât să i se permită să trăiască pe planetele supraatmosferice sau subatmosferice. Aceste modificări se extind, de asemenea, la viaţa animală, care este foarte diferită pe diversele sfere locuite. Ordinele animale suportă schimbări foarte importante pe lumile subatmosferice şi supraatmosferice.

(561.11) 49:2.12 Dintre tipurile de planete atmosferice ale Sataniei, aproape două procente şi jumătate sunt lumi subrespiratorii, cinci la sută lumi suprarespiratorii, şi peste nouăzeci şi unu la sută lumi respiratorii medii, un total de 98,5 la sută din lumile Sataniei.

(561.12) 49:2.13 Fiinţele asemănătoare cu cele ale raselor Urantiei sunt clasate ca respiratorii medii; voi reprezentaţi ordinul respirator mediu sau tipic de existenţă muritoare. Dacă ar exista creaturi inteligente pe o planetă având o atmosferă asemănătoare aceleia a planetei Venus, vecinul vostru cel mai apropiat, ele ar aparţine grupului suprarespirator, în timp ce locuitorii unei planete având o atmosferă la fel de rarefiată ca aceea a lui Marte, vecinul vostru exterior, ar fi numiţi subrespiratori.

(561.13) 49:2.14 Dacă muritorii ar locui pe o planetă lipsită de aer, cum este Luna voastră, ei ar aparţine ordinului distinct de nerespiratori. Acest tip reprezintă o adaptare radicală sau extremă la mediul planetar, şi este studiat separat. Lumile nerespiratorilor reprezintă procentul de 1,5 la sută rămas, din lumile Sataniei.

(561.14) 49:2.15 2. Tipurile elementale. Aceste tipuri diferenţiale se raportează la relaţii ale muritorilor cu apa, cu aerul şi cu pământul, şi există patru specii distincte de vieţi inteligente, în funcţie de relaţiile lor cu habitatul lor. Rasele Urantiei aparţin ordinului terestru.

(561.15) 49:2.16 Vă este în întregime imposibil să vă imaginaţi mediul care predomină de-a lungul epocilor primitive ale anumitor lumi. Aceste condiţii neobişnuite obligă viaţa animală în evoluţie să rămână în habitatul ei marin pe parcursul unor perioade mai lungi decât pe planetele care oferă de la început un mediu atât terestru, cât şi atmosferic ospitalier. Dimpotrivă, pe anumite lumi de fiinţe subrespiratorii şi când planeta nu este prea mare, este uneori oportun să se introducă un tip uman capabil să traverseze uşor atmosfera. Aceşti navigatori aerieni apar uneori între grupul acvatic şi grupul terestru, ei trăiesc întotdeauna, într-o anumită măsură, pe sol şi sfârşesc prin a deveni locuitori ai uscatului. Însă, pe anumite lumi, ei continuă, pe parcursul a numeroase epoci, să zboare, chiar după ce au dobândit tipul pământean.

(562.1) 49:2.17 Este la fel de uimitor şi amuzant să se observe civilizaţia iniţială a unei rase umane primitive prinzând formă atât în aer, cât şi în vârfurile copacilor, atât în mijlocul apelor puţin adânci ale bazinelor tropicale izolate, cât şi în adâncime, pe malurile şi pe ţărmurile grădinilor maritime care găzduiesc începutul raselor acestor sfere extraordinare. Chiar şi pe Urantia, a existat o lungă perioadă în care oamenii primitivi s-au conservat şi au făcut să progreseze civilizaţia lor primitivă, trăind în cea mai mare din parte a timpului în vârfurile arborilor, la fel ca îndepărtaţii lor strămoşi arboricoli. Pe Urantia voi aveţi încă un grup foarte mic de mamifere (familia liliecilor) care sunt navigatori aerieni. Focile şi balenele habitatului vostru marin aparţin, de asemenea, ordinului mamiferelor.

(562.2) 49:2.18 Dintre tipurile elementare ale Sataniei, şapte la sută sunt acvatice, zece la sută aeriene, şaisprezece la sută terestre şi treisprezece la sută sunt tipuri combinate aero-terestre. Însă aceste din urmă variante de creaturi inteligente primitive nu sunt nici oameni-peşti, nici oameni-păsări. Ele reprezintă tipuri umane şi pre-umane care nu sunt nici suprapeşti, nici păsări glorificate, ci în mod clar muritori.

(562.3) 49:2.19 3. Tipurile gravitaţionale. Prin modificarea modelului creativ, fiinţe inteligente sunt construite astfel încât să poată funcţiona liber pe sfere mai mici sau mai mari decât Urantia. Ele se găsesc astfel adaptate, în măsura dorită, la gravitaţia planetelor a căror mărime şi densitate nu sunt ideale.

(562.4) 49:2.20 Talia diverselor tipuri planetare de muritori este variabilă. În Nebadon, media este cu puţin peste doi metri şi zece centimetri. Unele dintre cele mai mari planete sunt populate cu fiinţe măsurând doar şaptezeci şi cinci de centimetri. Statura oamenilor se întinde de la acest minim până la trei metri, pe cele mai mici sfere locuite, trecând prin mărime intermediară, pe planetele de mărime medie. În Satania nu există decât o singură rasă având mai puţin de un metru optzeci. Dintre lumile Sataniei, douăzeci la sută sunt populate cu muritori de tip gravitaţional modificat. Ei locuiesc pe planetele cele mai mari şi pe cele mai mici.

(562.5) 49:2.21 4. Tipurile termice. Este posibil să se creeze fiinţe vii capabile să reziste la temperaturi mult mai ridicate şi mult mai joase decât rasele Urantiei. Dacă clasificăm fiinţele după mecanismele lor termoreglatoare, ele se împart în cinci categorii distincte. Pe scara aceasta, rasele Urantiei poartă numărul trei. Treizeci la sută din lumile Sataniei sunt populate cu rase de tipuri termice modificate, din care douăsprezece la sută aparţin zonelor cu temperaturi înalte, şi optsprezece la sută celor cu temperaturi joase. Prin comparaţie, Urantienii se plasează în grupul temperaturilor medii.

(562.6) 49:2.22 5. Tipurile electrice. Comportamentul electric, magnetic şi electronic al lumilor variază în mod considerabil. Există zece modele de viaţă muritoare divers modelate pentru a rezista la energia diferenţială a sferelor. Cele zece varietăţi reacţionează, de asemenea, într-un mod uşor diferit la razele chimice ale luminii solare obişnuite. Însă aceste mici variante fizice nu afectează deloc viaţa intelectuală sau spirituală.

(562.7) 49:2.23 Printre grupările electrice ale vieţii muritoare, aproape douăzeci şi trei la sută aparţin clasei a patra, aceea a tipului urantian de existenţă. În cifre rotunjite, distribuţia acestor tipuri este următoarea: clasa numărul 1 – 1 la sută; clasa numărul 2 – 2 la sută; clasa numărul 3 – 5 la sută; clasa numărul 4 – 23 la sută; clasa numărul 5 – 27 la sută; clasa numărul 6 – 24 la sută; clasa numărul 7 – 8 la sută; clasa numărul 8 – 5 la sută; clasa numărul 9 – 3 la sută; clasa numărul 10 – 2 la sută.

(563.1) 49:2.24 6. Tipurile activatoare. Lumile nu sunt toate asemănătoare în maniera lor de a absorbi energia. Lumile locuite nu au toate un ocean atmosferic ca acela al Urantiei, care este favorabil schimbului de gaze respiratorii. Pe numeroase planete aflate în stadiul iniţial sau în stadiul lor final, fiinţe aparţinând ordinului vostru nu ar putea să existe. Când factorii respiratorii ai unei planete sunt de un grad foarte elevat sau foarte jos, însă toate celelalte condiţii prealabile vieţii inteligente sunt favorabile Purtătorii Vieţii stabilesc adesea pe aceste lumi o formă modificată de existenţă muritoare, fiinţe capabile să efectueze schimburile proceselor lor vitale folosind direct energia luminoasă şi efectuând, la prima mână, transmutarea de putere a Controlorilor Fizici Principali.

(563.2) 49:2.25 Există şase tipuri diferite de nutriţie animală şi umană: subrespiratorii îl folosesc pe primul, speciile marine pe cel de-al doilea, şi respiratorii medii pe cel de-al treilea, ca pe Urantia. Suprarespiratorii folosesc al patrulea tip de absorbţie de energie, în timp ce nerespiratorii utilizează al cincilea ordin de nutriţie şi de energie. În ceea ce priveşte cea de a şasea tehnică de activare, ea se limitează la creaturile mediene.

(563.3) 49:2.26 7. Tipurile nedenumite. Există numeroase alte variante fizice în viaţa planetară, însă toate aceste diferenţe sunt în întregime chestiuni de modificări anatomice, de diferenţieri fiziologice şi de ajustări electrochimice. Aceste distincţii nu se referă nici la viaţa intelectuală, nici la cea spirituală.

3. Lumile nerespiratorilor

(563.4) 49:3.1 Majoritatea planetelor locuite sunt populate de fiinţe inteligente de tipul respirator. Însă există, de asemenea, ordine de muritori capabili să trăiască pe lumi având foarte puţin aer sau chiar deloc. Mai puţin de şapte la sută din planetele locuite ale Orvontonului sunt din această specie. În Nebadon, acest procentaj coboară sub trei. În întreaga Satanie nu există decât nouă lumi de acest ordin.

(563.5) 49:3.2 Dacă lumile tipului nerespirator sunt la fel de rare în Satania, aceasta se datorează faptului că acest sector al Norlatiadekului a fost organizat destul de recent, şi abundă încă în corpuri spaţiale meteorice, iar lumile fără atmosferă de fricţiune protectoare sunt supuse unui bombardament neîncetat al acestor rătăcitori. Chiar şi unele comete sunt constituite din resturi de meteori însă, de regulă, ele sunt mici corpuri materiale dislocate.

(563.6) 49:3.3 Milioane şi milioane de meteori penetrează zilnic atmosfera Urantiei, şi ajung la o viteză de ordinul a trei sute douăzeci de kilometri pe secundă. Pe lumile în care nu se respiră, rasele evoluate trebuie să se protejeze mult de pagubele meteorice, stabilind instalaţii electrice care consumă sau abat meteorii. Mari sunt pericolele care le ameninţă atunci când se aventurează dincolo de zonele protejate. Aceste lumi sunt, de asemenea, supuse unor dezastruoase furtuni electrice, de o natură necunoscută pe Urantia. Pe parcursul acestor momente de formidabile fluctuaţii energetice, locuitorii trebuie să se refugieze în construcţiile lor speciale de izolare protectoare.

(563.7) 49:3.4 Viaţa pe lumile nerespiratorilor este radical diferită de cea care prelevează pe Urantia. Nerespiratorii nu absorb hrană şi nu beau apă, aşa cum o fac rasele Urantiei. Reacţiile sistemului nervos, mecanismul reglator al temperaturii, şi metabolismul acestor fiinţe specializate sunt radical diferite de aceleaşi funcţiuni la muritorii Urantiei. Aproape toate activităţile vieţii, cu excepţia reproducerii, se efectuează altfel, şi chiar metodele de procreaţie sunt puţin diferite.

(564.1) 49:3.5 Pe lumile nerespiratorilor, speciile animale sunt radical neasemănătoare celor de pe planetele atmosferice. Planul vieţii fără respiraţie se îndepărtează de tehnica de existenţă a unei lumi prevăzute cu o atmosferă. Locuitorii acestor lumi diferă chiar şi în supravieţuire, ei fiind candidaţi la contopirea cu Spiritul. Aceste fiinţe se bucură, totuşi, de viaţă, şi continuă activităţile tărâmului cu aceleaşi încercări şi cu aceleaşi bucurii relative pe care muritorii le trăiesc pe planetele atmosferice. În ceea ce priveşte mintea şi caracterul, nerespiratorii nu diferă de alte tipuri de muritori.

(564.2) 49:3.6 Conduita planetară a nerespiratorilor ar prezenta pentru voi mai mult decât un simplu interes, căci o rasă a acestor fiinţe locuieşte pe o sferă foarte apropiată de Urantia.

4. Creaturi volitive evolutive

(564.3) 49:4.1 Diferenţele sunt mari între muritorii diverselor lumi, chiar şi printre cei care aparţin unor tipuri intelectuale şi fizice asemănătoare, însă toţi muritorii de demnitate volitivă sunt animale bipede care stau în picioare.

(564.4) 49:4.2 Există şase rase evolutive fundamentale: trei primare – roşie, galbenă şi albastră; şi trei secundare – portocalie, verde şi indigo. Cea mai mare parte a lumilor locuite conţin toate aceste rase, însă numeroase planete ale căror rase sunt tri-cerebrale nu găzduiesc decât cele trei tipuri primare. Câteva sisteme locale nu au, de asemenea, decât aceste trei rase.

(564.5) 49:4.3 Fiinţele umane sunt înzestrate, în medie, cu douăsprezece simţuri fizice speciale, cu toate că simţurile muritorilor cu trei creiere sunt mai ascuţite decât cele ale tipurilor cu unul sau două creiere. Ei pot să vadă şi să audă considerabil mai multe lucruri decât rasele Urantiei.

(564.6) 49:4.4 Ei nu nasc, de obicei, decât un singur copil o dată, naşterile multiple fiind o excepţie, iar viaţa de familie este destul de uniformă pe toate tipurile de planete. Egalitatea sexelor prevalează pe toate lumile evoluate. Dotarea mentală şi statutul spiritual ale celor două sexe sunt egale. Noi nu considerăm că o planetă a depăşit barbaria atâta timp cât unul dintre sexe încearcă să îl tiranizeze pe celălalt. Această trăsătură experienţială a creaturilor este întotdeauna mult ameliorată după sosirea unui Fiu şi a unei Fiice Materiale.

(564.7) 49:4.5 Variaţiile de anotimp şi de temperatură se produc pe toate planetele luminate şi încălzite de sori. Agricultura este universală pe toate lumile atmosferice; cultura solului este singura activitate comună tuturor raselor care progresează pe aceste planete.

(564.8) 49:4.6 În vremurile lor primitive, muritorii au toţi de purtat, cu inamici microscopici, lupte similare celor pe care le aveţi voi în prezent pe Urantia, cu toate că acest fapt se poate produce la o scară mai mică. Durata vieţii poate să varieze pe diversele planete de la douăzeci şi cinci de ani pe lumile primitive, până la aproape cinci sute de ani pe sferele mai evoluate şi mai vechi.

(564.9) 49:4.7 Fiinţele umane au toate spiritul gregar al tribului şi al rasei. Segregările în grupuri sunt inerente naturii şi constituţiei lor. Aceste tendinţe nu pot fi modificate decât prin progresul civilizaţiei şi printr-o spiritualizare treptată. Problemele sociale, economice şi guvernamentale ale lumilor locuite variază în funcţie de vârsta planetelor şi de gradul de influenţă exercitat de şederile succesive ale Fiilor divini.

(564.10) 49:4.8 Mintea este darul Spiritului Infinit; ea funcţionează la fel în medii diferite. Muritorii se aseamănă la minte, independent de anumite diferenţe structurale şi chimice, care caracterizează natura fizică a creaturilor volitive de pe sistemele locale. Oricare ar fi variantele planetare, personale sau fizice, viaţa mentală a diverselor ordine de muritori este foarte similară, şi carierele lor de după moarte se aseamănă mult.

(565.1) 49:4.9 Însă mintea muritoare fără spirit nemuritor nu poate supravieţui. Mintea omului este muritoare; doar spiritul dăruit este nemuritor. Supravieţuirea depinde de spiritualizarea realizată prin intermediul Ajustorului – de naşterea şi de evoluţia sufletului nemuritor; trebuie, cu toate acestea, să nu se fi dezvoltat nici o reacţie un antagonică împotriva misiunii Ajustorului care încearcă să efectueze transformarea spirituală a minţii muritoare.

5. Seriile planetare ale muritorilor

(565.2) 49:5.1 Va fi destul de dificil să se facă o descriere potrivită a seriilor planetare de muritori, deoarece voi ştiţi foarte puţine lucruri despre ei, dar şi pentru că există atât de multe variante. Putem, cu toate acestea, studia creaturile muritoare din numeroase puncte de vedere, dintre care iată câteva:

(565.3) 49:5.2 1. Ajustare la mediul planetar.

(565.4) 49:5.3 2. Serie de tipuri cerebrale.

(565.5) 49:5.4 3. Serie de tipuri receptive la Spirit.

(565.6) 49:5.5 4. Epoci planetare ale muritorilor.

(565.7) 49:5.6 5. Serie de creaturi înrudite.

(565.8) 49:5.7 6. Serie de contopire cu Ajustorii.

(565.9) 49:5.8 7. Tehnici de scăpare terestră.

(565.10) 49:5.9 Sferele locuite ale celor şapte suprauniversuri sunt populate de muritori care se clasifică simultan într-una sau în mai multe categorii dintre aceste clase generale de viaţă a creaturilor evolutive. Însă aceste clasificări generale în sine nu ţin cont nici de fiinţe cum ar fi midsonitarii, nici de anumite alte forme de viaţă inteligentă. Lumile locuite, aşa cum au fost prezentate în aceste expuneri, sunt populate de creaturi muritoare evolutive, însă mai există şi alte forme de viaţă.

(565.11) 49:5.10 1. Ajustarea la mediul planetar. Din punctul de vedere al ajustării vieţii creaturilor la mediul planetar, există trei grupuri generale de lumi locuite: grup de ajustare normal, grup de ajustare radical, şi grup experimental.

(565.12) 49:5.11 Ajustările normale la condiţiile planetare urmează modelele fizice generale studiate anterior. Lumile nonrespiratorii reprezintă ajustarea radicală sau extremă, însă acest grup conţine şi el, la rândul lui, alte tipuri. Lumile experimentale sunt, în general, ideal adaptate la formele tipice ale vieţii, şi pe aceste planete zecimale Purtătorii Vieţii încearcă să producă variaţii benefice în modelele normale ale vieţii. Cum lumea voastră este o planetă experimentală, ea diferă în mod notabil de sferele-surori ale Sataniei; numeroase forme de viaţă, care nu se găsesc nicăieri altundeva, au apărut pe Urantia, după cum numeroase specii comune sunt absente de pe planeta voastră.

(565.13) 49:5.12 În universul Nebadonului, toate lumile cu viaţă modificată sunt legate în serie şi constituie un domeniu special al problemelor universului, faşă de care administratorii desemnaţi acordă întreaga lor atenţie; şi toate aceste lumi experimentale sunt inspectate periodic de un corp de îndrumători universali, al căror şef este veteranul finalitar cunoscut în Satania sub numele de Tabamantia.

(566.1) 49:5.13 2. Serii de tipuri cerebrale. Creierul şi sistemul nervos constituie singura caracteristică uniformă a muritorilor. Există, cu toate acestea, trei organizări fundamentale ale mecanismului cerebral: tipurile cu un creier, cu două creiere, şi cu trei creiere. Urantienii aparţin tipului bicerebral; ei sunt ceva mai imaginativi, aventuroşi şi filozofi decât muritorii monocerebrali, însă mai puţin spirituali, etici şi adoratori decât ordinele tricerebrale. Aceste diferenţe cerebrale caracterizează chiar şi existenţele animale preumane.

(566.2) 49:5.14 Pornind de la substanţa corticală a creierului Urantian, al cărui tip comportă două emisfere, vă puteţi face o idee despre tipul monocerebral. Cât despre al treilea creier, cel al ordinelor tricerebrale, vi l-aţi putea imagina mai bine ca pe o evoluţie a creierului vostru mic rudimentar, a cărui formă inferioară se dezvoltă la tricerebrali, astfel încât să funcţioneze în principal pentru a controla activităţile fizice, lăsând cele două creiere superioare libere pentru a fi folosite în activităţi mai elevate, unul pentru funcţiunile intelectuale, şi celălalt pentru activităţile de transcrieri spirituale ale Ajustorului Gândirii.

(566.3) 49:5.15 Înfăptuirile pământeşti ale raselor monocerebrale sunt puţin mai limitate faţă de cele ale ordinelor bicerebrale; dimpotrivă, planetele vechi ale grupului tricerebral vădesc civilizaţii care i-ar stupefia pe urantieni şi pe lângă care a voastră s-ar face de ruşine. În dezvoltare mecanică, în civilizaţie materială, şi chiar în progres intelectual, lumile muritorilor bicerebrali pot egala sferele tricerebralilor. Însă în ceea ce priveşte controlul superior al minţii şi dezvoltarea schimburilor dintre intelect şi spirit, voi sunteţi într-o oarecare măsură inferiori.

(566.4) 49:5.16 Toate estimările comparative asupra progresului intelectual sau a împlinirilor spirituale ale unei lumi sau ale unui grup de lumi ar trebui să ţină cont, pentru a fi corecte, de epoca planetară; starea de lucruri depinde enorm de vârsta, de ajutorul elevatorilor biologici, precum şi de misiunile ulterioare ale Fiilor divini ai diverselor ordine.

(566.5) 49:5.17 Popoarele cu trei creiere pot să aibă o evoluţie planetară uşor superioară celei a ordinelor cu unul sau cu două creiere, însă toate au o plasmă vitală de acelaşi tip, şi îşi urmează activităţile lor planetare în moduri foarte similare, semănând mult cu aceea a fiinţelor umane de pe Urantia. Aceste trei tipuri de muritori sunt repartizaţi în toate lumile sistemelor locale. În majoritatea cazurilor, condiţiile planetare au avut o foarte mică influenţă asupra deciziilor Purtătorilor Vieţii care au proiectat aceste ordine variate de muritori pe diversele lumi. Purtătorii Vieţii au prerogativele de a pregăti astfel planurile lor şi de a le executa.

(566.6) 49:5.18 Aceste trei ordine cerebrale se găsesc pe acelaşi plan în cariera ascensiunii. Fiecare trebuie să treacă de aceeaşi scară intelectuală de dezvoltare şi să învingă aceleaşi probe spirituale de progres. Administrarea sistemică a acestor lumi diferite şi supracontrolul lor de către constelaţie sunt uniform libere de orice discriminare. Chiar şi regimurile Prinţilor Planetari sunt identice.

(566.7) 49:5.19 3. Serii de tipuri receptive la Spirit. În ceea ce priveşte contactul cu problemele spirituale, există trei grupe de modele mentale. Această clasificare nu se referă la ordinele muritorilor mono-, bi- sau tri-cerebrale. Ea se leagă în mod esenţial de chimia glandulară şi, în special, de organizarea anumitor glande comparabile cu corpurile pituitare. Pe anumite lumi, rasele au numai una dintre aceste glande, pe celelalte două, ca urantienii, în timp ce pe alte sfere, rasele au trei dintre aceste corpuri extraordinare. Imaginaţia naturală şi receptivitatea spirituală sunt net influenţate de această înzestrare chimică diferenţială.

(566.8) 49:5.20 Dintre tipurile receptive la spirit, şaizeci şi cinci la sută aparţin celui de al doilea grup, ca rasele urantiene, douăsprezece la sută sunt din primul tip, fireşte mai puţin receptiv, în timp ce douăzeci şi trei la sută sunt mai înclinaţi către spiritualitate în timpul vieţii terestre. Însă aceste distincţii nu supravieţuiesc morţii naturale. Toate aceste diferenţe rasiale nu se referă decât la viaţa în trup.

(567.1) 49:5.21 4. Epoci planetare ale muritorilor. Această clasificare recunoaşte succesiunea dispensaţiilor temporale prin aceea că ele afectează statutul pământean al omului şi primirea lui de ajutor celest.

(567.2) 49:5.22 Viaţa este declanşată pe planete de Purtătorii Vieţii. Ei supraveghează dezvoltarea ei pe o anumită perioadă de timp, după apariţia evolutivă a omului muritor. Înainte de a părăsi o planetă, Purtătorii Vieţii instaurează cum se cuvine un Prinţ Planetar ca guvernator al tărâmului. Împreună cu acest şef soseşte un prim contingent de auxiliari subordonaţi şi de ajutoare slujitoare, şi cea dintâi judecată a celor vii şi a celor morţi coincide cu sosirea sa.

(567.3) 49:5.23 Odată cu ivirea grupărilor umane soseşte şi Prinţul Planetar pentru a inaugura civilizaţia umană şi pentru a focaliza societatea umană. Lumea voastră, a confuziei, nu este un criteriu al primelor zile ale domniei Prinţilor Planetari, căci tot cam pe la începuturile administraţiei lor pe Urantia s-a întâmplat şi ca Prinţul vostru Planetar, Caligastia, să-şi lege soarta de rebeliunea lui Lucifer, Suveranul Sistemului. De atunci, planeta voastră a urmat, întotdeauna, o carieră furtunoasă.

(567.4) 49:5.24 Pe o lume evolutivă normală, progresul rasial atinge apogeul lui biologic natural în cursul regimului Prinţului Planetar. Puţin după aceasta, Suveranul Sistemic trimite un Fiu şi o Fiică Materiali pe această planetă. Aceste fiinţe importate au funcţiunea de elevatori biologici; eşecul lor pe Urantia a complicat încă şi mai mult istoria planetei voastre.

(567.5) 49:5.25 Când progresul intelectual şi etic al unei rase umane a atins limitele dezvoltării evolutive, un Fiu Avonal Paradisiac vine în misiune magistrală, şi mai târziu, când statutul spiritual al acestei lumi se apropie de limita împlinirii sale naturale, planeta primeşte vizita unui Fiu de Manifestare al Paradisului. Misiunea principală a unui Fiu de Manifestare constă în a stabili statutul planetar, în a da frâu liber spiritului adevărului, pentru ca el să funcţioneze la scară planetară şi să efectueze astfel sosirea universală a Ajustorilor Gândirii.

(567.6) 49:5.26 Aici, iarăşi, Urantia se abate de la normă: nu a existat niciodată o misiune magistrală pe lumea voastră, iar Fiul vostru de Manifestare nu aparţinea ordinului avonalilor. Planeta voastră a avut onoarea deosebită de a deveni planeta muritoare cămin a Fiului Suveran, Mihail din Nebadon.

(567.7) 49:5.27 Ca urmare a sprijinului din partea tuturor ordinelor succesive de filiaţie divină, lumile locuite şi rasele lor progresive încep să se apropie de apogeul evoluţiei planetare. Astfel de lumi devin atunci pregătite pentru misiunea culminantă, sosirea Fiilor Învăţători ai Trinităţii. Această epocă a Fiilor Învăţători este preludiul epocii planetare finale, al utopiei evolutive, epoca luminii şi a vieţii.

(567.8) 49:5.28 Această clasificare a fiinţelor umane va fi reluată cu o atenţie specifică într-un capitol ulterior.

(567.9) 49:5.29 5. Serii de creaturi înrudite. Planetele nu sunt organizate doar pe verticală în sisteme, în constelaţii şi aşa mai departe. Administrarea universală furnizează, de asemenea, grupări orizontale, în funcţie de tipuri, de serii şi de alte relaţii. Această administrare laterală a universului se ocupă în special de coordonarea activităţilor de natură înrudită, care au fost susţinute în mod independent pe sfere diferite. Aceste clase înrudite ale creaturilor universului sunt periodic inspectate de un corp compozit de înalte personalităţi, prezidat de finalitari având o lungă experienţă.

(568.1) 49:5.30 Aceşti factori de înrudire sunt evidenţi pe toate nivelele, căci seriile înrudite există atât printre personalităţile neumane, cât şi printre creaturile muritoare – şi chiar şi printre ordinele umane şi cele supraumane. Fiinţele inteligente sunt grupate vertical, în douăsprezece mari grupuri, de câte şapte diviziuni majore fiecare. Coordonarea acestor grupuri de fiinţe vii, legate într-un mod unic, este probabil efectuată printr-o tehnică a Fiinţei Supreme, pe care noi nu o înţelegem în întregime.

(568.2) 49:5.31 6. Serie cu fuziune cu Ajustorul. Clasificarea spirituală, sau gruparea tuturor muritorilor pe parcursul experienţei lor precedând fuziunea este în întregime determinată de relaţia dintre statutul personalităţii şi Veghetorul de Mister care o locuieşte. Aproape nouăzeci la sută dintre aceste lumi locuite ale Nebadonului sunt populate cu muritori contopiţi cu Ajustorii, spre deosebire de un univers vecin, unde mai puţin de jumătate dintre lumi găzduiesc fiinţe locuite de Ajustori şi de candidaţi la fuziunea eternă.

(568.3) 49:5.32 7. Tehnici de scăpare terestre. Pentru a inaugura o viaţă umană individuală pe lumile locuite, nu există decât o singură tehnică fundamentală, procreaţia creaturilor şi naşterea naturală; însă există numeroase tehnici prin care omul scapă de statutul său pământesc şi accede la curentul centripet al ascenderilor Paradisului.

6. Eliberarea terestră

(568.4) 49:6.1 Diferitele tipuri fizice şi serii planetare ale muritorilor beneficiază toate, în mod asemănător, de sprijinul Ajustorilor Gândirii, al îngerilor păzitori şi al diverselor ordine ale mulţimii de mesageri ai Spiritului Infinit. Toţi sunt, în mod asemănător, eliberaţi de legăturile trupeşti datorită emancipării prin moarte naturală, şi toţi merg deopotrivă de acolo pe lumile morontiale de evoluţie spirituală şi de progres mental.

(568.5) 49:6.2 Din timp în timp, la propunerea autorităţilor planetare sau a conducătorilor sistemului, au loc reînvieri speciale ale supravieţuitorilor adormiţi. Aceste reînvieri se produc cel puţin la o mie de ani ai timpului planetar, deoarece „mulţi dintre cei care dorm în ţărână se trezesc”, însă nu toţi. Aceste reînvieri speciale sunt prilej de mobilizare a unor grupuri speciale de ascenderi pentru servicii specifice în planul de ascensiune al muritorilor universului local. Reînvierile speciale sunt motivate atât de raţiuni practice, cât şi de asocieri sentimentale.

(568.6) 49:6.3 Pe tot parcursul epocilor primitive ale unei lumi locuite, mulţi sunt oamenii chemaţi pe lumile palat la reînvierile speciale şi milenare, însă cea mai mare parte a supravieţuitorilor sunt repersonalizaţi pe parcursul inaugurării unei noi dispensaţii asociate cu venirea unui Fiu divin în serviciul planetei.

(568.7) 49:6.4 1. Muritori ai ordinului de supravieţuire dispensaţional sau colectiv. Odată cu sosirea primului Ajustor pe o lume locuită, păzitorii serafici îşi fac şi ei apariţia; ei sunt indispensabili eliberării terestre. Pe toată durata perioadei în care supravieţuitorii adormiţi sunt fără de viaţă, valorile spirituale şi realităţile eterne ale sufletelor lor nemuritoare evoluate în chip nou sunt păstrate ca ceva sacru de către păzitorii serafici individuali sau colectivi.

(568.8) 49:6.5 Păzitorii grupului ataşaţi supravieţuitorilor adormiţi lucrează, întotdeauna, cu Fiii judecăţii la sosirea lor pe lume. „Îi va trimite pe îngerii lui, şi ei îi vor aduna pe cei aleşi din toate cele patru vânturi”. Acelaşi fragment nemuritor al Tatălui care trăia într-un muritor pe durata încarnării sale, Ajustorul revenit, lucrează împreună cu serafimul desemnat la repersonalizarea acestui muritor. Identitatea este astfel restabilită, şi personalitatea reînviată. Pe durata somnului celor aflaţi în grija lor, aceşti Ajustori în aşteptare servesc pe Divinington, fără a mai locui în nici o altă minte de muritor pe parcursul acestui interval.

(569.1) 49:6.6 Lumile în care existenţa umană datează de foarte mult timp găzduiesc tipuri de fiinţe umane înalt dezvoltate şi distins spirituale, care sunt practic scutite de viaţa morontială. Însă primele epoci ale raselor de origine animală sunt caracterizate de muritori primitivi atât de puţin maturizaţi, încât contopirea cu Ajustorul lor este imposibilă. Trezirea acestor muritori este realizată de păzitorul lor serafic în comun cu o fracţiune individualizată a spiritului nemuritor al celei de a Treia Surse-Centru.

(569.2) 49:6.7 Aşa sunt repersonalizaţi supravieţuitorii adormiţi ai unei ere planetare cu prilejul apelurilor dispensaţionale. În ceea ce priveşte personalităţile ce nu mai pot fi salvate ale unui tărâm, faptul că nici un spirit nemuritor nu este prezent pentru a acţiona în asociere cu păzitorii colectivi ai destinului lor, constituie încetarea existenţei lor de creaturi. Cu toate că anumite scrieri ale voastre au descris acest evenimente ca având loc pe planetele în care cei în cauză au decedat, ele au loc, în realitate, pe lumile palat.

(569.3) 49:6.8 2. Muritori din ordinele individuale de ascensiune. Progresul individual al fiinţelor umane se măsoară prin sosirile lor succesive pe cele şapte cercuri cosmice şi prin traversarea (stăpânirea) acestor cercuri. Aceste cercuri de progres ale muritorilor sunt nivele asociind valori intelectuale, sociale, spirituale şi de clarviziune cosmică. Plecând din al şaptelea cer, muritorii se străduiesc să-l atingă pe primul, şi toţi cei care l-au atins pe al treilea se văd imediat dăruiţi cu păzitori ai destinului personali. Aceşti muritori pot fi repersonalizaţi în viaţa morontială independent de judecăţile dispensaţionale sau de altă natură.

(569.4) 49:6.9 Pe toată durata primelor epoci ale unei lumi evolutive, rare sunt fiinţele umane care sunt judecate în cea de-a treia zi. Însă cu trecerea epocilor, păzitorii personali ai destinului sunt acordaţi în număr din ce în ce mai mare muritorilor în progres. Creaturile evolutive, în număr tot mai mare, sunt prin urmare repersonalizate pe prima lume palat în cea de- a treia zi de după moartea lor naturală. Cu aceste prilejuri, întoarcerea Ajustorului este semnul trezirii sufletului uman, şi aceasta este repersonalizarea celor morţi, literalmente ca în momentul apelului în masă de la sfârşitul unei dispensaţii pe lumile evolutive.

(569.5) 49:6.10 Există trei grupuri de ascenderi individuali: cel mai puţin avansat dintre ele aterizează pe lumea iniţială, sau prima lume palat. Grupul mai evoluat poate întreprinde cariera morontială pe una dintre lumile palat intermediare, conform progresului său planetar anterior. Indivizii cei mai avansaţi ai acestor ordine, iniţiază în mod real experienţa lor morontială pe a şaptea lume palat.

(569.6) 49:6.11 3. Muritori ai căror ascensiune este subordonată unor încercări. În ochii universului, sosirea unui Ajustor constituie identitatea, şi toate fiinţele locuite de un Ajustor figurează pe listele de apel ale justiţiei. Însă viaţa temporală pe lumile evolutive este nesigură, şi numeroase fiinţe umane mor tinere, înainte de a fi ales cariera Paradisului. Asemenea copii şi tineri locuiţi de un Ajustor, îl urmează pe acela dintre părinţi lor al cărui statut spiritual este cel mai avansat, şi merg deci pe lumea finalitară a sistemului (creşa de probaţie) în cea de-a treia zi, sau cu prilejul unei reînvieri speciale, ori cu prilejul apelurilor nominale regulate ale mileniilor şi ale dispensărilor.

(570.1) 49:6.12 Copiii care mor prea tineri pentru a avea un Ajustor al Gândirii sunt repersonalizaţi pe lumea finalitară a sistemelor locale în acelaşi timp cu sosirea unuia dintre părinţii lor pe lumile palat. Un copil dobândeşte entitatea sa fizică pe parcursul naşterii terestre, însă, în ceea ce priveşte supravieţuirea, toţi copiii lipsiţi de Ajustor sunt consideraţi ca ataşaţi încă părinţilor lor.

(570.2) 49:6.13 La timpul cuvenit Ajustorii Gândiri vin să locuiască în aceşti copii. Slujirea serafică pe lângă două categorii de copii a căror supravieţuire depinde de încercări este, în general, asemănătoare aceleia a părintelui cel mai avansat sau este echivalentă cu a părintelui, în cazul în care numai unul din doi supravieţuieşte. Păzitorii personali sunt acordaţi fără a se ţine cont de statutul părinţilor celor care ating al treilea cerc.

(570.3) 49:6.14 Creşe de probaţie similare sunt întreţinute pe sferele finalitare ale constelaţiilor şi ale sediului universului pentru copiii lipsiţi de Ajustor şi aparţinând ordinelor modificate primare şi secundare de ascenderi.

(570.4) 49:6.15 4. Muritori ai ordinelor de ascensiune secundară modificată. Sunt fiinţele umane progresive ale lumilor evolutive intermediare. De regulă, ele nu sunt imunizate contra morţii naturale, însă sunt scutite de trecerea prin cele şapte lumi palat.

(570.5) 49:6.16 Cei aparţinând grupului cel mai puţin perfecţionat se retrezesc în sediul sistemului lor local, netrecând decât prin lumile palat. Cei din grupul mediu se duc pe lumile de pregătire ale constelaţiilor, trecând prin tot regimul morontial al sistemului local. Mai târziu încă, în epocile planetare de efort spiritual, numeroşi supravieţuitori se trezesc în sediul constelaţiilor, şi acolo îşi încep ei ascensiunea către Paradis.

(570.6) 49:6.17 Înainte ca membrii acestor trei grupuri să poată avansa, trebuie, totuşi, ca ei să se întoarcă ca învăţători pe lumile pe care le-au străbătut ca studenţi, şi vor dobândi aici multă experienţă ca instructori. Apoi, se îndreaptă toţi către Paradis, urmând itinerariile ordonate ale progresului muritorilor.

(570.7) 49:6.18 5. Muritori ai ordinului de ascensiune primar modificat. Aceşti muritori aparţin tipului de viaţă evolutiv fuzionată cu Ajustorul, însă reprezintă, cel mai adesea, fazele finale ale dezvoltării umane pe o lume în evoluţie. Aceste fiinţe glorificate sunt scutite de trecerea prin porţile morţii. Ele sunt supuse controlului Fiului. Ele sunt transferate dintre cei vii, şi apar imediat în prezenţa Fiului Suveran în sediul universului local.

(570.8) 49:6.19 Ei sunt muritorii care s-au contopit cu Ajustorul lor pe parcursul vieţii muritoare, şi aceste personalităţi contopite cu Ajustorul traversează liber spaţiul, înainte de a fi îmbrăcate în forme morontiale. Aceste suflete contopite merg direct, prin tranzitul Ajustorului, în sălile de reînviere ale sferelor morontiale superioare, unde primesc învestitura lor morontială iniţială, întocmai ca şi ceilalţi muritori sosind din lumile evolutive.

(570.9) 49:6.20 Acest ordin primar modificat al ascensiunii umane poate să se aplice unor indivizi din orice serie planetară, de la stadiile cele mai joase până la stadiile cele mai înalte ale lumilor de fuziune cu Ajustorii. El funcţionează, totuşi, mai frecvent pe sferele mai vechi de acest tip, după ce au beneficiat de numeroase şederi ale Fiilor divini.

(570.10) 49:6.21 Odată cu stabilirea erei planetare de lumină şi viaţă, numeroşi muritori merg pe lumile morontiale ale universului prin ordinul primar modificat de transfer. Mai târziu, în stadiile de existenţă stabilizate, când majoritatea muritorilor care părăsesc un tărâm este cuprinsă în această clasă, planeta este considerată ca aparţinând acestei serii. Moartea naturală devine tot mai puţin frecventă pe aceste sfere stabilizate de mult în lumină şi în viaţă.

(571.1) 49:6.22 [Prezentat de un Melchizedek din Şcoala de Administrare Planetară a Jerusemului.]

Până la o nouă revedere .. vă îmbrațișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

La Mulți Ani Români ! – La Mulți Ani România !

Material preluat de pe https://www.facebook.com/

Rugăciune pentru România

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă.Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne.Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste.Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Fie ca Duhul Sfant, in chip de porumbel, sa se reverse peste aceasta tara si peste toti romanii si oamenii de pretutindeni.Fie ca armonia, pacea si iubirea Divina sa se trezeasca in toate Sufletele, pentru ca impreuna sa batem ca o singura inima!Fie ca sa avem puterea si smerenia de a duce mai departe, cu capul sus, Spiritul acestui popor frumos, sa renastem si sa inflorim la fel ca si Pasarea Phoenix, spre cel mai inalt bine al nostru si al Intregului!Fie, ca fiecare dintre noi sa fim axe puternice, ale Coloanei Infinitului, care leaga Cerul si Pamantul.Fie ca Viata noastra sa fie condusa de catre Spirit, sa fim altare si temple vii ale lui Dumnezeu pe Pamant, la fel ca si in cer.Asa sa fie! Si asa este!Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Pace și lumină  pentru toți !

Costi

 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Viața morontială

Dragi prieteni .. după ce am văzut cele 7 lumi de tranziție pe care le tranzităm după părăsirea corpului fizic și a acestui plan .. haideți  să vedeam acum cate ceva și despre viața morontială.

Mai întâi de toate ce înseamnă viață morontială pe care o vom avea după părăsirea corpului fizic ?

Viață morontială pe care o vom avea după părăsirea corpului fizic este una destul de asemănătoare cu cea de aici și acum .. dar este una mai puțin fizică și mai mult spirituală .. gradual în planul evolutiv spiritualul crește în detrimentul fizicului.

În cartea Urantia se spune că .. în ziua încarnării noastre de muritori, spiritul divin locuieşte în noi, aproape ca un corp străin – în realitate ca o invadare a omului de către spiritul revărsat al Tatălui Universal .. dar însă în viaţa morontială, spiritul devine parte integrantă din personalitatea noastră.

Din momentul în care vom părăsi lumea materială, până când vom fi stabiliţi ca spirite de prim stadiu pe Salvington, vem trece prin 570 de schimbări morontiale ascensionale distincte, din care 8 au loc în sistem, 71 în constelaţie, şi 491 pe durata şederii pe sferele Salvingtonului..  ridicîndu-ne de la starea materială la starea spirituală a vieţii.

Dar haideți să vedem cum este prezentată de către un Arhanghel din Nebadon viața morontială în cartea Urantia.

Materialul îl puteți citi în original direct de pe situl urantia.org accesând linkul de mai jos:

http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-48-viata-morontiala

sau direct de pe blog .. cu specificația că acest material este preluat de pe  situl urantia.org de la adresa de mai sus :

                                                           Cartea Urantia

Capitolul 48

Viaţa morontială

(541.1) 48:0.1 DUMNEZEII nu pot să transforme o creatură de natură animală grosieră într-un spirit desăvârşit prin vreun act misterios de magie creativă – cel puţin nu o fac. Când Creatorii doresc să producă fiinţe perfecte, ei o fac printr-o creaţie directă şi originară, însă ei nu încearcă niciodată să convertească creaturile materiale de origine animală în fiinţe ale perfecţiunii într-o singură etapă.

(541.2) 48:0.2 Viaţa morontială, aşa cum se desfăşoară ea pe diversele stadii ale carierei universului local, este singura metodă posibilă prin care muritorii materiali pot să atingă pragul lumii spirituale. Ce virtute magică ar putea să aibă moartea, disoluţia naturală a corpului material, pentru ca, printr-un pas atât de simplu, să poată transforma instantaneu mintea muritoare şi materială într-un spirit nemuritor şi desăvârşit? Aceste credinţe nu sunt decât nişte superstiţii ignorante şi nişte fabule amuzante.

(541.3) 48:0.3 Tranziţia morontială se interpune întotdeauna între starea muritoare şi statutul spiritual ulterior al fiinţelor umane care supravieţuiesc. Aceste stări intermediare de progres în univers variază notabil în diversele creaţii locale, însă intenţia şi scopul lor rămân întru totul asemănătoare. Aranjamentul lumilor palat şi al lumilor morontiale superioare din Nebadon este destul de tipic pentru regimurile de tranziţie morontială din această parte a Orvontonului.

1. Materiale morontiale

(541.4) 48:1.1 Domeniile morontiale sunt sferele de legătură ale universului local între nivelele materiale şi nivelele spirituale de existenţă a creaturilor. Această viaţă morontială este cunoscută pe Urantia încă din primele zile ale Prinţului Planetar. Această stare de tranziţie a fost , din timp în timp, propovăduită muritorilor. Sub o formă denaturată, conceptul şi-a găsit locul în religiile de astăzi.

(541.5) 48:1.2 Sferele morontiale sunt fazele tranziţionale ale ascensiunii muritorilor prin lumile de progres ale universului local. Doar cele şapte lumi ce înconjoară sfera finalitară a sistemelor locale sunt numite lumi palat, însă cele cincizeci şi şase de lăcaşuri tranziţionale sistemice, precum şi sferele superioare care înconjoară capitalele constelaţiilor şi ale universului, se numesc toate lumi morontiale. Aceste creaţii au o notă din frumuseţea fizică şi din măreţia morontială a sferelor-sediu ale universului local.

(541.6) 48:1.3 Toate aceste lumi sunt sfere arhitecturale care conţin exact de două ori mai multe elemente decât planetele evoluate. Aceste lumi făcute la comandă nu abundă doar în metale grele şi în cristale, având o sută de elemente fizice, ci mai au şi exact o sută de forme ale unei organizări unice de energie numite material morontial. Controlorii Fizici Principali şi Supraveghetorii de Putere Morontială în aşa fel pot modifica mişcările de revoluţie ale unităţilor primare de materie şi, totodată, în aşa fel pot transforma aceste asocieri de energii încât să creeze această nouă substanţă.

(542.1) 48:1.4 Viaţa morontială primitivă din sistemele locale seamănă mult cu cea a prezentei voastre lumi materiale. Ea devine mai puţin fizică şi mai autentic morontială pe lumile de studiu ale constelaţiei. Şi pe măsură ce avansaţi către sferele Salvingtonului, voi atingeţi tot mai multe nivele spirituale.

(542.2) 48:1.5 Supraveghetorii Puterii Morontiale pot, de asemenea, să efectueze o uniune a energiilor materiale şi a celor spirituale şi să organizeze astfel o formă morontială de materializare receptivă la suprapunerea unui spirit care o controlează. Când veţi traversa viaţa morontială a Nebadonului, aceiaşi răbdători şi pricepuţi supraveghetori ai puterii morontiale vă vor acorda succesiv 570 de corpuri morontiale, dintre care fiecare constituie o fază a transformării voastre progresive. Din momentul în care veţi părăsi lumile materiale, până când veţi fi stabiliţi ca spirite de prim stadiu pe Salvington, veţi trece exact prin 570 de schimbări morontiale ascensionale distincte, din care 8 au loc în sistem, 71 în constelaţie, şi 491 pe durata şederii pe sferele Salvingtonului.

(542.3) 48:1.6 În ziua încarnării voastre de muritor, spiritul divin locuieşte în voi, aproape ca un corp străin – în realitate ca o invadare a omului de către spiritul revărsat al Tatălui Universal. Însă în viaţa morontială, spiritul devine parte integrantă din personalitatea voastră şi, trecând succesiv prin cele 570 de transformări progresive, vă ridicaţi de la starea materială la starea spirituală a vieţii creaturilor.

(542.4) 48:1.7 Pavel ştia de existenţa lumilor morontiale şi de realitatea materiei morontiale, deoarece scria: „Ei au în cer o substanţă mai bună şi mai permanentă”. Şi aceste materiale morontiale sunt literalmente reale, ca în „Oraşul care are temelii, şi al cărui arhitect şi constructor este Dumnezeu”. Şi fiecare dintre aceste sfere minunate este o „patrie mai bună, adică una cerească”.

2. Supraveghetorii de putere morontială

(542.5) 48:2.1 Aceste fiinţe unice se ocupă exclusiv de supravegherea activităţilor care reprezintă o combinaţie viabilă de energii spirituale şi fizice sau semimateriale. Ei se consacră exclusiv susţinerii progresului morontial, nu atât ca să îi sprijine pe muritori pe parcursul experienţei de tranziţie, ci mai degrabă pentru a face posibil un mediu de tranziţie pentru creaturile morontiale care progresează. Ei sunt canale de putere morontială care susţin şi dinamizează fazele morontiale ale lumilor de tranziţie.

(542.6) 48:2.2 Supraveghetorii de Putere Morontială sunt vlăstarul Spiritului-Mamă al universului local. Ei sunt de un tip destul de uniform, cu toate că comportă uşoare diferenţe de natură în diversele creaţii locale. Ei sunt creaţi pentru funcţiunea lor specifică şi nu au nevoie de educaţie înainte de a-şi prelua responsabilităţile.

(542.7) 48:2.3 Crearea primilor Supraveghetori de Putere Morontială coincide cu sosirea primului muritor supravieţuitor pe ţărmurile uneia dintre primele lumi palat dintr-un univers local. Ei sunt creaţi în grupuri de câte o mie şi clasificaţi după cum urmează:

(542.8) 48:2.4 1. Regulatori de circuite . . . 400

(542.9) 48:2.5 2. Coordonatori de sisteme. . . 200

(542.10) 48:2.6 3. Conservatori planetari . . . 100

(543.1) 48:2.7 4. Controlori combinaţi . . . . 100

(543.2) 48:2.8 5. Stabilizatori de legături. . 100

(543.3) 48:2.9 6. Asortatori selectivi . . . . 50

(543.4) 48:2.10 7. Arhivari asociaţi. . . . . . 50

(543.5) 48:2.11 Supraveghetorii de putere servesc întotdeauna în universul lor natal. Ei sunt exclusiv dirijaţi de activitatea în comun a Fiului Universului şi a Spiritului Universului însă, altfel, ei sunt un grup care se autoguvernează în întregime. Ei menţin un cartier general pe prima lume palat a fiecărui sistem local, unde lucrează în asociere strânsă cu controlorii fizici şi cu serafimii, însă acţionează într-o lume care le este proprie în ceea ce priveşte manifestările energiei şi aplicarea spiritului.

(543.6) 48:2.12 Aceşti supraveghetori sunt uneori şi slujitori, primind sarcina temporară de a lucra în legătură cu fenomenele supramateriale de pe lumile evolutive. Însă ei rareori servesc pe planetele locuite; ei nu lucrează nici pe lumile educative superioare ale suprauniversului, fiind devotaţi în principal regimului de tranziţie al avansării morontiale într-un univers local.

(543.7) 48:2.13 1. Regulatorii de Circuite. Sunt fiinţele unice care coordonează energia fizică şi spirituală şi regularizează cursul ei în canalele selecţionate ale sferelor morontiale, iar aceste circuite sunt exclusiv planetare, limitate la o singură lume. Circuitele morontiale sunt distincte atât de circuitele fizice, cât şi de cele spirituale ale lumilor de tranziţie la care se adaugă. Şi sunt necesari milioane de asemenea regulatori, chiar pentru a activa doar un singur sistem de lumi palat, precum acela al Sataniei.

(543.8) 48:2.14 Regulatorii de circuite provoacă în energiile materiale schimbările care îi pun sub controlul şi regulamentele asociaţilor lor. Aceste fiinţe sunt generatori de putere morontială, precum şi regulatori ai circuitelor. La fel cum aparent un dinam generează electricitate din atmosferă, tot astfel aceste dinamuri morontiale vii par a transforma energiile omniprezente ale spaţiului în materiale pe care supraveghetorii morontiali le introduc în corpul şi în activităţile vitale ale muritorilor ascendenţi.

(543.9) 48:2.15 2. Coordonatorii de Sisteme. Cum fiecare lume morontială are un ordin distinct de energie morontială, le este extrem de dificil fiinţelor umane să vizualizeze aceste sfere, însă, pe fiecare sferă succesivă de tranziţie, muritorii vor vedea că viaţa vegetală şi tot ceea ce se raportează la existenţa morontială sunt progresiv modificate pentru a corespunde spiritualizării crescătoare a ascenderilor supravieţuitori. Şi cum sistemul energetic al fiecărei lumi este astfel individualizat, aceşti coordonatori acţionează pentru a armoniza şi amalgama sistemele de putere diferite într-o unitate funcţională pentru sferele asociate ale oricărui grup specific.

(543.10) 48:2.16 Muritorii ascendenţi progresează treptat, de la fizic la spiritual, pe măsură ce avansează de la o lume morontială la alta; de unde şi necesitatea de a le oferi o scară ascendentă de sfere morontiale şi o scară ascendentă forme morontiale.

(543.11) 48:2.17 Când ascenderii lumii palat trec de la o sferă la alta, ei sunt încredinţaţi de către serafimii transportori coordonatorilor sistemici însărcinaţi cu primirea lor pe lumea avansată. Acolo în acele temple unice situate în centrul celor şaptezeci de aripi iradiante unde se află camerele de tranziţie asemănătoare sălilor de reînviere de pe lumea iniţială de primire pentru muritorii de origine terestră. Aici, coordonatorii sistemici efectuează cu iscusinţă schimbările necesare în forma creaturilor. Pentru a realiza aceste modificări iniţiale de forme morontiale, sunt necesare aproape şapte zile de timp standard.

(544.1) 48:2.18 3. Conservatorii Planetari. Fiecare lume morontială, de la sferele locuinţelor şi până sus la sediul universului este dată – în ceea ce priveşte problemele morontiale – în grija a şaptezeci de păzitori. Ei formează consiliul planetar local, dispunând de autoritatea morontială supremă. Acest consiliu acordă tuturor creaturilor ascendente care aterizează pe sfera sa materiale destinate formei lor morontiale şi autorizează toate schimbările de formă care permit unui ascender să meargă pe sfera următoare. După traversarea lumilor palat, voi veţi trece de la o fază a vieţii morontiale la o alta, fără a trebui să vă pierdeţi conştiinţa. Inconştienţa nu însoţeşte decât metamorfozele iniţiale, precum şi tranziţiile de la un univers la altul şi de la Havona în Paradis.

(544.2) 48:2.19 4. Controlori Conjugaţi. Una dintre aceste fiinţe, a căror muncă este cât se poate de mecanică, este întotdeauna staţionată în centrul fiecărei unităţi administrative a unei lumi morontiale. Un controlor combinat este sensibil la energiile fizice, spirituale şi morontiale; el acţionează în simbioză cu ele, şi se găseşte întotdeauna asociat cu doi coordonatori de sisteme, cu patru regulatori de circuite, cu un conservator planetar, cu un stabilizator de legături şi, fie cu un arhivar asociat, fie cu un asortator selectiv.

(544.3) 48:2.20 5. Stabilizatori de Legături. Ei sunt regulatorii energiilor morontiale în asociere cu forţele fizice şi spirituale ale domeniului. Ei fac posibilă conversia energiei morontiale în materiale morontiale. Întreaga organizare morontială a existenţei depinde de stabilizatori. Ei încetinesc mişcarea de revoluţie a energiilor până în punctul în care ele pot deveni fizice. Însă eu nu găsesc termeni cu care să pot compara şi ilustra serviciul acestor fiinţe. El depăşeşte în întregime imaginaţia umană.

(544.4) 48:2.21 6. Asortatori Selectivi. Pe măsură ce veţi progresa de la o clasă sau o fază a unei lumi morontiale la o alta trebuie să fiţi reacordaţi, ori acordaţi într-un mod mai avansat. Asortatorilor selectivi le revine sarcina de a vă menţine în sincronism progresiv cu viaţa morontială.

(544.5) 48:2.22 În timp ce formele morontiale fundamentale de viaţă şi de materie sunt identice, de la prima lume palat până la ultima sferă de tranziţie a universului, există un progres funcţional care se extinde treptat de la material la spiritual. Adaptarea voastră la această creaţie esenţialmente uniformă, însă marcată de etape de avansare şi de spiritualizare, se efectuează prin această reacordare selectivă. O astfel de ajustare a mecanismului personalităţii echivalează cu o nouă creaţie, cu toate că voi vă păstraţi aceeaşi formă morontială.

(544.6) 48:2.23 Voi vă puteţi supune în mai multe rânduri încercărilor acestor examinatori, de îndată ce veţi face dovada progresului spiritual cuvenit, ei vor atesta cu bucurie că sunteţi gata să fiţi avansaţi. Aceste schimbări progresive se traduc prin felurite reacţii la mediul morontial, cum ar fi modificări în nevoile alimentare şi în numeroase alte practici personale.

(544.7) 48:2.24 Asortatorii selectivi fac, de asemenea, mari servicii în gruparea personalităţilor morontiale, contribuind la studii, la învăţături şi la alte proiecte. Ei indică în mod natural fiinţele care vor lucra cel mai bine în asociere temporară.

(544.8) 48:2.25 7. Arhivari Asociaţi. Lumea morontială are proprii ei arhivari, care servesc în asociere cu arhivarii spirituali în supravegherea şi în păstrarea arhivelor şi a altor date intrinseci creaţiilor morontiale. Arhivele morontiale sunt la dispoziţia tuturor ordinelor de personalităţi.

(545.1) 48:2.26 Toate tărâmurile de tranziţie morontiale sunt deopotrivă de accesibile fiinţelor materiale şi spirituale. Ca progresori morontiali, voi veţi rămâne în deplin contact cu lumea materială şi cu personalităţile materiale, distingând, în acelaşi timp, tot mai bine fiinţele spirituale şi fraternizând tot mai mult cu ele; iar când veţi părăsi regimul morontial, veţi fi văzut toate ordinele de spirite, cu excepţia câtorva tipuri superioare, cum ar fi Mesagerii Solitari.

3. Însoţitorii morontiei

(545.2) 48:3.1 Aceste gazde ale lumilor palat şi ale lumilor morontiale sunt vlăstarul Spiritului-Mamă al universului local. Ele sunt create din epocă în epocă, în grupuri de câte o sută de mii. Nebadonul numără în prezent peste şaptezeci de miliarde de aceste fiinţe unice.

(545.3) 48:3.2 Însoţitorii Morontiei sunt instruiţi pentru a servi de către Melchizedeki, pe o planetă specială, în apropiere de Salvington. Ei nu trec prin şcolile centrale ale Melchizedekilor. Serviciul lor se extinde de la cele mai umile lumi palat ale sistemului până la cele mai înalte sfere de studiu ale Salvingtonului, însă rareori sunt întâlniţi pe lumile locuite. Ei servesc sub supravegherea generală a Fiilor lui Dumnezeu, şi sub îndrumarea imediată a Melchizedekilor.

(545.4) 48:3.3 Însoţitorii Morontiei menţin zece mii de cartiere generale într-un univers local, unul pe fiecare primă lume palat a fiecărui sistem local. Ordinul lor se bucură de o guvernare aproape în întregime autonomă. Ei formează, în general, un grup de fiinţe inteligente şi loiale, însă din când în când, în raport cu anumite prefaceri cereşti nefericite, se ştie că au apucat pe o cale greşită. Mii dintre aceste creaturi utile au fost pierdute în epoca rebeliunii lui Lucifer în Satania. Sistemul vostru local dispune acum de întregul său contingent de însoţitori, pierderile datorate rebeliunii lui Lucifer nefiind compensate decât recent.

(545.5) 48:3.4 Există două tipuri distincte de Însoţitori ai Morontiei; unul dinamic, şi unul rezervat, însă altfel ei sunt egali în statut. Ei nu sunt creaturi sexuate, însă manifestă o frumoasă şi emoţionantă afecţiune unii pentru alţii. Nu se poate spune că ei trăiesc în uniune liberă în sensul material (uman), dar se apropie foarte mult de rasele umane în ordinea de existenţă a creaturilor. Medienii lumilor sunt părinţii voştri cei mai apropiaţi. Urmează apoi heruvimii morontiali, şi apoi Însoţitorii Morontiei.

(545.6) 48:3.5 Aceşti Însoţitori dovedesc o afecţiune vie şi sunt fiinţe fermecător de sociabile. Ele posedă personalităţi distincte, şi atunci când le întâlniţi pe lumile palat, după ce aţi învăţat să le recunoaşteţi drept o clasă, le veţi distinge curând individualitatea. Muritorii seamănă toţi unii cu alţii şi, în acelaşi timp, fiecare dintre voi posedă o personalitate distinctă şi recognoscibilă.

(545.7) 48:3.6 Vă puteţi face o idee despre natura muncii acestor Însoţitori ai Morontiei plecând de la clasificarea următoare a activităţilor lor dintr-un sistem local:

(545.8) 48:3.7 1. Păzitori ai Pelerinilor nu au primit misiuni specifice în asocierea lor cu cei progresorii morontiali. Aceşti însoţitori poartă responsabilitatea întregii cariere morontiale şi, de aceea, ei coordonează munca tuturor celorlalţi slujitori morontiali de tranziţie.

(546.1) 48:3.8 2. Primitori ai Pelerinilor şi Asociatori Liberi. Ei sunt însoţitorii sociali ai noilor sosiţi pe lumile palat. Unul dintre ei va fi, cu siguranţă, prezent pentru a vă primi când vă veţi trezi din primul vostru somn de tranzit temporal, pe lumea palat iniţială, când veţi face experienţa reînvierii la viaţa morontială de după moartea în trup. Din acest moment, în care veţi fi astfel oficial primiţi la trezirea voastră şi până în ziua în care veţi părăsi universul local ca spirit de prim stadiu, aceşti Însoţitori ai Morontiei vă vor fi întotdeauna alături.

(546.2) 48:3.9 Însoţitorii nu sunt acordaţi în permanenţă unor indivizi. Pe una dintre lumile palat sau pe lumi superioare, un ascender muritor poate avea, cu mai multe ocazii succesive, un tovarăş diferit sau, dimpotrivă, poate trece prin lungi perioade fără a avea nici unul. Totul depinde de necesităţi şi, de asemenea, de numărul de însoţitori disponibili.

(546.3) 48:3.10 3. Gazde ale Vizitatorilor Celeşti. Aceste mărinimoase creaturi se consacră întreţinerii grupurilor supraumane de vizitatori studenţi şi a altor entităţi celeste care se poate întâmpla să se afle pe lumile de tranziţie. Veţi avea ample ocazii de a face vizite înlăuntrul tuturor domeniilor pe care le veţi fi atins în mod experienţial. Vizitatorii studenţi au permisiunea de a merge pe toate planetele locuite, chiar dacă ele sunt izolate.

(546.4) 48:3.11 4. Coordonatori şi Îndrumători de Legături. Aceşti însoţitori se consacră înlesnirii rapoartelor morontiale şi prevenirii confuziilor. Ei sunt instructorii conduitei sociale şi ai progresului morontial. Ei sprijină clase şi alte activităţi de grup printre muritorii ascendenţi. Ei menţin terenuri întinse pentru a reuni elevii lor acolo, şi cheamă din când în când pe artizanii celeşti şi pe îndrumători de retrospecţie pentru îmbogăţirea programelor lor. Pe măsură ce progresaţi, veţi intra în contact intim cu aceşti însoţitori şi veţi devenii peste poate de mulţumiţi de ambele grupuri ale lor. Faptul că veţi fi asociaţi cu un însoţitor de tip dinamic sau de tip retras este o chestiune de şansă.

(546.5) 48:3.12 5. Interpreţi şi Traducători. La începutul carierei voastre pe lumea palat, veţi recurge adesea la interpreţi şi la traducători. Ei cunosc şi vorbesc toate limbile unui univers local; ei sunt lingviştii tărâmului.

(546.6) 48:3.13 Cunoaşterea de noi limbi nu o veţi dobândi în mod automat; acolo sus veţi învăţa o limbă într-un mod foarte asemănător cu cel în care o faceţi aici jos, şi aceste fiinţe strălucitoare vor fi profesorii voştri de limbă. Primul studiu pe lumile palat va fi limba Sataniei, şi apoi limba Nebadonului. Şi în timp ce veţi dobândi controlul acestor noi limbi, Însoţitorii Morontiei vor fi interpreţii voştri eficienţi şi traducătorii voştri răbdători. Niciodată, pe nici una dintre aceste lumi, nu veţi întâlni un vizitator pe lângă care unul dintre Însoţitorii Morontiei să nu vă poată servi ca interpret.

(546.7) 48:3.14 6. Supraveghetori de Expediţie şi de Retrospecţie. Aceşti însoţitori vă însoţesc în lungile călătorii făcute pe lumea-sediu şi pe sferele înconjurătoare de cultură tranziţională. Ei pregătesc, dirijează şi supraveghează toate călătoriile individuale sau de grup făcute în jurul lumilor sistemice de educaţie şi de cultură.

(546.8) 48:3.15 7. Conservatori ai Terenurilor şi Clădirilor. Chiar şi structurile materiale şi morontiale sporesc în perfecţiune şi în măreţie pe măsură ce avansaţi în cariera de pe lumile palat. Ca indivizi şi ca grupuri, voi aveţi permisiunea de a efectua anumite schimbări în locurile care vă sunt desemnate ca reşedinţe pe durata şederii voastre pe diferitele lumi palat. Numeroase activităţi ale acestor sfere au loc în incintele deschise ale cercurilor, ale pătratelor şi ale triunghiurilor divers proiectate. Structurile lumilor palat sunt în majoritate lipsite de acoperişuri, şi formează împrejmuiri magnific construite şi frumos ornamentate. Climatul, precum şi celelalte condiţii fizice existente pe lumile arhitecturale, fac ca acoperişurile să fie complet inutile.

(547.1) 48:3.16 Aceşti păstrători ai fazelor de tranziţie ale vieţii ascendente au autoritate asupra cârmuirii treburilor morontiale. Ei au fost creaţi pentru această treabă, şi vor rămâne întotdeauna Însoţitori ai Morontiei, aşteptând transpunerea în fapt a Fiinţei Supreme. Ei nu îndeplinesc niciodată alte misiuni.

(547.2) 48:3.17 Pe măsură ce sisteme şi universuri se ancorează în lumină şi viaţă, lumile palat încetează progresiv să mai funcţioneze ca sfere de tranziţie pentru pregătirea morontială. Tot mai mult, finalitarii instaurează noul lor regim educativ care pare prevăzut pentru a transfera conştiinţa cosmică, în prezent situată la nivelul marelui univers, pe nivelul viitoarelor universuri exterioare. Însoţitorii Morontiei sunt hărăziţi să lucreze tot mai mult în asociere cu finalitarii, şi în numeroase alte domenii încă nerevelate pe Urantia.

(547.3) 48:3.18 Se poate întrevedea că aceste fiinţe vor aduce într-adevăr o importantă contribuţie la bucuriile voastre pe lumile palat, indiferent dacă şederea voastră acolo va fi lungă sau scurtă. Şi veţi continua să vă bucuraţi de tovărăşia lor pe tot parcursul drumului până sus pe Salvington. Din punct de vedere tehnic, ei nu sunt indispensabili nici unei părţi din experienţa voastră de supravieţuire. Voi aţi putea atinge Salvingtonul şi fără ei, însă v-ar lipsi mult. Ei constituie luxul de personalitate al carierei voastre ascendente în universul local.

4. Îndrumătorii de Retrospecţie

(547.4) 48:4.1 Bucuria plină de voioşie şi echivalentul surâsului sunt la fel de universale ca şi muzica. Există echivalentele morontiale şi spirituale ale bucuriei şi râsului. Viaţa ascendentă este împărţită aproape egal între muncă şi joacă – absenţa obligaţiilor.

(547.5) 48:4.2 Destinderea celestă şi umorul suprauman sunt în întregime diferite de echivalentele lor umane, însă noi ne lăsăm cuprinşi, în mod efectiv, de o formă combinată a acestora; şi, în starea noastră, ele fac efectiv pentru noi cam tot ceea ce umorul ideal poate face pentru voi pe Urantia. Însoţitorii Morontiei sunt pricepuţi promotori ai jocurilor şi sunt susţinuţi cu cea mai mare iscusinţă de către îndrumătorii de retrospecţie.

(547.6) 48:4.3 Poate veţi înţelege mai bine munca îndrumătorilor de retrospecţie comparându-i cu tipurile superioare de umorişti de pe Urantia, însă aceasta nu ar fi decât o modalitate foarte grosolană şi destul de nefericită de a încerca să vă dăm o idee asupra funcţiunii acestor îndrumători ai schimbării şi ai destinderii, aceşti slujitori ai umorului elevat ai tărâmurilor morontiale şi spirituale.

(547.7) 48:4.4 Luând în discuţie umorul spiritual, să vă spun mai întâi ceea ce nu este. Ironia spirituală nu este niciodată pătată de accentuarea nenorocirilor celor slabi şi rătăciţi. Ea nu constituie niciodată o blasfemiere a justeţii şi măreţiei divinităţii. Umorul nostru îmbrăţişează trei nivele generale de apreciere:

(547.8) 48:4.5 1. Ironiile reminiscente. Cuvinte bine potrivite provenind din episoade trecute din experienţa voastră de zbucium şi de luptă. Ele se referă uneori la frică şi foarte adesea la naivele îngrijorări infantile. Pentru noi, această fază a umorului derivă din iscusinţa adânc înrădăcinată şi persistentă de a trage din trecut amintiri care să permită acomodarea într-un mod agreabil cu poverile grele ale prezentului şi să le facă mai uşoare în diverse chipuri.

(548.1) 48:4.6 2. Umorul curent. Indiferenţa la ceea ce ne cauzează atât adesea serioase preocupări, bucuria de a descoperi neimportanţa multora din grijile noastre personale serioase. Noi apreciem cu atât mai mult această fază a umorului, cu cât suntem mai capabili de a atenua neliniştile prezentului în beneficiul certitudinilor viitorului.

(548.2) 48:4.7 3. Bucuria profetică. Poate că le-ar veni greu muritorilor să ia în considerare această fază a umorului, însă noi obţinem o satisfacţie specială din încredinţarea că „toate lucrurile lucrează laolaltă pentru bine” – pentru fiinţe spirituale şi morontiale, precum şi pentru muritori. Acest aspect al umorului celest se naşte din credinţa noastră în copleşitoarea grijă a superiorilor noştri şi în divina stabilitate a Îndrumătorilor noştri Supremi.

(548.3) 48:4.8 Însă îndrumătorii de retrospecţie ai tărâmurilor nu se ocupă în mod exclusiv de descrierea umorului elevat al diverselor ordine de fiinţe inteligente. Ei se ocupă şi cu dirijarea divertismentului a recreaţiilor spirituale şi distracţiilor morontiale. Şi ei primesc în acest domeniu inimoasa cooperare a artizanilor celeşti.

(548.4) 48:4.9 Înşişi îndrumătorii de retrospecţie nu sunt un corp creat, ci unul recrutat, îmbrăţişând fiinţe de sus, de la nativii Havonei, în jos, prin multitudinea mesagerilor spaţiului şi a spiritelor ocrotitoare ale timpului, până la cei care progresorii morontiali de pe lumile evolutive. Toţi sunt voluntari, dăruindu-se muncii de sprijinire a semenilor lor în dobândirea de schimbări în gândire şi de odihnă a minţii, căci astfel de atitudini sunt de cel mai mare ajutor la recuperarea energiilor consumate.

(548.5) 48:4.10 Când fiinţa este parţial epuizată de eforturile de înfăptuire şi când este aşteptată primirea de noi încărcături de energie, există o plăcere agreabilă în retrăirea a ceea ce a fost înfăptuit în alte vremuri şi în alte epoci. Este odihnitoare reamintirea experienţelor iniţiale ale rasei sau ale ordinului. Şi tocmai de aceea aceşti artişti sunt numiţi îndrumători de retrospecţie – ei ajută la îndreptarea memoriei asupra unei stări anterioare de dezvoltare sau asupra unui statut de existenţă unde era mai puţină experienţă.

(548.6) 48:4.11 Toate fiinţele se bucură de acest fel de retrospecţie, cu excepţia celor care sunt Creatori prin natură şi a anumitor tipuri înalt specializate de creaturi, cum ar fi centrele de putere şi controlorii fizici. Primii se reînvigorează în mod automat, iar cei din urmă au întotdeauna şi veşnic reacţii în întregime practice. Faptul de a fi scutit periodic de tensiunea îndatoririlor personale face în mod regulat parte din viaţă pe toate lumile universului de universuri, însă nu şi pe Insula Paradisului. Indigenii lăcaşului central n-au cum să se epuizeze şi, prin urmare, nu au niciodată nevoie de reîncărcări energetice, iar pentru fiinţele înzestrate cu această perfecţiune eternă a Paradisului, nu poate exista retrospecţie asupra experienţei evolutive.

(548.7) 48:4.12 Cei mai mulţi dintre noi s-au înălţat străbătând stadii inferioare de existenţă sau nivele progresive ale ordinelor noastre, şi este înviorător şi oarecum amuzant să ne reamintim anumite episoade ale experienţelor noastre iniţiale. Este liniştitor să se contemple ceea ce este vechi pentru propriul ordin şi ceea ce rămâne ca o posesie memorială a minţii. Viitorul înseamnă luptă şi progres; el anunţă muncă, eforturi şi împliniri; însă trecutul dă gust lucrurilor deja însuşite şi înfăptuite. Contemplarea trecutului permite destinderea şi revederea acestuia cu destulă nepăsare încât să provoace o uşurare spirituală şi o stare mentală morontială vecină cu voioşia.

(548.8) 48:4.13 Chiar şi umorul uman devine foarte cordial când descrie episoade referitoare la persoane a căror stare de dezvoltare este foarte puţin inferioară stării noastre prezente, sau atunci când descrie pe presupuşii superiori ai cuiva căzând victime unor experienţe care sunt asociate de obicei cu presupuşi inferiori. Voi urantienii aţi lăsat să se amestece o mare doză de vulgaritate şi de răutate cu umorul vostru, însă, în ansamblu, putem să vă felicităm în legătură cu simţul vostru relativ acut al umorului. Anumite rase ale voastre au bogate resurse, şi aceasta le ajută considerabil în cariera lor pământeană. Se pare că de la moştenirea voastră adamică aţi primit mult în materie de umor, mult mai mult decât în muzică sau în artă.

(549.1) 48:4.14 La ora jocurilor, în momentul în care locuitorii sistemului reînvie cu însufleţire amintirile unui stadiu inferior de existenţă, întreaga Satanie este înălţată sufleteşte de plăcutul umor al unui corp de îndrumători de retrospecţie ai Urantiei. Noi păstrăm întotdeauna simţul umorului celest, chiar şi atunci când suntem angajaţi în misiunile cele mai dificile. El ne ajută la evitarea ca noţiunea importanţei de sine să se dezvolte peste măsură. Însă noi nu ne dăm frâu liber, nu „ne amuzăm” – aşa cum spuneţi voi – decât atunci când suntem scutiţi de sarcinile serioase ale ordinelor noastre respective.

(549.2) 48:4.15 Dacă suntem tentaţi să amplificăm importanţa noastră, nu avem decât să contemplăm infinitatea nobleţei şi a măreţiei Făuritorilor noştri. Propria noastră glorificare devine atunci sublim de ridicolă, şi frizează chiar umorul. Una dintre funcţiunile umorului este de a ne ajuta pe toţi să ne luăm în serios mai puţin. Umorul este antidotul divin al exaltării egoului.

(549.3) 48:4.16 Nevoia de a se destinde şi de a se amuza prin umor atinge maximul ei la ordinele de fiinţe ascendente care, în lupta lor de a se înălţa, sunt supuse unor continue tensiuni. Cele două categorii extreme ale vieţii nu au deloc nevoie de divertismentul umorului. Oamenii primitivi nu au nici o aptitudine pentru aşa ceva, iar fiinţele perfecte ale Paradisului nu simt nevoia de el. Mulţimile Havonei sunt în mod natural o adunare voioasă şi înflăcărată de personalităţi suprem fericite. În Paradis, calitatea adoraţiei face inutile activităţile retrospecţiei, însă printre cei care debutează în cariera lor de foarte departe de ţelul perfecţiunii paradisiace, serviciul îndrumătorilor de retrospecţie poate să se exercite cu dărnicie.

(549.4) 48:4.17 Cu cât specia muritoare este mai elevată, cu atât este mai mare tensiunea, şi cu atât mai mare este capacitatea pentru umor, precum şi nevoia de a se recurge la el. În lumea spiritului, adevărul este invers: cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât avem mai puţină nevoie de divertisment prin practica retrospecţiei, însă când coborâm pe scara vieţii spirituale, de la Paradis până la mulţimile serafice, utilitatea menirii bucuriei şi a serviciului voioşiei se face tot mai mult simţită. Fiinţele care au cel mai mare nevoie de înviorarea derivată din revenirea periodică asupra statutului intelectual al experienţelor lor anterioare sunt tipurile mai înalte de specii umane, morontienii, îngerii şi Fiii Materiali, laolaltă cu toate personalităţile de tip asemănător.

(549.5) 48:4.18 Umorul ar trebui să funcţioneze ca o supapă de siguranţă automată pentru a împiedica acumularea presiunilor excesive pricinuite de monotonia contemplării de sine grave şi susţinute, în asociere cu strădania intensă de dezvoltare progresivă şi de realizare nobilă. Umorul acţionează, de asemenea, la reducerea şocului impactului neaşteptat al faptelor şi al adevărului. Faptele sunt rigide şi inflexibile, adevărul este suplu şi mereu viu. Personalitatea muritoare nu este niciodată sigură de ceea ce i se va întâmpla. Cu ajutorul umorului ea pricepe rapid – vede despre ce este vorba şi dobândeşte înţelegere – natura neaşteptată a situaţiei, indiferent că este vorba de fapte sau de adevăr.

(549.6) 48:4.19 Cu toate că umorul Urantiei este extrem de grosolan şi destul de puţin artistic, el este preţios atât ca asigurare a sănătăţii, precum şi ca eliberator al presiunilor emotive. El împiedică tensiunile nervoase nocive şi contemplarea de sine prea serioasă. Umorul şi jocul – destinderea – nu sunt niciodată reacţii de epuizare progresivă. Ele sunt întotdeauna ecourile unei priviri înapoi, o reminiscenţă a trecutului. Chiar şi aşa cum sunteţi în prezent pe Urantia, voi veţi găsi întotdeauna reconfortant să puteţi suspenda, timp de câteva clipe, încordarea eforturilor intelectuale mai noi şi mai înalte, şi să reveniţi la ocupaţiile mai simple ale strămoşilor voştri.

(550.1) 48:4.20 Principiile vieţii recreative pe Urantia sunt corecte din punct de vedere filozofic, şi continuă să fie aplicabile pe parcursul vieţii voastre ascendente prin circuitele Havonei până pe ţărmurile eterne ale Paradisului. Ca fiinţe ascendente, voi posedaţi amintiri personale ale tuturor existenţelor voastre anterioare cele mai umile. Fără aceste amintiri de identitate ale trecutului, nu ar exista o temelie pentru umorul prezentului, care se traduce fie prin râsul muritorilor fie prin voioşia morontială. Amintirea experienţelor trecute este cea care oferă baza divertismentelor şi amuzamentelor din prezent. Pe tot parcursul lungii voastre cariere morontiale, şi apoi de-a lungul progresului spiritual, veţi obţine o plăcere din echivalentele celeste ale umorului vostru pământean, iar această fracţiune a lui Dumnezeu (Ajustorul), care devine o parte eternă a personalităţii unui ascender muritor, aduce armoniile divinităţii la expresii pline de bucurie, şi chiar la râsul spiritual al creaturilor ascendente ale timpului şi spaţiului.

5. Învăţătorii lumilor palat

(550.2) 48:5.1 Învăţătorii Lumii Palat sunt un corp de heruvimi şi de sanovimi părăsiţi dar glorificaţi. Când un pelerin al timpului avansează de la o lume de încercare a spaţiului la lumile palat şi la lumile asociate de instruire morontială, el este însoţit de serafimul său individual sau colectiv, păzitorul destinului său. În lumile existenţei muritoare, serafimul este ajutat cu iscusinţă de heruvimi şi de sanovimi, însă când pupilul său muritor este eliberat de legăturile trupului şi debutează în cariera lui ascendentă, când începe viaţa post materială sau morontială, serafimul însoţitor nu mai are nevoie de sprijinul vechilor săi locţiitori, heruvimii şi sanovimii.

(550.3) 48:5.2 Aceşti asistenţi abandonaţi ai serafimilor ocrotitori sunt adesea convocaţi în sediul universului. Ei trec prin îmbrăţişarea intimă a Spiritului-Mamă al Universului, după care pleacă pe sferele sistemice de pregătire ca Învăţători ai Lumilor Palat. Aceşti instructori vizitează adesea lumile materiale şi activează de la lumile palat inferioare până la cele mai înalte sfere educative aflate în legătură cu sediul universului. Din proprie iniţiativă, ei pot să se întoarcă la vechea lor muncă, în asociere cu serafimii ocrotitori.

(550.4) 48:5.3 Există miliarde şi miliarde de astfel de învăţători în Satania, şi numărul lor creşte constant, căci, în majoritatea cazurilor, când un serafim însoţeşte către interior un muritor contopit cu Ajustorul său, el lasă în urmă atât un heruvim, cât şi un sanovim.

(550.5) 48:5.4 Învăţătorii Lumilor Palat, ca şi cea mai mare parte a celorlalţi instructori, sunt împuterniciţi de Melchizedeki. Ei sunt, în general, supravegheaţi de Însoţitorii Morontiei, însă ca indivizi şi ca instructori, ei sunt supravegheaţi de conducătorii în exerciţiu ai şcolilor sau ai sferelor în care ei funcţionează în ca instructori.

(550.6) 48:5.5 Aceşti heruvimi evoluaţi lucrează, în general, în perechi, aşa cum o făceau şi atunci când erau ataşaţi serafimilor. Ei sunt foarte aproape, prin natura lor, de tipurile morontiale de existenţă, şi sunt învăţătorii spontani, îngăduitori, ai muritorilor ascendenţi. Ei aplică în mod foarte eficient programele lumii palat şi ale sistemului educativ morontial.

(551.1) 48:5.6 În şcolile vieţii morontiale, aceşti educatori se ocupă de învăţătura indivizilor, a grupurilor, a claselor şi a maselor. Pe lumile palat, şcolile sunt organizate în trei grupuri generale de câte o sută de diviziuni fiecare: şcolile de gândire, şcolile de simţire, şi şcolile de acţiune. Când atingeţi constelaţia, se mai adaugă şi şcolile de etică, şcolile de administrare şi şcolile de adaptare socială. Pe lumile-sediu ale universului veţi intra în şcolile de filozofiei, de divinitate şi de spiritualitate pură.

(551.2) 48:5.7 Lucrurile pe care aţi fi putut să le învăţaţi pe pământ, însă pe care nu le-aţi învăţat, trebuie să fie asimilate sub călăuzirea acestor învăţători încrezători şi răbdători. Nu există nici căi regale, nici scurtături, nici drumuri uşoare pentru atingerea Paradisului. Independent de variantele individuale ale traseului, vă veţi însuşi lecţiile unei sfere înainte de a trece pe o alta; cel puţin aşa este de îndată ce veţi fi părăsit lumea voastră natală.

(551.3) 48:5.8 Unul dintre scopurile carierei morontiale este de a extirpa definitiv din supravieţuitorii muritori vestigiile caracterului animal, cum ar fi tărăgănările, eschivările, nesinceritatea, evitarea problemelor, inechitatea şi căutarea uşurătăţii. Viaţa în lumile palat îi învaţă de timpuriu pe tinerii elevi morontiali că, cu nici un chip, un lucru nu se poate evita prin amânare. După viaţa în trup, nu se mai dispune de timp ca tehnică de evitare a unor situaţii sau de sustragere de la unele obligaţii dezagreabile.

(551.4) 48:5.9 Învăţătorii Lumilor Palat încep prin a servi pe cele mai umile sfere de şedere, apoi se înalţă, odată cu experienţa dobândită, prin sferele educative ale sistemului şi ale constelaţiei, până la lumile educative ale Salvingtonului. Ei nu sunt supuşi nici unei discipline speciale, nici înainte, nici după îmbrăţişarea lor de către Spiritul-Mamă al Universului. Ei au fost deja pregătiţi pentru munca lor de pe când serveau ca asociaţi serafici pe sferele natale ale elevilor lor, care sunt acum pe lumile palat. Ei au avut o experienţă efectivă cu aceşti muritori aflaţi în progres pe lumile locuite. Ei sunt învăţători practici şi compătimitori, instructori înţelepţi şi înţelegători, îndrumători capabili şi eficienţi. Ei sunt în întregime la curent cu planurile de ascensiune şi posedă o mare experienţă a fazelor iniţiale ale carierei de progres.

(551.5) 48:5.10 Mulţi dintre aceşti educatori, printre cei mai vechi, cei care au servit mult timp pe lumile circuitului Salvingtonului, sunt îmbrăţişaţi din nou de Spiritul-Mamă al Universului. Aceşti heruvimi şi sanovimi ies atunci din această a doua îmbrăţişare cu statutul de serafimi.

6. Serafimii lumii morontiale — slujitorii de tranziţie

(551.6) 48:6.1 Cu toate că toate ordinele de îngeri, de la ajutoarele planetare până la serafimii supremi, vin în ajutorul lumilor morontiale, slujitorii de tranziţie sunt în mod exclusiv desemnaţi pentru aceste activităţi. Aceşti îngeri aparţin celui de al şaselea ordin de servitori serafici, iar slujirea lor este consacrată înlesnirii tranzitului creaturilor materiale şi muritoare între viaţa temporală încarnată şi primele stadii ale existenţei morontiale de pe cele şapte lumi palat.

(551.7) 48:6.2 Trebuie să înţelegeţi că viaţa morontială a unui muritor ascendent începe efectiv pe lumile locuite pe parcursul concepţiei sufletului, în momentul în care mintea unei creaturi cu statut moral este locuită de Ajustorul spiritual. Începând cu acest moment, sufletul muritor posedă capacitatea potenţială pentru funcţiuni supramuritoare, fiind chiar susceptibil de a fi recunoscut pe nivelele superioare al sferelor morontiale ale universului local.

(552.1) 48:6.3 Cu toate acestea, voi nu veţi fi conştienţi de sprijinul serafimilor de tranziţie înainte de ajunge pe lumile palat, unde ei lucrează neobosit la progresul elevilor lor muritori. Ei sunt împuterniciţi ca să servească în următoarele şapte diviziuni:

(552.2) 48:6.4 1. Îngeri Serafici. În clipa în care vă veţi redobândi conştiinţa pe lumile palat, veţi fi clasificaţi în analele sistemului ca spirite în evoluţie. Este adevărat că, în realitate, nu sunteţi încă spirite, însă nu sunteţi nici fiinţe muritoare sau materiale. Voi aţi intrat în cariera prespirituală, şi aţi fost admişi cum se cuvine la viaţa morontială.

(552.3) 48:6.5 Pe lumile palat, îngerii serafici vă vor ajuta să alegeţi, cu înţelepciune, dintre traseele opţionale către Edentia, către Salvington, către Uversa sau către Havona. Dacă mai multe itinerarii sunt deopotrivă de recomandabile, ei vi le vor arăta, iar voi veţi avea permisiunea pe a-l alege pe cel care vă atrage cel mai mult. Aceşti serafimi vor face apoi recomandările lor celor douăzeci şi patru de consilieri ai Jerusemului, în ceea ce priveşte calea care ar fi cea mai avantajoasă pentru fiecare suflet ascendent.

(552.4) 48:6.6 Nu vi se oferă o alegere nelimitată pentru cariera voastră viitoare. Puteţi, cu toate acestea, alege în limitele a ceea ce slujitorii de tranziţie şi superiorii lor determină cu înţelepciune ca fiind cel mai potrivit pentru viitoarea voastră împlinire spirituală. Lumea spiritului este guvernată de principiul respectării liberului arbitru al indivizilor, dacă linia de conduită a alegerii lor nu este vătămătoare pentru ei, nici nu este prejudiciabilă pentru semenii lor.

(552.5) 48:6.7 Aceşti îngeri serafici se consacră proclamării evangheliei progresului etern, triumful atingerii perfecţiunii. Pe lumile palat, ei proclamă marea lege a conservării şi supremaţia bunătăţii. Nici o faptă bună nu se pierde niciodată în întregime. Ea poate fi multă vreme zădărnicită, însă niciodată anulată în întregime, şi rămâne veşnic potentă, proporţional cu divinitatea motivaţiei ei.

(552.6) 48:6.8 Chiar şi pe Urantia, îngerii le sfătuiesc pe fiinţele umane care propovăduiesc adevărul şi dreptatea, să adere la predicarea „bunătăţii lui Dumnezeu care duce la căinţă” şi la proclamarea „iubirii lui Dumnezeu, care alungă orice frică”. Aceste adevăruri au fost proclamate chiar şi astfel în lumea voastră:

(552.7) 48:6.9 Zeii sunt păzitorii mei; nu mă voi rătăcii;

(552.8) 48:6.10 De o parte şi de alta a mea, ei mă conduc pe frumoasele căi şi la glorioasa odihnă a vieţii veşnice.

(552.9) 48:6.11 În această Divină Prezenţă nu va fi nici nevoie de hrană, nici sete de apă.

(552.10) 48:6.12 Deşi voi coborî în valea incertitudinii sau mă voi ridica în lumile îndoielii,

(552.11) 48:6.13 Cu toate că voi merge în singurătate sau cu semenii speciei mele,

(552.12) 48:6.14 Cu toate că voi triumfa în corurile de lumină sau voi merge orbecăind prin locurile pustii ale sferelor,

(552.13) 48:6.15 Bunul tău spirit mă va salva, şi gloriosul tău înger mă va consola.

(552.14) 48:6.16 Cu toate că mă voi coborî în adâncurile tenebrelor şi ale morţii însăşi,

(552.15) 48:6.17 Eu nu mă voi îndoi de tine şi nici nu voi avea frică de tine,

(552.16) 48:6.18 Căci ştiu că la timpul potrivit şi în gloria numelui tău

(552.17) 48:6.19 Mă vei ridica pentru a sta cu tine pe meterezele din înalt.

(553.1) 48:6.20 Aceasta este povestea şoptită în ceasul nopţii la urechea tânărului păstor. El n-a putut-o reţine cuvânt cu cuvânt, dar din câte şi-a mai putut aminti, el a reprodus-o în termeni apropiaţi celor ai scrierilor voastre de astăzi.

(553.2) 48:6.21 Aceşti serafimi sunt, totodată, vestitorii evangheliilor dobândirii desăvârşirii, atât pentru întregul sistem, cât şi pentru ascenderul individual. Chiar şi acum, în tânărul sistem al Sataniei, învăţăturile şi planurile lor conţin luări de măsuri pentru epocile viitoare, în care lumile palat nu vor mai servi ascenderilor muritori ca trepte către sferele superioare.

(553.3) 48:6.22 2. Interpreţi Rasiali. Rasele fiinţelor muritoare nu sunt toate la fel. Este adevărat că un tip planetar transpare în natura şi în tendinţele fizice, mentale şi spirituale ale diverselor rase ale unei lumi date. Însă există, de asemenea, tipuri rasiale distincte, iar descendenţa acestor felurite tipuri fundamentale de fiinţe umane este marcată de tendinţe sociale foarte clare. Pe lumile timpului, interpreţii rasiali serafici se alătură eforturilor comisionarilor rasiali în armonizarea variatelor puncte de vedere ale raselor. Ei continuă să acţioneze pe lumile palat, unde aceste aceleaşi deosebiri au tendinţa de a persista într-o oarecare măsură. Pe o planetă în dezordine, precum Urantia, aceste strălucitoare fiinţe nu prea au avut vreun prilej bun de a acţiona, însă ele sunt pricepuţi sociologi şi înţelepţii consilieri etnici ai primului cer.

(553.4) 48:6.23 Ar trebui să vă gândiţi la afirmaţiile referitoare la „cer” şi la „cerul cerurilor”. Cerul conceput de cea mai mare parte a profeţilor voştri era prima lume palat a sistemului local. Când apostolul vorbeşte de a fi fost „ridicat la al treilea cer”, el se referea la experienţa în care Ajustorul său s-a detaşat în cursul somnului, şi în această stare neobişnuită, a făcut o proiecţie pe a treia dintre cele şapte lumi palat. Unii dintre înţelepţii voştri au avut viziunea cerului mai mare, „cerul cerurilor”, dintre care experienţa lumi palat septuple nu era decât primul cer; al doilea era Jerusemul; al treilea Edentia şi sateliţii ei; al patrulea Salvingtonul şi sferele educative care îl înconjoară; al cincilea Uversa; al şaselea Havona, şi al şaptelea Paradisul.

(553.5) 48:6.24 3. Organizatorii Mentali. Aceşti serafimi se consacră grupării eficiente a fiinţelor morontiale şi organizării muncii lor de echipă pe lumile palat. Ei sunt psihologii primului cer. Slujitorii serafici ai acestei diviziuni speciale au dobândit, în majoritate, o experienţă anterioară ca îngeri păzitori ai copiilor timpului, însă, dintr-un anumit motiv, elevii nu au reuşit să se personalizeze pe lumile palat sau au supravieţuit prin tehnica contopirii cu Spiritul.

(553.6) 48:6.25 Sarcina organizatorilor mentali este de a studia natura, experienţa şi statutul sufletelor înzestrate cu Ajustori şi aflate în trecere prin lumile palat, şi de a facilita pentru gruparea lor acordarea de misiuni şi de promovări. Însă organizatorii mentali nu urzesc intrigi, nu manipulează şi nu trag alte avantaje din ignoranţa sau din alte limitări ale studenţilor lumilor palat. Ei sunt în întregime echitabili şi eminamente drepţi. Ei respectă voinţa voastră morontială nou născută; ei vă consideră fiinţe voluntare independente şi caută să încurajeze dezvoltarea şi avansarea voastră rapidă. Cu ei voi vă veţi găsi faţă în faţă cu nişte prieteni adevăraţi şi nişte sfătuitori înţelegători, îngeri care sunt într-adevăr capabili să vă ajute, „să vă vadă aşa cum vă văd şi ceilalţi” şi „să vă cunoască pe voi înşivă aşa cum vă cunosc îngerii.”

(553.7) 48:6.26 Chiar şi pe Urantia, aceşti serafimi propovăduiesc acest adevăr etern: dacă propria voastră minte nu vă serveşte bine, puteţi să o schimbaţi pe mintea lui Isus din Nazaret, care vă serveşte întotdeauna bine.

(554.1) 48:6.27 4. Consilieri Morontiali. Aceşti slujitori sunt numiţi astfel deoarece sunt însărcinaţi să-i înveţe, să-i dirijeze şi să-i sfătuiască pe muritorii supravieţuitori ai lumilor de origine umană, sufletele în tranzit către şcolile superioare ale sediilor sistemice. Ei sunt educatorii celor care caută iluminarea în unitatea experienţială a nivelelor de viaţă divergente, care încearcă să integreze semnificaţiile şi să unifice valorile. Acesta este rolul filozofiei în viaţa pământească şi al motei pe sferele morontiale.

(554.2) 48:6.28 Mota este mai mult decât o filozofie superioară; pe lângă filozofie ea este aşa cum sunt doi ochi pe lângă unul. Ea are un efect stereoscopic asupra semnificaţiilor şi a valorilor. Omul material vede universul, ca să zicem aşa, numai cu un singur ochi – îl vede plat. Studenţii lumilor palat dobândesc o perspectivă cosmică – profunzime – suprapunând percepţiile vieţii morontiale peste percepţiile vieţii fizice, iar ceea ce le îngăduie să focalizeze clar aceste puncte de vedere materiale şi morontiale este în mare măsură sprijinul, neobosit al consilierilor lor serafici, care au o mare răbdare când dau învăţăturile lor lumilor palat şi progresorilor morontiali. Numeroşi consilieri învăţători ai ordinului suprem al serafimilor şi-au început cariera sfătuind sufletele muritorilor timpului recent eliberate.

(554.3) 48:6.29 5. Tehnicieni. Sunt serafimii care îi ajută pe tinerii ascenderi să se adapteze la mediul nou şi relativ straniu al sferelor morontiale. Viaţa pe lumile de tranziţie comportă un contact efectiv cu energiile şi cu materialele nivelelor morontiale şi, într-o oarecare măsură, cu realităţile spirituale. Trebuie ca ascenderii să se obişnuiască cu fiecare nou stadiu al vieţii morontiale şi, în toate acestea, tehnicile serafice îi ajută foarte mult. Aceşti serafimi operează ca agenţi de legătură cu Supraveghetorii de Putere Morontială şi cu Controlorii Fizici Principali şi funcţiunea lor este mai ales aceea de a-i învăţa pe pelerinii timpului natura energiilor utilizate pe sferele de tranziţie. Ei servesc în caz de urgenţă ca traversatori ai spaţiului şi îndeplinesc numeroase alte sarcini regulate şi speciale.

(554.4) 48:6.30 6. Învăţători Arhivari. Aceşti serafimi înregistrează tranzacţiile care au loc la frontierele spiritualului şi ale fizicului, relaţiile dintre oameni şi îngeri, tranzacţiile morontiale ale tărâmurilor inferioare ale universului. Ei predau, de asemenea, tehnicile eficiente şi practice de înregistrare a faptelor. Există o anumită măiestrie în coordonarea şi în asamblarea inteligentă de date conexe, iar această artă este înălţată prin colaborarea cu artizani celeşti; chiar şi muritorii ascendenţi pot să se afilieze astfel cu serafimii arhivari.

(554.5) 48:6.31 Arhivarii tuturor ordinelor serafice consacră o anumită perioadă de timp educării şi instruirii progresorilor morontiali . Aceşti păstrători angelici ai faptelor temporale sunt instructorii ideali ai tuturor cercetătorilor de fapte. Înainte de a părăsi Jerusemul, veţi fi foarte bine informaţi de istoria Sataniei şi a celor 619 lumi locuite ale ei. O mare parte a acestei istorii vă va fi comunicată de arhivarii serafici.

(554.6) 48:6.32 Aceşti îngeri fac toţi parte din şirul arhivarilor care se întinde de la cei mai umili până la cei mai elevaţi conservatori ai faptelor temporale şi ai adevărurilor eterne. Într-o bună zi, ei vă vor învăţa să căutaţi atât adevărul, cât şi faptele, să vă dezvoltaţi atât sufletul, cât şi mintea. Chiar şi acum voi trebuie să învăţaţi să udaţi grădina inimii voastre şi să cercetaţi nisipurile aride ale cunoaşterii. Formele nu mai au nici o valoare când lecţiile au fost învăţate. Nu poate fi pui fără coaja oului, şi nici coaja nu mai are nici un rost după ce puiul a ieşit din ou. Însă eroarea este uneori atât de mare, încât rectificarea ei prin revelaţie ar fi fatală pentru acele adevăruri care se ridică lent şi care sunt esenţiale pentru îndepărtarea erorii prin experienţă. Când copiii au idealurile lor, nu le înlăturaţi; lăsaţi-le să crească. În timp ce veţi învăţa să gândiţi ca oameni mari va trebui, de asemenea, să învăţaţi să vă rugaţi ca nişte copii.

(555.1) 48:6.33 Legea este viaţa însăşi, iar nu regulile ei de conduită. Răul este o încălcare a legii, iar nu o violare a regulilor de conduită care ţin de viaţă, care este legea. Falsitatea nu este o chestiune de tehnică narativă, ci un lucru premeditat pentru a denatura adevărul. Crearea de imagini noi din fapte vechi, noua expunere a vieţii părinţilor în cea a odraslelor lor – iată triumfurile artistice ale adevărului. Până şi umbra clintirii unui singur fir de păr premeditată cu o intenţie nesinceră, cea mai mică deformare sau pervertire a ceea ce este un principiu – acestea constituie falsitatea. Însă fetişul adevărului factualizat, adevărul fosilizat, mâna de fier a adevărului aşa-zis invariabil, vă orbesc reţinându-vă într-un cerc închis al faptelor brute. Din punct de vedere tehnic se poate avea dreptate în ceea ce priveşte faptele, şi te poţi înşela mereu în privinţa adevărului.

(555.2) 48:6.34 7. Rezerve Slujitoare. Un corp important al tuturor ordinelor de serafimi de tranziţie este menţinut pe prima lume palat. Dintre toate ordinele de serafimi, şi după păzitorii destinului, aceşti slujitori de tranziţie sunt cel mai aproape de oameni, şi veţi petrece cu ei multe dintre momentele voastre de tihnă. Îngerii se bucură să servească, şi când nu au sarcini de îndeplinit ei servesc ca voluntari. La numeroşi muritori ascendenţi, când sufletul se aprinde pentru prima dată de focul divin al voinţei de a servi, acest lucru se petrece ca urmare a unei prietenii personale cu slujitorii voluntari ai rezervelor serafice.

(555.3) 48:6.35 De la ei veţi învăţa să lăsaţi ca presiunile să se dezvolte în stabilitate şi certitudine; să fiţi încrezători şi sârguincioşi şi, în acelaşi timp, voioşi; să acceptaţi încercările fără să vă plângeţi, şi să înfruntaţi dificultăţile şi incertitudinile fără frică. Ei vă vor întreba: dacă voi nu reuşiţi, vă veţi ridica oare cu dârzenie pentru a încerca din nou? Dacă reuşiţi, veţi păstra oare un echilibru bine cumpănit, o atitudine fermă şi spiritualizată pe toată durata fiecărui efort din lunga luptă de zdrobire a lanţurilor inerţiei materiale pentru atingerea libertăţii existenţei spirituale?

(555.4) 48:6.36 Spre deosebire de muritori, aceşti îngeri au avut numeroase dezamăgiri, şi ei vă vor arăta că dezamăgirile voastre cele mai descurajante au devenit uneori binecuvântările voastre cele mai mari. Uneori sădirea unei seminţe necesită moartea ei, moartea celor mai dragi speranţe ale voastre, înainte ca sămânţa să poată renaşte pentru a da rodul unei noi vieţi şi al unor noi oportunităţi . Ei vă vor învăţa să suferiţi mai puţin de amărăciuni şi de decepţii, mai întâi făcându-vă mai puţine planuri personale cu privire la alte personalităţi, şi apoi acceptându-vă soarta, atunci când vă veţi fi îndeplinit în mod fidel datoria.

(555.5) 48:6.37 Veţi învăţa că vă veţi îngreuna poverile şi vă veţi diminua şansele de reuşită dacă vă luaţi prea în serios. Nimic nu are prioritate asupra muncii care ţine de sfera voastră statutară – prezenta lume sau următoarele. Munca de pregătire pentru următoarea sferă mai elevată este foarte importantă, însă nimic nu este atât de important ca munca lumii pe care trăiţi actualmente. Însă, deşi munca este importantă, egoul nu este. Când vă simţiţi importanţi, pierdeţi atât de multă energie pentru a justifica mândria egoului vostru, încât mai rămâne puţină energie pentru a înfăptui munca. Importanţa de sine, nu importanţa muncii este cea care epuizează creaturile imature; elementul egoului este cel care epuizează, iar nu efortul de a reuşi. Puteţi face o lucrare importantă cât timp nu vă daţi importanţă vouă; puteţi să faceţi mai multe lucruri la fel de uşor ca pe unul singur, dacă lăsaţi egoul deoparte. Varietatea este odihnitoare; monotonia este cea care uzează şi epuizează. Toate zilele sunt la fel – viaţa, sau alternativa morţii.

7. Mota morontială

(556.1) 48:7.1 Planurile inferioare ale motei morontiale sunt în continuitate directă cu nivelele superioare ale filozofiei umane. Pe prima lume palat, se obişnuieşte ca studenţilor mai puţin avansaţi să li se predea prin tehnica în paralel; adică, într-o coloană se prezintă conceptele mai simple ale înţelesurilor motei, iar în coloana alăturată se citează afirmaţii analoage ale filozofiei umane.

(556.2) 48:7.2 Cu puţin timp în urmă, în timp ce îndeplineam o misiune pe prima lume palat de pe Satania, am avut ocazia să observ această metodă de învăţare; cu toate că nu am voie să vă expun conţinutul în mota al lecţiei, am permisiunea de a reproduce cele douăzeci şi opt de citate din filozofia umană pe care instructorul morontiei le folosea ca materiale ilustrative pentru a-i ajuta pe noii sosiţi pe lumile casă, în primele lor eforturi de a sesiza înţelesul şi semnificaţia motei. Iată care erau aceste ilustrări prin filozofia umană:

(556.3) 48:7.3 1. O demonstraţie de iscusinţă specializată nu înseamnă că se posedă capacitate spirituală. Ingeniozitatea nu este un substitut al adevăratului caracter.

(556.4) 48:7.4 2. Rare sunt persoanele care trăiesc la nivelul credinţei pe care o au cu adevărat. Teama iraţională este o fraudă intelectuală majoră practicată asupra sufletului muritor în evoluţie.

(556.5) 48:7.5 3. Capacităţile înnăscute nu pot fi depăşite; jumătate de litru nu poate niciodată conţine un litru. Este imposibil să se introducă mecanic un concept spiritual în tiparul memoriei materiale.

(556.6) 48:7.6 4. Rari sunt muritorii care îndrăznesc vreodată să tragă totalitatea creditelor lor de personalitate stabilite prin serviciile conjugate ale naturii şi ale harului. Cea mai mare parte a sufletelor sărăcite sunt în realitate bogate, însă refuză să o creadă.

(556.7) 48:7.7 5. Dificultăţile pot să provoace mediocritatea şi să învingă pe cei temători, însă pe copiii celor Preaînalţi doar îi stimulează.

(556.8) 48:7.8 6. A te bucura de privilegii fără a abuza de ele, a dispune de libertate fără desfrâu, a poseda puterea refuzând cu fermitate să o utilizaţi pentru ambiţii personale – acestea sunt însemnele unei înalte civilizaţii.

(556.9) 48:7.9 7. Nu se pot produce accidente neprevăzute şi inexplicabile în cosmos. Fiinţele celeste nu îşi vin în ajutorul unei creaturi inferioare care refuză să acţioneze potrivit iluminării pe care o posedă asupra adevărului.

(556.10) 48:7.10 8. Efortul nu produce întotdeauna bucurie, însă nu există fericire fără efort inteligent.

(556.11) 48:7.11 9. Acţiunea duce la dobândirea de forţă; cumpătarea rezultă în farmec.

(556.12) 48:7.12 10. Justeţea atinge corzile armonioase ale adevărului, iar melodia vibrează în întregul cosmos, până când recunoaşte Infinitul.

(556.13) 48:7.13 11. Cei slabi se complac în a lua hotărâri, însă cei puternici acţionează. Viaţa nu este decât munca unei zile – faceţi-o bine. Acţiunea este a noastră; consecinţele sunt ale lui Dumnezeu.

(556.14) 48:7.14 12. În cosmos, cea mai mare suferinţă este aceea de a nu fi suferit niciodată. Muritorii nu învaţă înţelepciunea decât trecând prin chinuri.

(556.15) 48:7.15 13. Stelele se disting mai bine din izolarea solitară a adâncimilor experienţiale, iar nu din extazul şi din iluminarea de pe crestele munţilor.

(556.16) 48:7.16 14. Stârniţi pofta de adevăr a asociaţilor voştri. Daţi sfaturi numai când vi se cere.

(557.1) 48:7.17 15. Afectarea este efortul ridicol al ignoranţilor de a părea înţelepţi, încercarea sufletului sterp de a părea bogat.

(557.2) 48:7.18 16. Se poate percepe adevărul spiritual înainte de a-l experimentat în simţire, şi numeroase adevăruri nu sunt cu adevărat simţite decât în adversitate.

(557.3) 48:7.19 17. Ambiţia este periculoasă atât timp cât nu este complet socializată. Voi nu aţi dobândit cu adevărat o virtute înainte ca acţiunile voastre să nu vă fi făcut demni de ea.

(557.4) 48:7.20 18. Nerăbdarea este o otravă a spiritului; furia seamănă cu o piatră aruncată într-un cuib de viespi.

(557.5) 48:7.21 19. Îngrijorarea trebuie abandonată. Dezamăgirile cel mai greu de îndurat sunt cele care nu vin niciodată.

(557.6) 48:7.22 20. Doar un poet poate distinge poezia în proza banală a vieţii de rutină.

(557.7) 48:7.23 21. Înalta misiune a unei arte este de a prefigura, prin iluziile sale, o realitate superioară a universului, de a cristaliza emoţiile timpului într-un gând al eternităţii.

(557.8) 48:7.24 22. Un suflet în evoluţie nu este făcut divin prin ceea ce face, ci prin ceea ce se străduieşte să facă.

(557.9) 48:7.25 23. Moartea nu adaugă nimic posesiunilor intelectuale, nici înzestrării spirituale, însă ea adaugă statutului experienţial conştiinţa supravieţuirii.

(557.10) 48:7.26 24. Destinul eternităţii se determină clipă de clipă prin înfăptuirile vieţii de zi cu zi. Acţiunile de azi formează destinul de mâine.

(557.11) 48:7.27 25. Măreţia nu constă atât de mult în a poseda forţă, cât în a o folosi cu înţelepciune şi dumnezeieşte.

(557.12) 48:7.28 26. Nu posedăm cunoaşterea decât împărtăşind-o; ea este protejată prin înţelepciune şi socializată de iubire.

(557.13) 48:7.29 27. Progresul necesită dezvoltarea individualităţii; mediocritatea caută să se perpetueze în uniformitate.

(557.14) 48:7.30 28. Argumentarea necesară pentru a apăra o teză este invers proporţională cu adevărul conţinut în acea teză.

(557.15) 48:7.31 Aceasta este munca începătorilor pe prima lume palat, în timp ce elevii mai avansaţi de pe lumile următoare stăpânesc nivelele superioare ale clarviziunii cosmice şi ale motei morontiale.

8. Progresorii morontiali

(557.16) 48:8.1 Din momentul absolvirii în lumile palat până la dobândirea statutului spiritual în cariera suprauniversală, muritorii ascendenţi sunt numiţi progresori morontiali. Trecerea voastră prin această minunată viaţă de frontieră va rămâne o experienţă de neuitat şi o amintire încântătoare. Ea este poarta evolutivă către viaţa spirituală şi către atingerea finală a perfecţiunii creaturilor, prin care ascenderii ating ţelul timpului – găsirea lui Dumnezeu în Paradis.

(557.17) 48:8.2 Planul morontial de progres al muritorilor şi planul spiritual subsecvent, această şcoală universală de educaţie minuţioasă a creaturilor ascendente, comportă un ţel divin şi bine definit. Este planul Creatorilor de a oferi creaturilor timpului un mai mare prilej de a stăpânii detaliile funcţionării şi administrării marelui univers, şi cea mai bună manieră de a urma acest lung curs de pregătire constă în înălţarea treptată a muritorilor, făcându-i efectiv să participe la fiecare dintre etapele ascensiunii.

(558.1) 48:8.3 Planul supravieţuirii muritorilor are un scop practic şi util; dacă sunteţi receptorii acestei întregi lucrări divine şi ai acestei pregătiri pline de grijă, acest lucru nu se face doar în vederea unei supravieţuiri pentru a se bucura de o fericire perpetuă şi de o bunăstare eternă. Există un ţel de servire transcendentă ascuns dincolo de orizontul prezentei epoci a universului. Dacă Zeii ar fi proiectat numai să vă ducă într-o lungă plimbare de bucurie veşnică, ei sigur nu ar fi transformat universul etern într-o imensă şi complexă şcoală de instruire practică, nu ar fi solicitat o parte substanţială a creaturilor celeste ca învăţători şi ca instructori, şi nu ar fi petrecut apoi epoci de-a rândul călăuzindu-vă, unul câte unul, prin această gigantică şcoală universală de instruire experienţială. Dezvoltarea planului de înaintare a muritorilor pare a fi una dintre principalele griji ale prezentului univers organizat, şi majoritatea unui număr incalculabil de ordine de inteligenţă create este fie direct, fie indirect angajată în a face să progreseze o fază sau o alta a acestui plan de perfecţionare progresivă.

(558.2) 48:8.4 Trecând de scara ascendentă a existenţei vii, de la starea de om muritor până la îmbrăţişarea Deităţii, veţi trăi efectiv însăşi viaţa creaturilor făcute perfecte care există în toate stadiile şi fazele ce se pot întâlni în cadrul prezentei epoci a universului. Intervalul dintre starea de om muritor şi statutul de finalitar în Paradis înglobează tot ceea poate exista astăzi – tot ceea ce este în prezent posibil pentru ordinele vii de creaturi finite şi inteligente şi făcute perfecte. Dacă destinul viitor al finalitarilor Paradisului este de a servi în noile universuri, actualmente în formare, este sigur că această nouă şi viitoare creaţie nu va conţine ordine de creaturi experienţiale a căror viaţă să fie în întregime diferită de cea pe care finalitarii muritori o vor fi trăit pe o lume oarecare ca parte a pregătirii lor ascendente sau ca una dintre etapele progresului lor de la o epocă la alta, pentru a trece de la starea animală la cea de înger, apoi de la starea de înger la cea de spirit şi de la cea de spirit la cea de Dumnezeu.

(558.3) 48:8.5 [Prezentat de un Arhanghel al Nebadonului.]

Până la o nouă revedere .. vă îmbrațișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți, 

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Const si ElenaAstazi 17.noiembrie 2013  în prima duminică din postul Naşterii Domnului Biserica Ortodoxă Română  la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a hotărât ca anul 2013 să fie proclamat „ Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena ” întrucât se împlinesc 1700 de ani de la emiterea, de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), din anul 313 s-a citit în biserici Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Cu aceasta ocazie a fost comemorat si Părintele Dumitru Stăniloae, la împlinirea a 110 de ani de la nașterea sa și a 20 de ani de la mutarea din această viață .. considerat cel mai mare teolog al secolului al XXlea

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE cu prilejul ANULUI OMAGIAL AL SFINȚILOR ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA

Material preluat de pe:

http://basilica.ro/stiri/bpastorala-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romaneb-cu-prilejul-ianului-omagial-al-sfintilor-mparati-constantin-si-elena-in-patriarhia-romanai_11691.html

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi Preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Anul 2013 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul  omagial  al  Sfinților  Împărați  Constantin  și  Elena  în Patriarhia Română, întrucât se împlinesc 1700 de ani de la emiterea, de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313. Prin acest document unic, deosebit de important prin consecințele sale în viața Bisericii, a fost garantată libertatea credințelor religioase și proclamarea încetării persecuţiei împotriva creştinilor pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman.

După aproape 300 de ani în care Imperiul Roman adoptase faţă de creştinism o atitudine ostilă, ce mergea de la toleranţă îngăduitoare sau dispreţuitoare până la persecuţia cea mai făţişă şi mai violentăcreștinii și-au dobândit libertatea de manifestare religioasădupă ce multă vreme au fost închiși, torturați, mutilați și uciși în chinuri mari pentru numele și Evanghelia Mântuitorului Hristos, așa cum El însuși îi avertizase pe ucenicii Săi, zicând:

„Dacă Mau prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni… Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu” (Ioan 15, 20-21). Pe acești creștini, prigoniți până la moarte, Biserica i-a cinstit permanent și i-a inclus în calendar, iar moaștele sfinților martiri episcopi, preoți, diaconi, bărbați, femei, tineri și copii din toate stările sociale ale acelor timpuri, precum și ale martirilor târzii sau neomartirilor sunt așezate la temelia sau Altarul tuturor lăcașurilor de cult ortodoxe, din cele mai vechi timpuri și până azi.

Memoria şi evlavia Bisericii îi păstrează şi îi cinstește pe Împăraţii Constantin şi Elena ca Sfinţi, Întocmai cu Apostolii, deşi au trăit la peste două secole după ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Împărat Constantin este primul conducător creștin al Imperiului Roman și a fost chemat la misiune de Hristos, prin arătarea semnului Sfintei Cruci, asemeni Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Împărat Constantin s-a convertit în mod minunat în anul 312 când, în ajunul luptei împotriva lui Maxenţiu de la Pons Milvius (podul Vulturului) din apropierea Romei, Hristos Domnul i-a descoperit în lumină pe cer, în miezul zilei, semnul Crucii Sale, însoţit de îndemnul: „În acest semn vei învinge!”, iar în timpul nopții, în vis, i-a întărit această dumnezeiască descoperire.

Astfel, venirea pe tronul Imperiului a Sfântului Împărat Constantin este strâns legată deconvertirea sa la credinţa în Hristos sub semnul luminos al Sfintei Cruci, iar ascensiunea și importanța sa politică este marcată de emiterea în anul 313, la Mediolanum (Milano), a Edictului de libertate religioasă, o piatră de hotar în istoria lumii, deoarece, luând, după cum se spune în tropar, „chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu”Sfântul Împărat Constantin a schimbat situaţia grea a creştinilor din Imperiul Roman şi a deschis noi căi de împlinire a rolului Bisericii în societate.

Și credinţa Sfintei Împărătese Elena este pecetluită de semnul de viaţă făcător al Crucii Mântuitorului, pe care ea a descoperit-o, cu multă rugăciune, osteneală şi smerenie, în pământul Ierusalimului, și care, mai apoi, a fost înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul cetăţii, Macarie I, la 14 septembrie 326. În  conștiința  Bisericii  creștine  și  a  întregii  umanități  Sfântul  Împărat Constantin și mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena, au rămas nu numai apărători ai libertății religioase și buni credincioși, ci și mari civilizatori ai epocii lor și apărători ai demnității persoanei umane, ai omului creat după chipul lui Dumnezeu. Astfel, legislația constantiniană a cuprins legi prin care episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama, în biserici, eliberarea sclavilor creştini; legi prin care erau protejate logodna şi căsătoria şi au fost interzise adulterul şi avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de către stăpâni şi stigmatizarea feţei oricărui deţinut; legi prin care erau protejaţi copiii abandonaţi, copiii minori şi copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou născuţi, răpirea copiilor, vânzarea copiilor din motive de sărăcie, iar părinţii săraci trebuiau ajutaţi de fisc sau din vistieria personală a Împăratului. Toate acestea erau prevederi legale revoluţionare pentru mentalităţile sociale păgâne de la începutul secolului al IVleași au devenit repere definitorii pentru matricea spirituală a Europei şi a întregii umanităţi.

Ne aducem aminte și îi cinstim pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena pentru că, prin viața și faptele lor, au fost mărturisitori ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. De asemenea, îi cinstim pentru că au fost împreună lucrători cu Biserica în activitatea social-filantropică și de înnoire morală a societății. Sfinţii Împăraţi nu numai că au eliberat pe episcopi şi preoţi din închisoare, arătând un respect deosebit față de slujitorii Bisericii, dar au dăruit Bisericii, pentru a fi locașuri de cult, edificii imperiale de judecată, care au purtat și pe mai departe numele de basilica, nume păstrat în limba română sub termenul de biserică. Gestul a reprezentat o compensație pentru pierderile suferite de creștini în timpul persecuțiilor, când multe lăcașuri de închinare au fost dărâmate de împăraţii prigonitori romani, iar bunurile aparținând comunităților creștine au fost răpite de persecutori.

Sfinţii Constantin şi Elena, deși au condus Imperiul într-o vreme în care împăratul era considerat și cinstit ca zeu, având statuie în templele păgâne, au refuzat această cinstire idolatră și s-au arătatmodele de viaţă creştină și de stăruință în credințăde conducători creștini înțelepțiimplicați în ajutorarea aproapelui, preocupați de respectarea libertăţii şi demnităţii umane. Ei sunt rugători pentru noi în fața tronului lui Dumnezeu, dar şi îndrumători ai noștri prin exemplul vieții lor, întrucât au asigurat o educaţie creștină aleasă copiilor și au ocrotit familia creștină. Sfânta Împărăteasă Elena este un model de mamă creștină care dăruieşte fiului său, Sfântul Împărat Constantin, o educaţie luminată de credinţa în Hristos, care are ca temelie iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Sfinții Împărați Constantin și Elena au înfiinţat, sprijinit sau au încurajat activitatea a numeroase aşezăminte sociale, ce exprimau dragostea creştină faţă de aproapele aflat în suferinţă, precum: orfelinate, spitale, leprozerii, aşezăminte pentru săraci, pentru fecioare sau văduve, pentru primirea străinilor. Sfânta Împărăteasă Elena s-a implicat direct în construirea la Constantinopol a unui azil pentru văduve, precum şi a unor aşezăminte pentru primirea străinilor la Ierusalim, Constantinopol şi Sevasta.

În iconografia ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au între ei aşezată Sfânta Cruce, pentru că Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pământ. Icoana lor transmite astfel un sens duhovnicesc, înţelegând că Sfânta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu întrupat, uneşte tainic cerul şi pământul, lumea nevăzută şi cea văzută, cele inteligibile şi cele sensibile, în iubirea infinită şi eternă a Preasfintei Treimi. În lumina acestui tip de înţelepciune divină, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au înţeles că, după modelul şi cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnică pentru binele celor mulţi este flacăra şi puterea misiunii creştine în lume.

Sfinții Împărați Constantin și Elena au promovat și au protejat dezvoltarea artei și arhitecturii creştine prin construirea de lăcaşuri de închinare pe tot teritoriul Imperiului: două biserici în Ierusalim (a Învierii şi a Înălţării), una în Bethleem (a Naşterii Domnului), mai multe biserici în Constantinopol, în Roma, în Trier (Germania), în Nicomidia, precum şi în Antiohia. Totodată, princonstruirea noii capitale la Constantinopol – inaugurată în 11 mai 330Sfântul Împărat Constantin a rămas în istoria lumii ca fondator de civilizație și cultură creștină și cel care a zguduit din temelii păgânismul și idolatria.

În poziţia politică înaltă pe care au ocupat-o, Sfinții Împărați Constantin și Elena s-au dovedit adevărați slujitori misionari ai lui Hristos și exemple inegalabile de cooperare a Statului cu Biserica. Expresii ale slujirii misionare a Sfinților Împărați Constantin și Elena, ale apostolatului lor mirean în lumina Crucii lui Hristos, au fost mai ales convocarea primului Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325Sinod care a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate sau făcut” (Simbolul credinţei sau Crezul), și reflectarea valorilor evanghelice în legislaţia constantiniană prin cele 361 de norme legislative relevante pentru credință și morală, inclusiv generalizarea duminicii, sărbătoarea săptămânală a creștinilor, ca zi de odihnă în Imperiu.

De asemenea, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, ca slujitori misionari ai lui Hristos, au promovat şi susţinut pelerinajul la locurile sfinte. Este binecunoscut faptul că Împărăteasa Elena a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în anul 326, pentru a găsi Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, iarÎmpăratul Constantin însuşi a mers în pelerinaj la Ierusalim pentru a participa la sfinţirea Bisericii Învierii Domnului, în data de 13 septembrie 335.

Sfântul Împărat Constantin, originar din sudul Dunării, de la Naisus, azi orașul Niș din Serbia,a păstrat o legătură directă atât cu provincia sa natală, Dacia Mediteranea, dar şi cu teritoriul actualei Românii, locuit atunci de daco-romani. Realizările sale cele mai importante în această zonă au fost recucerirea unei părți din fosta Dacie Traiană, adică Banatul, Oltenia şi Muntenia, pe care o realipeşte Imperiului Roman; extinde asupra acestor ținuturi administraţia imperială civilă şi religioasă și le întăreşte din punct de vedere militar,înzestrându-le cu cetăţi, castre, forturi și drumuri de acces, între care podul de piatră, numit și Podul lui Constantin, al cărui capăt de nord era în cetatea Sucidava (localitatea românească Celei).

Odată cu perioada constantiniană, în teritoriul nord dunărean situaţia Bisericii și a creștinilor se îmbunătăţeşte, ca urmare a libertăţii credinţei, a promovării creștinismului ca religie oficială şi a renaşterii vieţii urbane, Sfântul Împărat Constantin continuând misiunea apostolică de creştinare a populaţiei, începută de Sfântul Apostol Andrei în Sciția Mică (Dobrogea de azi).

Cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena în Biserica Ortodoxă Română este prezentă din cele mai vechi timpuri, pentru că domnitorii și boierii români, urmând exemplul acestor Împărați creștini, au ridicat biserici, au apărat şi au ajutat Biserica. În zilele noastre, ca semn de evlavie și cinstire a Sfinților Împărați Constantin și Elena, în multe localități sunt locașuri de cult parohiale sau mănăstirești puse sub ocrotirea lor, iar peste 1 milion 700 de mii de români poartă numele sau derivate ale numelor Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti în Domnul,

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena se bucură şi astăzi de o evlavie deosebită, datorită credinţei, dragostei de Dumnezeu, milosteniei şi jertfelniciei care caracterizau viaţa lor zilnică.

Ca apărători ai libertăţii creştine şi ctitori de lăcaşuri sfinte, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt modele de slujire a Bisericii şi de mărturisire a Mântuitorului Iisus Hristos în societate şi în familie, prin îmbinarea armonioasă dintre înţelepciune şi rugăciune, credinţă şi dărnicie. Pentru lumea contemporană secularizată, depărtată de Hristos și debusolată în căutările ei, înțelegerea celor mai importante aspecte din viaţa şi activitatea Sfinților Împărați Constantin și Elena reprezintă o cale de urmat în trăirea şi promovarea valorilor morale în societate, întrucât sfinții  sunt  învățătorii  noștri.  După  modelul  constantinian, înțelepciunea soluţiilor şi direcţiilor adoptate de conducătorii politici pot conduce la bunăstarea și pacea societăţii noastre, marcată de prea multe conflicte și de prea puţină înţelegere și dragoste a unora pentru alţii.

Anul omagial a fost sărbătorit în eparhiile din țară și străinătate, în parohii și mănăstiri, în centrele culturale și școlile teologice din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române. Reflectarea în acest An omagial la reformele epocii constantiniene, în plan instituţional şi administrativ, militar, juridic şi, mai ales, religios ne arată rolul fundamental al credinței în unitatea și progresul societății și ne oferă prilejul de a sublinia importanța majoră a conducătorului creștin înțelept în lumea actuală, în care credința și valorile tradiționale sunt contestate și atacate.

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi; Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Tot în anul 2013 am comemorat pe Părintele Dumitru Stăniloae, la împlinirea a 110 de ani de la nașterea sa și a 20 de ani de la mutarea din această viață. Considerat „cel mai mare teolog al secolului al XXlea”, Părintele Dumitru Stăniloae a cunoscut în profunzime și a folosit în toate operele și studiile sale teologice gândirea și scrierile Sfinților Părinți, pe care le-a prezentat într-o formă vie și actuală.

Întreaga sa operă este o sinteză neo-patristică creatoare, pe care a realizat-o nu doar citind, citând şi traducând operele Sfinţilor Părinţi, ci continuând în duhul Sfinţilor Părinţi reflecţia teologică ortodoxă. Părintele Dumitru Stăniloae nu se referă doar la teologia Sfinţilor Părinţi, ci preia temele majore din literatura patristică, le adânceşte şi le continuă, în dialog cu contextul sociocultural şi misionar al epocii noastre.

În monumentala Filocalie în 12 volume, notele explicative constituie aprofundări teologico-mistice de o copleșitoare bogăție spirituală, încât, prin strădania de o viață a Părintelui Stăniloae, Sfinții Părinții devin contemporani și prieteni cu cititorii teologiei acestui mare dascăl și teolog român.

Despre Părintele Profesor Dumitru Stăniloae putem vorbi numai la prezent, el fiind o făclie de Înviere pentru teologia şi spiritualitatea Bisericii noastre. Purtător al unei mărturii mature şi rodnice, luminoasă şi plină de speranţă, Părintele Dumitru Stăniloae rămâne pentru noi un mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii Ortodoxe, precum şi o frumoasă pildă care trebuie să ne inspire constant.

Prin teologia sa vastă, profundă şi bogată, ca sinteză creatoare între Tradiţie şi actualitate, Părintele Dumitru Stăniloae rămâne în memoria Bisericii un mărturisitor al iubirii divine şi un apărător al demnităţii umane, atât în timp de libertate, cât şi în timp de prigoană. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae persoana umană este permanentă taină şi permanentă noutate. Om al rugăciunii tainice, el a scris și promovat o teologie care îndeamnă mereu la rugăciune, la unirea omului cu Dumnezeu, Izvorul vieţii şi bucuriei veşnice. Profunzimea sintezei neo-patristice creatoare a Părintelui Dumitru Stăniloae este un model care trebuie urmat în toată teologia noastră pentru a rămâne constant fideli Sfintei Evanghelii a lui Hristos, pentru a ne menţine neîntrerupt în comuniune cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi pentru a elabora astăzi o teologie misionară, care leagă textul Sfintelor Scripturi de contextul istoric al vieţii creştine.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti în Domnul,

Cu părintească dragoste, la încheierea acestui an în care am cinstit modele sfinte de viață, vă îndemnăm ca, în lumina credinţei şi a faptelor creştine ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, să iubiți pe Hristos şi Biserica Sa, să promovați și să apărați demnitatea persoanei umane şi binele comun, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră.

La încheierea unui an de cinstire liturgică și omagiere deosebită a Sfinților Împărați Constantin și Elena, să luăm aminte la virtuțile Sfântului Împărat Constantin pentru eliberarea creștinilor de persecuții și apărarea Bisericii, pe care le-a susținut constant și cu fermitate, dând măsura numelui pe care îl purta (lat. constans, constantis = constant, ferm), dar și la faptele minunate ale credinței Sfintei împărătese Elena care strălucesc și astăzi și luminează viața multor creștini, așa cum însuși numele său o spune (gr. helane = torță, făclie, foc sacru sau gr.hele = lumină arzătoare a soarelui).

Să îi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena care, prin credință și fapte bune, au primit cununa cerească nemuritoare, ostenindu-ne și noi în ajutorarea sfintei Biserici pentru lucrarea ei liturgică, pastorală și misionară.

Sfătuim părinții  apere demnitatea familiei și a persoanei umane prin nașterea, creșterea și educarea pruncilor,  acorde mai mult timp copiilor, învățându-i să cultive credința, speranța și dragostea, libertatea de a face binele și nu răul, spre a aduce bucurie celor din jurul lor, și să își cinstească înaintașii. Pentru a păstra vie evlavia noastră, în această perioadă a Postului Naşterii Domnului, toate învăţăturile morale, precum şi deprinderile practice şi duhovniceşti acumulate pe durata acestui An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elenavă îndemnăm să organizați la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine şi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflați în suferinţă şi în lipsuri, familii defavorizate cu mulți copii, persoane singure fără copii sau rude, astfel încât „prisosinţa voastră  împlinească lipsa acelora” (II Corinteni 8, 14).

Ne rugăm lui Dumnezeu pentru toți cei care iubesc și ajută Biserica în lucrarea ei sfințitoare și mântuitoare, îi prețuim și îi povățuim părintește ca, după modelul Sfinților Împărați Constantin și Elena, care au ajutat mult la construirea şi dotarea bisericilor cu cele trebuincioase, să-și exprime cu putere, iubire și credincioșie dragostea către Dumnezeu şi să continue să ajute Sfânta Sa Biserică în ducerea la îndeplinire a atâtor lucrări de care au trebuință comunitățile creștine ortodoxe românești.

Lumina credinţei, a apostolatului misionar, a lucrării ziditoare de ctitorii şi a faptelor creştine ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, care a fost urmată peste veacuri de mulţi împăraţi, regi, principi şi conducători creştini, să fie un îndemn puternic și o călăuză pentru conducătorii de azi, care au datoria de a lucra în folosul semenilor lor și de a susține Biserica printr-o cooperare eficientă în diferitele ei domenii de activitate, dar mai ales în cel al asistenței sociale și medicale spre a asigura binele comun în societatea noastră.

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi; Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Cu nădejdea că îndemnul nostru pastoral va fi o întărire în credinţă şi o chemare la fapta cea bună în folosul semenilor bolnavi şi neajutorați, ne rugăm Domnului Iisus Hristos de la care vine „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit” (Iacob 1, 17), să vă binecuvinteze pe toți cu iubirea, mila și bunătatea Sa dumnezeiască, spre a arăta mai ales în vremea Postului Crăciunului multă rugăciune și grijă pentru cei bolnavi, precum şi milostenie faţă de toți cei neajutoraţi. În felul acesta ne vom pregăti mai bine pentru slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” (Simbolul credinţei sau Crezul).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

(Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena se citește în toate bisericile ortodoxe din Patriarhia Română în prima duminică din postul Naşterii Domnului – 17 noiembrie 2013).

PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,

† DANIEL

Arhiepiscopul Bucureştilor, 

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Lumile de tranziție – Cele șapte lumi palat

Moșii de toamnă – Pomenirea morților

Astăzi, 2 noiembrie, Biserica Ortodoxă a randuit să se facă pomenirea morților. Pomenirea din această zi, este cunoscută și sub denumirea de Moșii de toamnă.

Pomenirea mortilorCei trecuți în viață de dincolo biserica îi numește  „adormiți”.. dupa evanghelii cand Iisus Mântuitorul când ajunge în casa lui Iair, a carui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

După moartea fizică  si reînvierea în lumea de dincolo .. potrivit Sfintei Scripturi, urmează judecata particulară iar fiecare suflet trebuie să dea socoteala asupra modului de viețuire pe pământ .. în uniune cu Dumnezeu sau în separare ..  în urma careia omul ajunge să se împărtășească .. fie de fericire, fie de suferință.

Creștinii și înspecial noi ortodocsii ne rugăm pentru cei morți, pentru că avem credința că prin rugăciunile noastre, sufletul este ajutat și poate  intra  într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a desparțit de trup .. ajutându-l astfel să avanseze pe calea fericirii .

LUMILE  DE TRANZITIE – Cele 7 lumi palat  –  Lăcașurile Tatălui 

Dragii mei așa cum am spus astăzi vom vedea cele 7 lumi  de tranzitie .. sau palat cum li se mai spun .. care înconjoară Jerusemul .. și pe care ajung muritorii  după părasirea corpului fizic .. si care de fapt sunt lumi educative pentru muritorii ascendenți.

Materialul face parte din cartea Uranția și este preluat de pe http://www.urantia.org/ro .. și puteți să-l citiți fie de mai jos .. sau direct de pe http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-47-cele-sapte-lumi-palat

Capitolul 47

Cele şapte lumi palat

(530.1) 47:0.1 ATUNCI când Fiul Creator a locuit pe Urantia, el a vorbit despre „numeroase lăcaşuri din universul Tatălui”. Într-un anumit sens, cele cincizeci şi şase de lumi care înconjoară Jerusemul sunt toate consacrate culturii tranziţionale a muritorilor ascendenţi, însă numele de lumi palat este atribuit cu precădere celor şapte sateliţi ai lumii numărul unu.

(530.2) 47:0.2 Lumea de tranziţie numărul unu este în sine pe deplin şi exclusiv consacrată activităţilor ascendente, ea fiind cartierul general al corpului finalitarilor ataşaţi Sataniei. Această lume serveşte în prezent drept sediu pentru mai mult de o sută de mii de companii de finalitari, şi fiecare dintre ele conţine o mie de fiinţe glorificate.

(530.3) 47:0.3 Când un sistem este stabilizat în lumină şi viaţă, şi când una câte una lumile palat încetează să servească drept staţii educative pentru muritori, ele sunt ocupate de populaţia finalitară în creştere, care se acumulează în aceste sisteme mai vechi şi mai perfecţionate.

(530.4) 47:0.4 Cele şapte lumi palat sunt date în grija supraveghetorilor morontiali şi a Melchizedekilor. Pe fiecare dintre ele, un guvernator în exerciţiu este direct răspunzător înaintea şefilor Jerusemului. Conciliatorii Uversei menţin un sediu pe fiecare lume palat, şi în vecinătate se găseşte locul de întâlnire local al Consilierilor Tehnici. Îndrumătorii de retrospecţie şi artizanii celeşti întreţin, de asemenea, câte un sediu de grup pe fiecare dintre aceste lumi. Spirongii acţionează de pe a doua lume palat şi de pe următoarele, în vreme ce toate şapte, laolaltă cu celelalte planete de cultură tranziţională şi cu lumile sediu sunt din abundenţă populate cu spornagi de tip normal.

1. Lumea Finalitarilor

(530.5) 47:1.1 Cu toate că lumea tranziţională numărul unu nu conţine ca rezidenţi decât finalitari şi anumite grupuri de copii salvaţi, însoţiţi de aceia care au grijă de ei, sunt date dispoziţii să fie primite toate clasele de fiinţe spirituale, de muritori în tranziţie şi de vizitatori studenţi. Spornagii, care activează pe toate aceste lumi, sunt gazde ospitaliere pentru toate fiinţele pe care le pot recunoaşte. Ei au un vag sentiment în legătură cu finalitarii, însă nu pot să îi perceapă. Probabil că îşi fac o imagine foarte asemănătoare cu aceea pe care v-o faceţi voi despre îngeri în prezenta voastră stare fizică.

(530.6) 47:1.2 Lumea finalitarilor este o sferă de o distinsă frumuseţe fizică şi de o extraordinară împodobire morontială, însă marele lăcaş spiritual situat în centru de activităţi, templul finalitarilor, nu este vizibil vederii materiale neajutate sau viziunii morontiale iniţiale. Însă transformatorii de energie sunt capabili să le facă vizibile multe dintre aceste realităţi muritorilor ascendenţi, şi aşa şi fac din când în când, de pildă cu ocazia reuniunilor claselor studenţilor lumii palat pe această sferă culturală.

(531.1) 47:1.3 Pe parcursul întregii voastre experienţe pe lumile palat, veţi avea o anumită conştiinţă spirituală a prezenţei fraţilor voştri înălţaţi care au atins Paradisul, însă din când în când este foarte relaxant să se perceapă modul în care ei trăiesc în domiciliile cartierului lor general. Voi nu îi veţi percepe în mod spontan pe finalitari până ce nu veţi dobândi adevărata viziune spirituală.

(531.2) 47:1.4 Pe prima lume palat, toţi supravieţuitorii trebuie să treacă prin filtrul comisiei parentale a planetei lor natale. Comisia Urantiei se compune, în prezent, din douăsprezece cupluri de părinţi recent sosiţi , care au avut, în ca muritori, experienţa creşterii a cel puţin trei copii până la vârsta pubertăţii. Serviciul în această comisie se face cu rândul, de regulă numai pe o durată de zece ani. Toţi cei examinaţi, a căror experienţă părintească nu este satisfăcătoare pentru comisionari, trebuie să îşi desăvârşească calificarea lor servind în domeniile Fiilor Materiali ai Jerusemului sau, în parte, în creşa de probaţie a lumii finalitare.

(531.3) 47:1.5 Însă, independent de experienţa lor părintească, părinţilor lumii palat ai căror copii cresc în creşa de probaţie, li se acordă orice prilej de a colabora cu păzitorii morontiali ai acestor copii la instruirea şi la pregătirea lor. Aceşti părinţi au permisiunea de a le face până la patru vizite pe an. Şi a-i vedea părinţii lumii palat îmbrăţişându-i pe copiii lor materiali cu ocazia pelerinajelor lor periodice în lumea finalitară este unul dintre spectacolele cele mai frumoase şi cele mai mişcătoare ale întregii cariere ascendente. Deşi unul dintre părinţi, sau chiar amândoi, pot să părăsească lumile palat înaintea copilului, ei sunt foarte adesea contemporani pentru o anumită perioadă.

(531.4) 47:1.6 Nici un ascender muritor nu poate fi scutit de experienţa de a creşte copii – pe ai lui sau pe ai altora – fie pe lumile materiale fie, mai târziu, pe lumea finalitară sau pe Jerusem. Neapărat taţii trebuie să treacă prin această experienţă esenţială, precum mamele. La popoarele moderne de pe Urantia există concepţia nefericită şi greşită că cultivarea copiilor le revine în principal în sarcina mamelor. Copiii au nevoie de un tată tot atât de mult cât de o mamă, iar taţii au nevoie de experienţa părintească ca şi mamele.

2. Creşa de probaţie

(531.5) 47:2.1 Şcolile Sataniei unde sunt primiţi copiii sunt situate pe lumea finalitară, prima dintre sferele de cultură tranziţională a Jerusemului. Aceste şcoli în care se primesc copii sunt acţiuni consacrate creşterii şi educării copiilor timpului, inclusiv a celor care au murit pe lumile evolutive ale spaţiului, înainte de a fi dobândit un statut individual înscris în arhivele universului. Dacă unul dintre părinţi sau ambii părinţi ai acestor copii supravieţuiesc, veghetorul destinului îl desemnează pe heruvimul său asociat ca păstrător al identităţii potenţiale a copilului, însărcinându-l pe heruvim cu responsabilitatea de a preda acest suflet nedezvoltat în mâinile Învăţătorilor Lumilor Palat, în creşa de probaţie a lumilor morontiale.

(531.6) 47:2.2 Aceşti aceiaşi heruvimii trimişi care, ca Învăţători ai Lumilor Palat şi sub îndrumarea Melchizedekilor, întreţin o organizaţie educativă extinsă pentru instruirea pupililor de probaţie ai finalitarilor. Aceşti pupili ai finalitarilor, aceşti copii de muritori ascendenţi, sunt întotdeauna personalizaţi după statutul lor fizic exact, în ceasul morţii, lipsind doar potenţialul de reproducere. Această trezire are loc în momentul sosirii unuia dintre părinţi pe prima lume palat. Li se dă atunci acestor copii, aşa cum sunt ei, toate ocaziile de a alege calea cerească întocmai cum ar fi făcut o astfel de alegere pe lumile în care moartea a pus atât de prematur sfârşit carierei lor.

(532.1) 47:2.3 Pe lumea creşă, creaturile de probaţie sunt grupate după următorul criteriu: au sau nu au un Ajustor, căci Ajustorii vin să locuiască în aceşti copii materiali întocmai ca pe lumile timpului. Copiii încă prea mici pentru a fi avut un Ajustor sunt crescuţi în familii de câte cinci, de vârste care variază de la un an, ori mai puţin, până la cinci ani, sau până la vârsta sosirii Ajustorului.

(532.2) 47:2.4 Toţi copiii lumilor în evoluţie care au Ajustori de Gândire, dar care nu au făcut înainte de moarte o alegere în ceea ce priveşte cariera Paradisului sunt, de asemenea, repersonalizaţi pe lumea finalitară a sistemului, unde cresc în familiile Fiilor Materiali şi în cele ale asociaţilor lor la fel ca micii copii care sosesc fără Ajustor, însă care vor primi mai târziu Veghetori de Mister după ce vor fi atins vârsta care să le permită o alegere morală.

(532.3) 47:2.5 Copiii şi adolescenţii locuiţi de un Ajustor şi trăind pe lumea finalitarilor sunt crescuţi tot în familii de câte cinci în care vârsta este cuprinsă între şase şi paisprezece ani. Cu aproximaţie, aceste familii sunt compuse din copii în vârstă de şase, de opt, de zece, de doisprezece şi de paisprezece ani. Oricând după şaisprezece ani, dacă alegerea finală a fost făcută, ei sunt transferaţi în prima lume palat şi îşi încep ascensiunea către Paradis. Unii din ei ajung să facă o alegere înainte împlinirii acestei vârste şi merg pe sferele de ascensiune, însă pe lumile palat sunt recunoscuţi doar foarte puţini copii sub vârsta de şaisprezece ani, socotiţi după standardele Urantiei.

(532.4) 47:2.6 Păzitorii serafici îi însoţesc aceşti tineri în pepiniera de probaţie a lumii finalitare, tot aşa cum, din punct de vedere spiritual, au grijă de muritorii de pe planetele evolutive, în timp ce fidelii spornagi se îngrijesc de nevoile lor fizice. Aceşti copii cresc astfel pe lumea de tranziţie până la vremea în care ei fac alegerea lor definitivă.

(532.5) 47:2.7 Când viaţa materială şi-a terminat cursul, dacă aceşti copii ai timpului nu au ales viaţa ascendentă sau dacă au luat o poziţie categorică contra aventurii Havonei, moartea pune în mod automat capăt carierei lor de probaţie. Nu există judecată pentru astfel de cazuri. Nu mai există reînviere din această a doua moarte. Aceşti copii devin pur şi simplu ca şi cum n-ar fi existat.

(532.6) 47:2.8 Însă dacă ei aleg calea paradisiacă a desăvârşirii atunci ei sunt pregătiţi imediat pentru a fi mutaţi pe prima lume palat unde mulţi sosesc, în timp, pentru a se alătura părinţilor lor în ascensiunea Havonei. După ce au trecut prin Havona şi au atins Deităţile aceste suflete salvate, de origine muritoare, constituie populaţia ascendentă permanentă a Paradisului. Aceşti copii care au fost privaţi de preţioasa şi esenţiala experienţă evolutivă pe lumile de natură muritoare nu sunt înrolaţi în Corpurile Finalităţii.

3. Prima lume palat

(532.7) 47:3.1 Pe lumile palat supravieţuitorii muritori reînviaţi reiau firul vieţii lor exact din punctul în care l-au lăsat când au fost surprinşi de moarte. Când veţi trece de pe Urantia pe prima lume palat, veţi remarca o schimbare considerabilă, însă dacă aţi veni de pe o sferă a timpului mai normală şi care progresează cu greu v-aţi putea da seama de vreo diferenţă, în afară de faptul că v-aţi pomeni în posesia unui alt corp; tabernaculul de carne şi sânge a fost lăsat în urmă, pe lumea natală.

(532.8) 47:3.2 Adevăratul centru al tuturor activităţilor pe prima lume palat este sala de reînviere, enormul templu de asamblare a personalităţii. Această construcţie gigantică este locul de întâlnire central al păzitorilor serafici de destin, al Ajustorilor Gândirii şi al arhanghelilor reînvierii. Purtătorii Vieţii lucrează şi ei cu aceste fiinţe celeste la reînvierea celor morţi.

(533.1) 47:3.3 Transcrierile minţii muritoare şi tiparele active ale memoriei creaturii, transpuse de la nivelele materiale la nivele spirituale sunt proprietatea individuală a Ajustorilor Gândirii detaşaţi. Aceşti factori spiritualizaţi ai minţii, ai memoriei şi ai personalităţii creaturii fac pentru totdeauna parte integrantă din aceşti Ajustori. Matricea mentală a creaturii şi potenţialele de identitate pasive sunt prezente în sufletul morontial dat în grija păzitorilor serafici ai destinului. Şi tocmai reunirea sufletului morontial încredinţat serafimilor cu mintea spirituală încredinţată Ajustorului este cea ce reconstituie personalitatea creaturii şi constituie reînvierea supravieţuitorilor adormiţi.

(533.2) 47:3.4 Dacă o personalitate tranzitorie de origine muritoare nu ar fi niciodată reconstituită astfel, elementele spirituale ale acestei creaturi nesupravieţuitoare ar continua veşnic să facă parte integrală din înzestrarea experienţială individuală a celui care a fost cândva Ajustorul său interior.

(533.3) 47:3.5 De la Templul Vieţii Noi se întind şapte aripi radiale, sălile de reînviere ale raselor muritoare. Fiecare dintre aceste structuri este consacrată reconstituirii celor care aparţin uneia din cele şapte rase ale timpului. Fiecare din cele şapte aripi conţin sute de mii de încăperi de reînviere personale şi se termină cu sălile circulare de asamblare în clasă, care servesc drept camere de trezire pentru un număr de indivizi ajungând până la un milion. Aceste săli sunt înconjurate de camere în care sunt reconstituite personalităţile raselor mixte ale lumilor postadamice normale. Indiferent de tehnica ce poate fi folosită pe lumile individuale ale timpului pe parcursul reînvierilor dispensaţionale sau speciale, reconstituirea reală şi conştientă a unei personalităţi actuale şi complete are loc în sălile de reînviere ale primei lumi palat. Veţi păstra pe vecie amintirea profundelor impresii pe care le-aţi trăit când aţi asistat pentru prima dată la aceste dimineţi de reînviere.

(533.4) 47:3.6 Din sălile de reînviere porniţi către sectorul Melchizedekilor unde vi se acordă o reşedinţă permanentă. Intraţi atunci într-o perioadă de zece zile de libertate personală. Sunteţi liber să exploraţi vecinătatea imediată a noului vostru cămin şi să vă familiarizaţi cu programul care vă aşteaptă în viitorul imediat. Aveţi, de asemenea, timp să vă satisfaceţi dorinţa de a consulta registrul înscrierilor şi ai le face vizite celor pe care i-aţi iubit şi celorlalţi prieteni pământeni care v-au precedat pe aceste lumi. La sfârşitul celor zece zile de tihnă veţi începe a doua etapă a călătoriei către Paradis, căci lumile palat nu sunt doar planete de detenţie, ci sfere de pregătire efectivă.

(533.5) 47:3.7 Pe lumea palat numărul unu (sau pe alta, dacă statutul vostru este mai elevat) vă veţi relua pregătirea intelectuală şi dezvoltarea spirituală exact de la nivelul la care au fost întrerupte de moarte. Între momentul morţii planetare sau al transferului şi acela al reînvierii pe lumea palat, muritorii nu câştigă absolut nimic în afară de experienţa faptului supravieţuirii. Voi începeţi acolo exact din punctul în care v-aţi oprit aici.

(533.6) 47:3.8 Aproape toate experienţele lumii palat numărul unu ţin de sprijinul acordat deficienţelor. Supravieţuitorii care sosesc pe această primă sferă de detenţie prezintă atât de numeroase şi de variate defecte de caracter de creatură şi deficienţe de experienţă umană încât activităţile majore ale tărâmului urmăresc corectarea şi tratarea acestor multiple moşteniri ale vieţii încarnate de pe lumile materiale evolutive ale timpului şi spaţiului.

(534.1) 47:3.9 Şederea pe lumea palat numărul unu este menită să dezvolte supravieţuitorii muritori cel puţin până la statutul dispensaţiei postadamice pe lumile evolutive normale. Din punct de vedere spiritual, studenţii lumii palat au depăşit desigur cu mult această stare de simplă dezvoltare umană.

(534.2) 47:3.10 Dacă nu trebuie să fiţi reţinuţi pe lumea palat numărul unu veţi intra, după zece zile, în somnul de tranziţie şi veţi mergea pe lumea numărul doi, Şi la fiecare zece zile după aceea veţi înainta astfel până când veţi ajunge pe lumea menirii voastre.

(534.3) 47:3.11 Centrul celor şapte cercuri majore ale administrării primei lumi palat este ocupat de templul Însoţitorilor Morontiei, îndrumătorii personali ataşaţi ascendenţilor muritori. Aceşti însoţitori sunt vlăstare ale Spiritului Mamă al universului local şi se găsesc mai multe milioane pe lumile morontiale ale Sataniei. În afară de cei care sunt ataşaţi ca însoţitori de grup, veţi avea tangenţă cu tălmăcitorii şi traducătorii, cu deţinătorii de clădiri şi cu supraveghetorii de călătorii. Şi toţi aceşti însoţitori manifestă un puternic spirit de cooperare cu cei care caută să dezvolte factorii voştri de personalitate mentală şi spirituală în interiorul corpului morontial.

(534.4) 47:3.12 De la debutul vostru pe prima lume palat, un însoţitor morontial este ataşat fiecărei companii de o mie de ascendenţi muritori însă, veţi întâlni şi mai mulţi înaintând prin cele şapte sfere ale locuinţelor. Aceste frumoase şi iscusite fiinţe sunt nişte tovarăşi sociabili şi nişte îndrumători fermecători. Ei sunt liberi să însoţească indivizi sau grupuri alese din orice sferă de cultură tranziţională şi de pe sateliţii ei. Ei sunt călăuzele de călătorie şi tovarăşii de odihnă ai tuturor muritorilor ascendenţi. Ei însoţesc adesea grupuri de supravieţuitori pe parcursul vizitelor periodice pe Jerusem, şi în fiecare zi, cât timp sunteţi acolo, voi puteţi merge în sectorul de înscrieri al capitalei sistemului şi să întâlniţi ascenderi care vin din cele şapte lumi palat, căci aceştia din urmă călătoresc liber încolo şi încoace între lăcaşurile lor de reşedinţă şi cartierul general al sistemului.

4. A doua lume palat

(534.5) 47:4.1 Pe această sferă vă instalaţi cel mai mult în viaţa lumilor palat. Încep să ia formă regrupările vieţii morontiale; grupuri de lucru şi organizaţii sociale încep să funcţioneze, comunităţile ating nişte proporţii formale, iar muritorii care în progres inaugurează noi ordine sociale şi iniţiază noi aranjamente guvernamentale.

(534.6) 47:4.2 Supravieţuitorii contopiţi cu Spiritul ocupă lumile palat în comun cu muritorii ascendenţi contopiţi cu Ajustorul. Cu toate că diversele ordine de viaţă pe lumile celeste diferă, ele sunt toate prietenoase şi fraterne. Pe nici una dintre lumile ascensiunii nu veţi găsi ceva care să semene cu intoleranţa umană şi cu discriminarea sistemelor lipsite de consideraţie ale castelor.

(534.7) 47:4.3 Pe măsură ce urcaţi una câte una lumile palat, voi le găsiţi tot mai animate de activităţile morontiale ale supravieţuitorilor care progresează. Înaintând, veţi recunoaşte o tot mai multe caracteristici ale Jerusemului. Marea de cristal îşi face apariţia pe a doua lume palat.

(534.8) 47:4.4 Pe parcursul fiecărei avansări de la o lume palat la alta veţi dobândi un corp morontial nou dezvoltat şi bine ajustat. Veţi adormi pentru transportul serafic şi vă veţi trezi în sălile de reînviere cu corpul nou, dar nedezvoltat, foarte mult ca atunci când aţi ajuns pentru prima dată pe lumea palat numărul unu, numai că Ajustorul Gândirii nu vă părăseşte pe parcursul somnului de tranzit între lumile palat. Odată trecuţi de la o lume evolutivă la lumea palat iniţială, personalitatea voastră rămâne intactă.

(535.1) 47:4.5 În timpul ascensiunii voastre în viaţa morontială voi păstraţi integral memoria Ajustorului vostru. Asociaţiile mentale care erau pur animale şi în întregime materiale au pierit în mod natural împreună cu creierul fizic, însă toate lucrurile valabile ale vieţii voastre mentale, şi care aveau o valoare de supravieţuire, au fost contrabalansate de Ajustor şi au fost reţinute ca parte a memoriei personale de-a lungul întregii cariere ascendente. Voi rămâneţi conştienţi de toate experienţele voastre valabile atunci când avansaţi de la o lume palat la alta şi de la un sector al universului la altul – chiar şi până în Paradis.

(535.2) 47:4.6 Cu toate că voi aveţi corpuri morontiale, voi continuaţi să mâncaţi, să beţi şi să vă odihniţi în cursul trecerii voastre prin cele şapte lumi palat. Voi absorbiţi alimente de ordin morontial, un domeniu de energie vie necunoscută pe lumile materiale. Corpul morontial utilizează pe deplin hrana şi apa, însă fără deşeuri reziduale. Reflectaţi o clipă: lumea palat numărul unu este o sferă foarte materială, reprezentând începuturile regimului morontial; voi sunteţi încă aproape umani şi nu prea îndepărtaţi de punctele de vedere limitate ale vieţii pământeşti, însă fiecare lume vădeşte un progres evident. De la o sferă la alta, voi deveniţi mai puţin materiali, mai intelectuali şi un pic mai spirituali. Pe ultimele trei dintre aceste şapte lumi de progres, progresul spiritual este cel mai accentuat.

(535.3) 47:4.7 Deficienţe biologice au fost larg compensate pe prima lume palat. Defectele de experienţă planetară ce ţin de viaţa sexuală, asocierile în familie şi funcţiunile parentale au fost fie corectate, fie incluse în proiecte de rectificări viitoare în sânul unor familii de Fii Materiali în Jerusem.

(535.4) 47:4.8 Lumea palat numărul doi contribuie într-un mod mai specific la eliminarea tuturor fazelor de conflicte intelectuale şi la tratarea tuturor felurilor de dizarmonie mentală. Efortul de a aprofunda semnificaţia motei morontiale, început pe prima lume palat, este aici urmat într-un mod mai serios. Dezvoltarea atinsă pe lumea palat numărul doi se aseamănă cu statutul intelectual al culturii care urmează după venirea Fiilor Magistrali pe lumile evolutive ideale.

5. A treia lume palat

(535.5) 47:5.1 A treia lume palat este cartierul general al Învăţătorilor Lumilor Palat. Cu toate că ei lucrează pe cele şapte sfere ale lumilor palat, ei îşi menţin sediul de grup în centrul cercurilor şcolare ale lumii numărul trei. Există milioane de asemenea instructori pe lumile palat şi pe lumile morontiale superioare. Aceşti heruvimii elevaţi şi glorificaţi servesc ca învăţători morontiali pe tot drumul în sus, de jos de pe lumile palat până la ultima sferă de pregătire ascendentă a universului local. Ei vor fi printre ultimii de la care vă veţi lua un călduros adio atunci când va veni vremea plecării, clipa când vă veţi lua rămas bun, cel puţin pentru câteva epoci, de la universul vostru natal şi veţi fi înserafimaţi pentru tranzitul către lumile de primire ale sectorului minor al suprauniversului vostru.

(535.6) 47:5.2 În cursul şederii voastre pe prima lume palat aveţi permisiunea să vizitaţi prima lume de tranziţie, cartierul general al finalitarilor şi creşa de probaţie a sistemului, unde sunt crescuţi copiii evolutivi nedezvoltaţi. Când ajungeţi pe lumea palat numărul doi, vi se îngăduie să vizitaţi periodic lumea de tranziţie numărul doi, unde se găsesc sediul supraveghetorilor morontiei pentru toată Satania şi şcolile de pregătire pentru diversele ordine morontiale. Atunci când veţi ajunge pe lumea palat numărul trei vi se va acorda imediat permisiunea de a vizita a treia sferă de tranziţie, sediul ordinelor îngereşti şi al diverselor lor şcoli de instruire sistemice. Vizitele făcute din această lume pe Jerusem sunt tot mai benefice pentru muritorii în progres şi prezintă pentru ei un interes tot mai mare.

(536.1) 47:5.3 A treia lume palat este o lume de mari înfăptuiri personale şi sociale pentru toţi cei care nu au experimentat echivalentul acestor cercuri de cultură pe lumile lor natale muritoare, înainte de a fi dezbăraţi de trupul lor. Începe pe această sferă o muncă educativă mai pozitivă. Educaţia pe primele două lumi palat este mai degrabă de natură negativă, preocupându-se de deficienţe, în sensul că ea se ocupă de completarea experienţei vieţii întrupate. Pe aceasta a treia lume palat supravieţuitorii încep, în mod real, cultivarea lor morontială progresivă. Această pregătire are ca obiectiv principal să întărească înţelegerea corelaţiei dintre mota morontială şi logica muritorilor, coordonarea motei morontiale cu filozofia umană. Atunci muritorii supravieţuitori dobândesc o clarviziune practică şi cu adevărat metafizică. Este veritabila introducere în înţelegerea inteligentă a semnificaţiilor cosmice şi a inter-relaţiilor universale. Cultura celei de a treia lumi palat participă la natura epocii posterioare, aceea a manifestării unui Fiu pe o planetă normală locuită.

6. A patra lume palat

(536.2) 47:6.1 Atunci când veţi ajunge pe a patra lume palat veţi fi bine angajaţi în cariera morontială; aţi făcut o cale lungă de la existenţa voastră materială iniţială. Primiţi permisiunea de a face vizite în lumea de tranziţie numărul patru pentru a vă familiariza cu cartierul general şi cu şcolile de pregătire ale supraîngerilor, inclusiv cu Strălucitoarele Stele de Seară. Datorită bunelor oficii ale acestor supraîngeri din a patra lume de tranziţie, vizitatorii morontiali pot să se apropie foarte mult de diversele ordine de Fii ai lui Dumnezeu în cursul vizitelor lor periodice pe Jerusem. În realitate, noi sectoare ale capitalei sistemice se deschid treptat muritorilor în progres, atunci când ei fac vizite repetate în lumea sediu. Noi lucruri măreţe se dezvăluie progresiv înaintea minţii în expansiune a acestor ascenderi.

(536.3) 47:6.2 Pe a patra lume ascenderul individual găseşte cu mai mare exactitate locul său în munca colectivă şi funcţiunile de clasă ale vieţii morontiale. Ascenderii învaţă aici să aprecieze mai bine transmisiunile şi alte faze ale culturii şi ale progresului din universul local.

(536.4) 47:6.3 Pe parcursul perioadei lor de pregătire pe cea de a patra lume palat, muritorii ascendenţi iau pentru prima dată cunoştinţă de cerinţele şi de încântările adevăratei vieţi sociale a creaturilor morontiale. Este, realmente, o experienţă nouă pentru creaturile evolutive să participe la activităţi sociale care nu sunt întemeiate nici pe dorinţa de preamărire de sine, nici pe căutarea triumfurilor personale. Sunteţi introduşi într-o nouă ordine socială bazată pe compătimirea înţelegătoare a unei preţuiri reciproce, iubirea dezinteresată a serviciilor reciproce şi, mai ales, mobilul de a realiza un destin comun şi suprem – ţelul Paradisiac al perfecţiunii adoratoare şi divine. Ascenderii devin toţi conştienţi, prin ei înşişi, de cunoaşterea de Dumnezeu, de revelarea lui Dumnezeu, de căutarea de Dumnezeu şi de găsirea lui.

(536.5) 47:6.4 Cultura intelectuală şi socială a celei de a patra lumi palat poate fi asemuită cu viaţa mentală şi socială a epocii posterioare celei a Fiului Învăţător pe planetele care evoluează normal. Statutul său spiritual este cu mult înaintea acestei dispensaţii muritoare.

7. A cincia lume palat

(537.1) 47:7.1 Transportul în a cincia lume palat reprezintă un extraordinar pas înainte în viaţa unui progresist morontial. Experienţa acestei lumi este o adevărată anticipare a vieţii Jerusemului. Aici începeţi să realizaţi care este înaltul destin al lumilor evolutive loiale, de vreme ce, în mod normal, ele pot progresa până la acest stadiu pe parcursul dezvoltării lor planetare naturale. Cultura acestei lumi palat corespunde, în general, celei din perioada primitivă a luminii şi vieţii de pe planetele în care evoluţia progresează normal. Şi din aceasta puteţi înţelege de ce este rânduit ca aceste tipuri de fiinţe înalt cultivate şi progresive, care locuiesc uneori pe lumile evolutive avansate, să fie scutite de a mai trece prin una sau mai multe sfere palat, dacă nu chiar şi prin toate.

(537.2) 47:7.2 Însuşindu-vă limbajul universului local înainte de a părăsi a patra lume palat, veţi consacra acum mai mult timp perfecţionării limbii Uversei pentru a poseda bine cunoaşterea celor două limbi înainte de a ajunge pe Jerusem cu statut rezidenţial. Toţi muritorii ascendenţi sunt bilingvi, de la sediul sistemului lor până în Havona. Aici este de ajuns să se lărgească vocabularul suprauniversului, însă este necesara o lărgire şi mai mare pentru a se putea locui în Paradis.

(537.3) 47:7.3 La sosirea pe a cincia lume palat pelerinul primeşte permisiunea de a vizita lumea tranziţională corespunzătoare numărului respectiv, cartierul general al Fiilor. Aici muritorul ascendent se familiarizează personal cu diversele grupări de filiaţie divină. El a auzit vorbindu-se de aceste fiinţe superbe şi a întâlnit deja câteva pe Jerusem, însă acum începe să le cunoască cu adevărat.

(537.4) 47:7.4 Pe a cincia lume voi începeţi să vă informaţi despre lumile de studiu ale constelaţiilor. Aici întâlniţi primii instructori care încep să vă pregătească pentru şederea ulterioară în constelaţie. Aceste pregătiri se continuă pe lumile numărul şase şi şapte, în vreme ce retuşurile finale sunt efectuate în sectorul muritorilor ascendenţi de pe Jerusem.

(537.5) 47:7.5 O adevărată naştere a conştiinţei cosmice are lor pe locuinţa a cincia. Voi începeţi să gândiţi în termeni de univers. Aceasta este într-adevăr o perioadă de lărgire a orizonturilor. Începe să îi fie limpede minţii în continuă deschidere a muritorilor ascendenţi că un destin extraordinar şi magnific, celest şi divin îi aşteaptă pe toţi cei care desăvârşesc ascensiunea progresivă a Paradisului, întreprinsă cu atâta străduinţă, însă cu atâta bucurie şi în mod atât de favorabil. Aproape că acesta este punctul în care media ascenderilor muritori încep să manifeste un entuziasm experienţial autentic pentru ascensiunea Havonei. Studiul devine voluntar, serviciul dezinteresat devine natural şi adoraţia devine spontană. Începe acum să înmugurească un adevărat caracter morontial; se dezvoltă o reală creatură morontială .

8. A şasea lume palat

(537.6) 47:8.1 Oaspeţii acestei sfere au permisiunea de a vizita lumea de tranziţie numărul şase, unde ei învaţă mai multe despre înaltele spirite ale suprauniversului, deşi nu sunt în stare să vizualizeze multe dintre aceste fiinţe celeste. Aici este şi locul în care ascenderii primesc primele lor lecţii despre cariera spirituală în perspectivă, care vine atât de curând după încercările finale ale educaţiei morontiale din universul local.

(537.7) 47:8.2 Suveranul Sistemic asistent face frecvente vizite pe această lume, şi aici începe instruirea iniţială în tehnica administrării universului. Acum sunt date primele lecţii cuprinzând problemele unui întreg univers.

(538.1) 47:8.3 Aceasta este o epocă strălucitoare pentru muritorii ascendenţi şi se asistă în general la contopirea perfectă a minţii umane şi a Ajustorului divin. În potenţial, această contopire poate să se fi produs înainte, însă se întâmplă adesea ca identitatea funcţională efectivă să nu fie dobândită înainte de vremea şederii pe a cincia lume palat şi chiar pe a şasea.

(538.2) 47:8.4 Uniunea sufletului nemuritor aflat în evoluţie şi a Ajustorului etern şi divin este marcată de convocarea serafică a supraîngerului supraveghetor pentru supravieţuitorii reînviaţi şi a arhanghelului de înregistrare pentru cei care merg să fie judecaţi a treia zi; atunci, în prezenţa unor asemenea asociaţi morontiali ai respectivului, aceşti mesageri de confirmare proclamă: „Acesta este un fiu iubit în care îmi găsesc plăcerea”. Această simplă ceremonie marchează intrarea unui muritor ascendent în cariera eternă a serviciului în Paradis.

(538.3) 47:8.5 Imediat după confirmarea contopirii cu Ajustorul noua fiinţă morontială este pentru prima dată prezentată semenilor ei sub noul ei nume; apoi se i se acordă patruzeci de zile de retragere spirituală din toate activităţile de rutină pentru a comunica cu sine şi a alege una dintre traseele opţionale către Havona şi pentru a face o selecţie dintre tehnicile diferenţiale de atingere a Paradisului.

(538.4) 47:8.6 Totuşi aceste fiinţe strălucitoare sunt încă mai mult sau mai puţin materiale şi sunt departe de a fi adevărate spirite; din punct de vedere spiritual ele se aseamănă mai mult cu nişte supramuritori, rămânând puţin inferioare îngerilor, însă devin cu adevărat creaturi minunate.

(538.5) 47:8.7 Pe durata şederii lor pe lumea numărul şase, studenţii lumilor palat dobândesc un statut comparabil cu dezvoltarea superioară ce caracterizează lumile evolutive care au progresat, în mod normal, dincolo de stadiul iniţial al luminii şi vieţii. Organizarea societăţii de pe această lume palat este de un ordin elevat. Umbra naturii muritoare se micşorează treptat, pe măsură ce aceste lumi sunt urcate una câte una. Voi veţi dobândi tot mai mult farmec, pe măsură ce veţi lăsa în urmă vestigiile grosiere ale originii voastre animale planetare. „Ridicarea prin mari încercări” serveşte la a-i face pe muritorii glorificaţi foarte buni şi înţelegători, foarte compătimitori şi toleranţi.

9. A şaptea lume palat

(538.6) 47:9.1 Experienţa pe această sferă este încununarea carierei care urmează imediat morţii. În decursul şederii voastre aici veţi primi îndrumările a numeroşi învăţători care vor contribui cu toţii în munca de pregătire a voastră pentru a vă stabili domiciliul pe Jerusem. Toate diferenţele perceptibile dintre muritorii venind din lumile izolate şi înapoiate şi supravieţuitorii sferelor celor mai avansate şi mai iluminate sunt practic şterse pe durata şederii pe cea de-a şaptea lume palat. Aici veţi fi curăţiţi de toate urmele unei eredităţi nefericite ale unui mediu bolnav şi ale unor tendinţe planetare nespirituale. Ultimele urme ale „însemnului de fiară” sunt extirpate aici.

(538.7) 47:9.2 Pe durata şederii voastre pe a şaptea lume palat veţi primi permisiunea de a vizita lumea de tranziţie numărul şapte, sfera Tatălui Universal. Veţi începe aici o nouă adorare, mai spirituală, a Tatălui nevăzut, un obicei de care vă veţi lega tot mai mult de-a lungul întregului drum al lungii voastre cariere ascendente. Găsiţi templul Tatălui pe această lume de cultură tranziţională, însă nu vedeţi Tatăl.

(538.8) 47:9.3 Acum începe formarea claselor de calificare pentru cetăţenia Jerusemului. Aţi mers de la o lume la alta ca indivizi, însă acum vă pregătiţi să plecaţi către Jerusem în grupuri, deşi, în anumite limite, un ascender poate alege să mai zăbovească pe a şaptea lume palat pentru a da posibilitatea vreunui membru mai întârziat al grupului său de lucru de pe pământ sau de pe lumea palat să i se alăture.

(539.1) 47:9.4 Personalul lumii numărul şapte se adună pe marea de cristal pentru a asista la plecarea voastră către Jerusem cu statut rezidenţial. Se poate să fi vizitat Jerusemul de sute sau de mii de ori, dar întotdeauna ca musafiri; niciodată nu aţi mai călătorit către capitala sistemului în compania unui grup de tovarăşilor voştri care şi-au luat rămas bun de la întreaga lor carieră de pe lumea palat ca muritori ascendenţi. Veţi fi, în curând, întâmpinaţi pe câmpul de primire al lumii sediu ca cetăţeni ai Jerusemului.

(539.2) 47:9.5 Vă veţi bucura foarte mult de progresul vostru prin cele şapte lumi de dematerializare; ele sunt realmente sfere în care fiinţa încetează treptat să mai fie muritoare. Sunteţi în mare măsură umani pe prima lume palat, doar o fiinţă muritoare minus un corp material, o minte umană găzduită de o formă morontială, un corp material al lumii morontiale – însă nu o casă muritoare făcută din carne şi sânge. În momentul contopirii cu Ajustorul veţi trece cu adevărat de la starea muritoare la statutul nemuritor şi, în epoca în care veţi fi terminat cariera Jerusemului, veţi fi morontiali în posesia tuturor mijloacelor lor.

10. Cetăţeni ai Jerusemului

(539.3) 47:10.1 Primirea unei noi clase de absolvenţi ai lumii palat este semnalul pentru tot Jerusemul de a se aduna ca un comitet de întâmpinare. Chiar şi spornagii se bucură de sosirea acestor ascendenţi triumfători de origine evolutivă care au alergat în cursa planetară şi au terminat progresul lor pe lumile palat. Doar controlorii fizici şi Supraveghetorii de Putere Morontială sunt absenţi de la aceste prilejuri de bucurie.

(539.4) 47:10.2 Ioan Evanghelistul a avut o viziune a sosirii unei clase de muritori ce avansau de la a şaptea lume palat la primul lor cer, slava Jerusemului. El a remarcat: „Şi am văzut, ca să zic aşa, o mare de cristal amestecat cu foc; şi pe aceia care câştigaseră victoria asupra fiarei care era de la origine în ei şi asupra imaginii care a persistat de-a lungul trecerii prin lumile palat şi, în cele din urmă, asupra ultimului ei însemn şi urmă stăteau pe marea de cristal, având harpe de la Dumnezeu şi cântând cântecul izbăvirii de frica muritoare şi de moarte” . (Comunicarea spaţială desăvârşită poate fi percepută pe toate aceste lumi şi voi puteţi să le recepţionaţi oriunde dacă aveţi la voi „harpa lui Dumnezeu”, un aparat morontial care compensează incapacitatea de a acorda direct mecanismul senzorial morontial încă nepregătit pentru recepţionare comunicărilor spaţiului).

(539.5) 47:10.3 Pavel a avut, de asemenea, viziunea corpurilor de cetăţenie ascendentă ale muritorilor care se perfecţionează pe Jerusem, căci el scria: „Dar voi aţi venit la Muntele Sionului şi în oraşul Dumnezeului viu, Ierusalimul celest, şi la miriadele de îngeri, la marea adunare a lui Mihail şi la spiritele oamenilor drepţi care sunt făcute perfecte”.

(539.6) 47:10.4 După ce au dobândit rezidenţa pe lumea sediu sistemică muritorii nu mai trec prin reînvieri propriu-zise. Forma morontială care vă este acordată când părăsiţi cariera lumii palat este suficientă pentru a vă permite să duceţi până la capăt experienţa trăită de voi în universul local. Schimbări vor fi efectuate din timp în timp, însă voi veţi păstra aceeaşi formă până când vă veţi lua adio de la ea atunci când vă veţi ridica, ca spirit de prim stadiu, pregătindu-vă pentru tranzitul către lumile de cultură ascendentă şi de instruire spirituală ale suprauniversului.

(540.1) 47:10.5 Muritorii care trec prin întreaga carieră a lumilor palat au de şapte ori experienţa somnului de adaptare şi a trezirii reînvierii. Însă ultima sală de reînviere, camera trezirii definitive de pe a şaptea lume palat a rămas acum în urmă. Nici o schimbare a formei nu va mai necesita pierderea conştiinţei sau vreo întrerupere în continuitatea memoriei personale.

(540.2) 47:10.6 Personalitatea muritorului iniţiată pe lumile evolutive şi conţinută în trup – primită de un Veghetor de Mister şi investită cu Spiritul Adevărului – nu este pe deplin mobilizată, realizată şi unificată înainte de ziua aceea în care i se dă unui astfel de cetăţean al Jerusemului aprobarea pentru Edentia, când acesta va fi proclamat un adevărat membru al corpului morontial al Nebadonului – un supravieţuitor nemuritor asociat cu Ajustorul său, ascender al Paradisului, o personalitate de statut morontial şi un adevărat copil al celor Preaînalţi.

(540.3) 47:10.7 Moartea fizică este o tehnică de a scăpa de viaţa materială trupească; experienţa din lumea palat de viaţă progresivă prin cele şapte lumi de instruire corectoare şi educativ-culturală reprezintă intrarea supravieţuitorilor muritori în cariera morontială, viaţa de tranziţie care intervine între existenţa materială evolutivă şi împlinirea spirituală superioară a ascenderilor timpului cărora le este hărăzit să ajungă la porţile eternităţii.

(540.4) 47:10.8 [Prezentat de o Strălucitoare Stea de Seară.]

Pănă la o nouă revedere .. vă îmbrațișez cu mult drag,

Pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter