Documentar de weekend – Spirala

Dragi prieteni,

După prima parte Akasha a documentarului  Inner Worlds, Outer Worlds – Lumile interioare, exterioare, ca film de weekend vă prezint partea a II-a a documentarului intitulata  Spirala.

Cei care nu au văzut și prima parte Akasha  o pot urmari de aici:  https://www.youtube.com/watch?v=aXuTt7c3Jkg

Pentru subtitrarea în româna click pe iconul rotiță Setings și alegeți română.

Filosoful Pythagorian Platon a sugerat enigmatic că a existat o cheie de aur care a unificat toate misterele universului. Cheia de aur este inteligența logos, sursa de OM primordial. S-ar putea spune că este mintea lui Dumnezeu. Sursa acestei simetrie divină este cel mai mare mister al existenței noastre.

Multe dintre istorie gânditori monumentale, cum ar fi Pitagora, Keppler, Leonardo da Vinci, Tesla și Einstein au ajuns la pragul misterului. Fiecare om de stiinta care se uită adânc în univers și fiecare mistic care arată profund în sine, în cele din urmă ajunge față în față cu acelasi lucru: Primordiala spirala.

Un film foarte bine realizat atât ca conținut informațional cât și ca grafica cu o calitate de înaltă definiție a imaginii.

Vizionare plăcută !

(weekendurile următoare: Part  3 și 4)

Până la o noua revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Sf. Ap. Petru și Pavel – Efuziunile lui Christ Mihail

Dragi prieteni,

Mai întâi de toate .. La Mulți Ani ! tuturor celor ce poarta numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și derivatele lor.

Sf. Ap. Petru și Pavel 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sfântul Ap. Petru s-a născut în Galileea într-o familie săracă de pescari. La început s-a numit Simon și a fost ucenicul Sf. Ioan Botezătorul iar apoi la urmat pe Iisus fiind unul din cei 12 apostoli. Când Mântuitorul întreabă pe apostoli: “cine zic oamenii că sunt Eu ?” Sf. Ap. Petru a răspuns: “Tu ești Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui viu.”

Ca martor al evenimentelor Biblice, îl întâlnim pe Sf. Ap. Petru martor la Schimbarea la față a Mântuitorului pe Muntele Taborului iar în vremea patimilor lui Iisus, când este prins în Gradina Ghetsimani, Sf. Petru a tăiat cu sabia urechea unui soldat în dorința de a-și apăra Învățătorul deși  puțin mai târziu se leapădă de Iisus de 3 ori spunând că nici măcar nu-L cunoaște. După ce Iisus a înviat din morți, Sf. Ap. Petru este martor la arătările Mântuitorului de mai multe ori.

Sf. Ap. Petru era un bun predicator și de Rusalii, când Duhul Sfânt se pogoară peste Sf. Apostoli, Sf. Petru este cel care ține o cuvântare atât de înflăcărată și convingătoare încât se botează la Biserica lui Hristos peste 3000 de oameni.

Convins că Iisus este Fiul lui Dumnezeu a predicat acest adevăr mergând pe jos la păgânii din Ierusalim, Antiohia, Pont, Bitinia ajungând până la Roma în vremea împăratului Nero. Printre miile de creștini omorâți de împăratul Nero a căzut victimă și Sf. Petru în anul 67. A murit răstignit pe o cruce cu capul în jos spunând că nu vrea prin moartea sa să egaleze pe Mântuitorul Hristos.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sfântul Ap. Pavel s-a născut în orașul Tars. La început s-a numit Saul și a crescut într-o familie cu puternice tradiții iudaice. La 12 ani se mută cu familia la Ierusalim și ajunge elevul rabinului Gamaliel care-l va iniția în studiul Vechiului Testament. Ajunge un iudeu zelos cu o deosebită cultură religioasă și se ridică împotriva creștinilor prigonind cumplit Biserica lui Dumnezeu.

Dar într-o zi în timp ce călătorea spre Damasc i se arată Iisus Mântuitorul întrebându-l: “Saule, Saule de ce mă prigonești ?” Saul se oprește din drum, cade de pe cal dându-și seama că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. De aici începe viața de apostol a Sf. Pavel care se botează la creștinism primind acest nume. A făcut 3 călătorii misionare străbătând distanțe foarte lungi pe uscat și pe mare trecând prin Macedonia, Atena și Roma.

A predicat egalitatea oamenilor prin cuvintele: “nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este rob, nici liber, parte bărbătească și parte femeiască, ci una sunteți în Iisus Hristos.” iar scrierile Sf. Ap. Pavel alcătuiesc o operă neegalată până azi, este baza gândirii creștine și sunt cuprinse în Sf. Scriptură și se numesc epistolele pauline.

Într-o vreme în care femeia era disprețuită de bărbat pe nedrept, Sf. Ap. Pavel scria: “căci bărbatul nu se poate naște fără femeie” și îndemna pe bărbați: “iubiți-vă femeile și nu fiți aspri cu ele !” … “dar ele să fie cumpătate, curate, bune gospodine, ca să nu defaime cuvântul lui Dumnezeu.” Într-o vreme în care munca era o obligație de clasă și sclavagismul era în floare, Sf. Pavel scrie: “cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce.”

Sf. Ap. Pavel a murit în aceeași zi cu Sf. Ap. Petru la Roma în ziua de 29 iunie anul 67.

sfintii-petru-pavelÎmpreună au desfășurat o activitate fără egal în istoria Bisericii în numele lor ridicându-se multe biserici cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel.

Când intrăm într-o biserică sunt pictați în stânga și dreapta ușii de la intrare, aceasta simbolizând că numai prin învățătura lor vom putea fi creștini adevărați ai Bisericii lui Hristos.

Sunt considerați „stâlpi ai Bisericii și luminători ai lumii.”

 

Sursa – http://www.crestinortodox.ro/ – Din articolul Pr. Nicolae Trușcă

*             *            *

Efuziunile lui Christ Mihail

Să pătrundem din nou în misterul relevărilor făcute prin intermediul celor câteva capitole selectate de mine din cartea Urantia și să vedem acum care au fost cele 7 efuziuni ale lui Christ Mihail  cunoscut în ultima Sa efuziune și care a avut loc pe Pământ ca Iisus Christos.

Acest articol este preluat  din cartea Urantia postată pe situl www.urantia.org  și îl puteți citi de mai jos pe acest blog .. sau îl puteți citi și în original accesând linkul de mai jos: http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-119-efuziunile-lui-christ-mihail

Capitolul 119

Efuziunile lui Christ Mihail

(1308.1) 119:0.1 ŞEFUL Stelelor de Seară din Nebadon, eu sunt afectat Urantiei de către Gabriel cu misiunea de a destăinui istoria celor şapte efuziuni ale lui Mihail din Nebadon, Suveranul acestui univers; numele meu este Gavalia. În cursul acestei prezentări, mă voi menţine strict în limitele impuse de mandatul meu.

(1308.2) 119:0.2 Atributul de manifestare este inerent Fiilor Paradisiaci ai Tatălui universal. În dorinţa lor de a se apropia mai mult de experienţele vieţii creaturilor care le sunt subordonate, Fiii Paradisiaci de diverse ordine reflectă natura divină a părinţilor lor din Paradis. Fiul Etern al Trinităţii Paradisului a arătat calea în această practică coborându-se de şapte ori, pe cele şapte circuite ale Havonei, în epoca ascensiunii lui Grandfanda şi a primilor pelerini ai timpului şi ai spaţiului. Iar Fiul Etern îşi continuă efuziunile pe universurile locale ale spaţiului în persoana reprezentanţilor săi, Fiul Mihail şi Fiul Avonal.

(1308.3) 119:0.3 Când Fiul Etern dăruieşte un Fiu Creator pe un nivel local protejat, acest Fiu Creator îşi asumă deplina responsabilitate de a desăvârşi, de a controla şi de a stăpâni acest nou univers; el face deopotrivă, Trinităţii eterne, jurământul solemn de a nu-şi asuma deplina suveranitate a noii creaţii înainte ca cele şapte efuziuni ale sale sub formă de creaturi nu au fost îndeplinite cu succes şi confirmate de Cei Îmbătrâniţi de Zile, care au jurisdicţie peste universurile respective. Această obligaţie este asumată de fiecare Fiu Mihail care se oferă voluntar să iasă din Paradis şi să întreprindă creaţia şi organizarea unui univers.

(1308.4) 119:0.4 Ţelul acestor încarnări sub formă de creaturi este acela de a permite acestor Creatori să devină suverani înţelepţi, plini de compasiune, drepţi şi înţelegători. Aceşti Fii divini sunt în mod natural drepţi, dar ei devin de o bunăvoinţă îndurătoare ca urmare a acestor experienţe succesive de manifestare. Ei sunt în mod natural îndurători şi într-un mod nou. Aceste efuziuni sunt cele din urmă etape ale educării lor şi ale formării lor pentru sarcina sublimă de a guverna universurile locale în divină dreptate şi prin justă judecată.

(1308.5) 119:0.5 Deşi aceste manifestări aduc numeroase avantaje accesorii diverselor lumi, sisteme şi constelaţii, precum şi diferitelor ordine de inteligenţe universale pe care ele le ating şi pe care le ameliorează, destinaţia lor primordială rămâne totuşi de a desăvârşi formarea personală şi educaţia universală a unui Fiu Creator însuşi. Aceste efuziuni nu sunt indispensabile pentru a dirija un univers local într-o manieră înţeleaptă, justă şi eficientă, ci sunt absolut necesare pentru a se şti să se administreze într-o manieră echitabilă, îndurătoare şi înţelegătoare această creaţie care mişună de forme de viaţă variate şi de miriade de creaturi inteligente, dar imperfecte.

(1308.6) 119:0.6 Fiii Mihaili încep lucrarea lor de organizare a unui univers cu o justă şi completă compasiune pentru diversele ordine de fiinţe pe care ei le-au creat. Ei au vaste rezerve de îndurare pentru toate aceste creaturi diferite, şi chiar şi milă pentru cele care se rătăcesc şi se împotmolesc în mlaştina egoismului pe care ele însele l-au produs. Dar Cei Îmbătrâniţi de Zile socotesc că aceste daruri de justeţe şi de dreptate nu sunt de ajuns. Aceşti conducători triunici ai suprauniversurilor nu vor confirma niciodată un Fiu Creator ca Suveran al unui univers înainte ca el să fi dobândit realmente punctul de vedere al propriilor sale creaturi printr-o experienţă efectivă în mediul în care îşi au existenţa şi în acelaşi fel cu aceste creaturi înseşi. În felul acesta, aceşti Fii devin şefi prudenţi şi înţelegători; ei ajung să cunoască diverse grupuri peste care ei domnesc şi exercită o autoritate universală. Printr-o experienţă vie, ei dobândesc o îndurare practică, o judecată echitabilă şi dreptatea născută din existenţa unei creaturi experienţiale.

(1309.1) 119:0.7 Universul local al Nebadonului este acum guvernat de un Fiu Creator care a desăvârşit serviciul său de efuziuni. El domneşte cu o supremaţie justă şi plină de îndurare peste toate vastele tărâmuri ale universului său pe cale de evoluţie şi de perfecţionare. Mihail al Nebadonului este a 611.121-a manifestare a Fiului Etern pe universurile timpului şi ale spaţiului, şi el a început organizarea universului vostru local acum patru sute de miliarde ani. Mihail s-a pregătit pentru prima sa aventură de manifestare aproape de epoca în care Urantia lua forma sa actuală, acum un miliard de ani. Efuziunile sale au avut loc la intervale de aproximativ o sută cincizeci de milioane ani, ultima având loc pe Urantia cu o mie nouă sute ani în urmă (la data apariției cărții Urantia) . Eu vreau acum să vă descriu natura şi caracterul acestor efuziuni atât de complet pe cât îmi permite mandatul meu.

1. Prima manifestare

(1309.2) 119:1.1 Acesta a fost un eveniment solemn pe Salvington, cu aproape un miliard de ani în urmă, când adunarea directorilor şi a şefilor din universul Nebadonului l-a auzit pe Mihail anunţând că fratele său mai mare Emanuel îşi va asuma curând autoritatea în Nebadon, în vreme ce el (Mihail) va lipsi, fiind plecat într-o misiune neexplicată. Nici o altă proclamaţie nu s-a făcut cu privire la această operaţiune, afară de cea din mesajul de bun rămas teledifuzat Părinţilor Constelaţiilor, care zicea printre alte instrucţiuni că: „În această perioadă eu vă pun sub paza şi în grija lui Emanuel, în timp ce am să execut porunca Tatălui meu din Paradis”.

(1309.3) 119:1.2 După ce şi-a transmis astfel salutul său de bun rămas, Mihail a apărut pe zona de plecare a Salvingtonului, întocmai cum în multe dintre ocaziile anterioare în care el se pregătea să plece în Uversa sau în Paradis, dar de data aceasta a venit aici singur. El şi-a încheiat alocuţiunea de plecare cu următoarele cuvinte: „Vă părăsesc numai pentru o scurtă perioadă. Ştiu că mulţi dintre voi ar dori să mă însoţească, dar nu puteţi veni acolo unde merg eu. Voi nu puteţi îndeplini ceea ce sunt eu pe punctul de a îndeplini. Eu plec să fac voia Deităţilor Paradisului şi, când îmi voi fi încheiat misiunea şi voi fi dobândit această experienţă, eu îmi voi relua locul printre voi”. După ce a vorbit astfel, Mihail al Nebadonului a dispărut din vederea tuturor celor care erau adunaţi şi nu a mai reapărut timp de douăzeci de ani de timp standard. În tot Salvingtonul, numai Emanuel şi Divina Ocrotitoare ştiau ceea ce se petrecea, iar Uniunea Zilelor nu şi-a împărtăşit secretul decât cu şeful executiv al universului, Gabriel, Strălucitoarea Stea a Dimineţii.

(1309.4) 119:1.3 Toţi locuitorii Salvingtonului şi cei care locuiau pe lumile-sediu ale constelaţiilor şi ale sistemelor s-au reunit în jurul staţiilor lor receptoare respective de informaţii universale, sperând să primească o indicaţie asupra misiunii şi a locului de şedere ale Fiului Creator. Ei nu au primit mesajul semnificativ înainte de a treia zi care a urmat plecării lui Mihail. În ziua aceea, s-a înregistrat pe Salvington, provenind din sfera Melchisedec, sediul acestui ordin în Nebadon, o comunicare care descrie pur şi simplu operaţiunea următoare, extraordinară şi fără precedent: „Astăzi, la amiază, a apărut, pe suprafaţa de aterizare a acestei lumi, un ciudat Fiu Melchisedec care nu este al numărului nostru, dar care este în întregime asemănător cu membrii ordinului nostru. El era însoţit de un omniafim solitar, titular al unei împuterniciri regulate a Uversei, care a prezentat instrucţiuni adresate şefului nostru din partea Străvechilor de Zile, cu acordul lui Emanuel din Salvington. Ele ordonau ca acest nou Fiu Melchisedec să fie primit în ordinul nostru şi afectat serviciului de ajutor de urgenţă al Melchisedecilor din Nebadon. Instrucţiunile au fost date în consecinţă şi lucrul s-a făcut”.

(1310.1) 119:1.4 Aceasta este cam tot ceea ce se găseşte în arhivele Salvingtonului cu privire la prima manifestare a lui Mihail. Nimic nu a mai apărut timp de un secol din timpul Urantiei, după care s-a înscris faptul întoarcerii lui Mihail reluând, fără a anunţa, conducerea treburilor Nebadonului. Se poate totuşi găsi pe lumea Melchisedec o ciudată inscripţie, o povestire a serviciului acestui excepţional Fiu Melchisedec din corpul de intervenţie de urgenţă al acelei epoci. Acest raport s-a conservat într-un modest templu situat în prezent înaintea faţadei locuinţei Tatălui Melchisedec. El cuprinde povestirea serviciilor acestui Fiu Melchisedec tranzitoriu în timpul afectării sale pentru cea de-a douăzeci şi patra misiune de urgenţă din univers. Acest raport, pe care l-am recitit foarte recent, se termină după cum urmează:

(1310.2) 119:1.5 ”Azi, la amiază, fără avertisment prealabil şi în prezenţa a numai trei dintre fraţii noştri, acest Fiu vizitator al ordinului nostru a dispărut din lumea noastră tot aşa cum a venit, însoţit numai de un omniafim solitar. Acest raport se încheie acum prin confirmarea că acest vizitator a trăit ca un Melchisedec, asemănător cu un Melchisedec, a călătorit ca un Melchisedec şi şi-a îndeplinit cu fidelitate toate misiunile în calitate de Fiu al ordinului nostru afectat ajutorului de urgenţă. Prin consimţământ universal, el a devenit şeful Melchisedecilor, deoarece a câştigat dragostea noastră şi adoraţia noastră prin înţelepciunea sa incomparabilă, prin iubirea lui supremă şi prin splendida sa consacrare îndatoririlor sale. EL ne-a iubit, ne-a înţeles, a servit cu noi şi noi suntem pentru totdeauna loiali lui şi devotaţi tovarăşi Melchisedeci, căci acest străin pe lumea noastră a devenit acum, pe vecie, un slujitor universal de natură Melchisedec.”

(1310.3) 119:1.6 Aceasta este tot ceea ce îmi este permis să vă istorisesc despre prima manifestare a lui Mihail. Bineînţeles, noi înţelegem pe deplin că acest străin Melchisedec care, atât de misterios, a servit cu Melchisedecii, cu un miliard de ani în urmă, nu era altul decât Mihail întrupat în timpul misiunii primei sale efuziuni. Arhivele nu specifică că acest unic şi eficient Melchisedec era Mihail, dar se crede de toată lumea că el era. Este puţin probabil că afirmarea concretă a acestui fapt se poate găsi în afara arhivelor Salvingtonului, iar noi nu avem acces la documentele acestei lumi secrete. Numai pe această lume sacră de Fii divini se pot cunoaşte în întregime misterele încarnării şi efuziunii. Noi cunoaştem toate faptele efuziunii lui Mihail, dar nu înţelegem cum s-au produs. Nu ştim cum şeful unui univers, creatorul Melchisedecilor, poate atât de subit şi atât de misterios să devină unul dintre ei, să trăiască printre ei ca atare şi să călătorească timp de o sută de ani ca un Fiu Melchisedec. Totuşi, aceasta este ceea ce s-a întâmplat.

2. A doua manifestare

(1310.4) 119:2.1 Timp de aproape o sută cincizeci milioane de ani după coborârea Melchisedec a lui Mihail, totul a mers bine în universul Nebadonului, apoi necazurile au început să apară în sistemul 11 din constelaţia 37. Aceste necazuri erau legate de o neînţelegere cu un Fiu Lanonandek, un Suveran Sistemic care fusese judecat de către Părinţii Constelaţiei cu aprobarea Fidelului de Zile, consilierul Paradisului pentru această constelaţie. Suveranul Sistemic protestatar nu acceptase în întregime verdictul. După mai mult de o sută de ani de nemulţumire, el i-a antrenat pe asociaţii săi într-o rebeliune contra suveranităţii Fiului Creator. Această rebeliune s-a numărat printre cele mai întinse şi cele mai dezastruoase care au fost vreodată stârnite într-un univers al Nebadonului; ea s-a judecat şi încheiat demult prin acţiunea Străvechilor de Zile ai Uversei.

(1311.1) 119:2.2 Lutentia, acest Suveran Sistemic rebel, a domnit autocratic pe planeta din cartierul său general vreme de peste douăzeci de ani din timpul standard al Nebadonului. După aceea, cei Prea Înalţi, cu aprobarea Uversei, au ordonat punerea sa deoparte şi i-au rugat pe conducătorii Salvingtonului să desemneze un nou Suveran Sistemic pentru a lua în primire acest sistem de lumi locuite tulburat şi destrămat de conflicte.

(1311.2) 119:2.3 Simultan cu primirea acestei cereri pe Salvington, Mihail a lansat a doua dintre aceste proclamaţii extraordinare de intenţie de a lipsi din sediul universului în scopul de „a executa porunca Tatălui meu din Paradis”. El a promis „să revină în clipa potrivită” şi a concentrat toată autoritatea în mâinile fratelui său din Paradis, Emanuel, Uniunea Zilelor.

(1311.3) 119:2.4 Apoi, prin aceeaşi tehnică observată în momentul plecării sale pentru manifestarea ca Melchisedec, Mihail şi-a luat din nou rămas bun de la sfera cartierului său general. La trei zile după această luare de rămas bun nelămurită, un nou membru necunoscut a apărut în corpul de rezervă al Fiilor Lanonandeki primari ai Nebadonului. Acest nou Fiu a apărut la amiază, fără a fi anunţat, şi însoţit de un terţiafim solitar titular cu o împuternicire regulată de la Cei Îmbătrâniţi de Zile din Uversa, confirmată de Emanuel din Salvington, şi ordonând ca acest nou Fiu să fie afectat sistemului 11 al constelaţiei 37 ca succesor al lui Lutentia detronat, şi cu deplină autoritate în calitate de Suveran Sistemic în exerciţiu, aşteptând numirea unui nou suveran titular.

(1311.4) 119:2.5 Timp de peste şaptesprezece ani de timp universal, acest şef temporar străin şi necunoscut a administrat treburile şi a judecat cu înţelepciune diferendele acestui sistem local tulburat şi demoralizat. Noul Suveran Sistemic nu a fost niciodată iubit cu mai multă înflăcărare şi nici atât de general onorat şi respectat. Noul şef a pus ordine cu justiţie şi cu îndurare în sistemul acesta turbulent, între timp oferindu-şi cu asiduitate ajutorul tuturor supuşilor săi. El chiar a şi oferit predecesorului său rebel privilegiul de a împărtăşi tronul de autoritate al sistemului numai dacă îşi va cere scuze de la Emanuel pentru necuviinţele sale, dar Lutentia a dispreţuit aceste oferte de îndurare. El ştia bine că străinul şi noul Suveran Sistemic nu era altul decât Mihail, mai precis şeful universal pe care îl sfidase atât de recent. În schimb, milioane dintre partizanii săi rătăciţi şi amăgiţi au acceptat iertarea acestui nou şef, cunoscut în această epocă sub numele de Suveranul Salvator al sistemului Paloniei.

(1311.5) 119:2.6 A venit apoi ziua memorabilă în care a sosit noul Suveran Sistemic investit în funcţie, desemnat de autorităţile universului ca succesor permanent al lui Lutentia detronat. Toată Palonia a plâns plecarea şefului sistemic cel mai nobil şi cel mai binevoitor pe care Nebadonul îl cunoscuse vreodată. El era iubit în tot sistemul şi adorat de tovarăşii lui din toate grupurile Fiilor Lanonandeki. Plecarea sa nu a avut loc brusc. O mare ceremonie a fost organizată până ce a părăsit cartierul general sistemic. Chiar şi predecesorul său rătăcit i-a trimis următorul mesaj: „Tu eşti just şi drept în toate căile tale. Deşi eu resping în continuare regula Paradisului, sunt nevoit să mărturisesc că tu eşti un administrator echitabil şi îndurător.”

(1312.1) 119:2.7 Atunci, acest şef temporar al sistemului rebel şi-a luat bun rămas de la planeta scurtei sale şederi administrative. La trei zile după aceea, Mihail a reapărut pe Salvington şi a reluat conducerea universului Nebadonului. A treia proclamaţie a Uversei nu a întârziat să urmeze pentru a anunţa extinderea jurisdicţională a autorităţii şi a suveranităţii lui Mihail. Prima proclamaţie fusese făcută în momentul sosirii sale în Nebadon, a doua fusese publicată la puţin după desăvârşirea efuziunii Melchisedec, iar acum a treia urmează terminarea celei de-a doua efuziuni, sau misiunea Lanonandek.

3. A treia manifestare

(1312.2) 119:3.1 Consiliul suprem al Salvingtonului tocmai terminase considerarea unui apel al Purtătorilor Vieţii ai planetei 217 din sistemul 87 al constelaţiei 61, cerând să li se trimită în ajutor un Fiu Material. Or, această planetă era situată într-un sistem de lumi locuite unde un alt Suveran Sistemic se rătăcise, a doua rebeliune de acest ordin a survenit până atunci în tot Nebadonul.

(1312.3) 119:3.2 La cererea lui Mihail, s-a păstrat în suspensie cererea Purtătorilor Vieţii de pe această planetă, aşteptând ca Emanuel s-o poată studia şi să dea sfatul său. Aceasta era o procedură neregulată, iar eu îmi amintesc bine că noi contam pe ceva insolit. Nu am avut mult de aşteptat. Mihail a lăsat dirijarea universului în mâinile lui Emanuel, în timp ce încredinţa conducerea forţelor celeste lui Gabriel. După ce a dispus astfel de responsabilităţile sale administrative, el şi-a luat bun rămas de la Spiritul Mamă al Universului şi a dispărut de pe zona de plecare a Salvingtonului întocmai aşa cum o făcuse în două ocazii anterioare.

(1312.4) 119:3.3 După cum era de aşteptat, un ciudat Fiu Material a apărut la trei zile după, fără să fi anunţat, pe lumea-sediu a sistemului 87 al constelaţiei 61. El era însoţit de un seconafim solitar, acreditat de Străvechilor de Zile ai Uversei şi confirmat de Emanuel al Salvingtonului. Suveranul Sistemic în exerciţiu a numit imediat acest nou şi misterios Fiu Material ca făcând funcţia de Prinţ Planetar al lumii 217, iar această desemnare a fost de îndată confirmată de cei Prea Înalţi ai constelaţiei 61.

(1312.5) 119:3.4 Astfel că acest Fiu Material unic a început dificila sa carieră pe o lume în carantină, pe o planetă în secesiune şi în rebeliune situată într-un sistem încercuit, fără nici o comunicare cu universul exterior; el a călătorit singur în timpul unei generaţii întregi de timp planetar. Acest Fiu Material de intervenţie l-a făcut să se căiască şi l-a făcut să revină pe calea bună pe Prinţul Planetar care lipsea şi întregul său stat major, şi a fost martor la reîntoarcerea planetei în serviciul loial al regulii Paradisului aşa cum este ea stabilită în universurile locale. La timpul potrivit, un Fiu şi o Fiică Materiali au sosit pe această lume reîntinerită şi izbăvită. Când ei au fost cum se cuvine instalaţi ca şefi planetari vizibili, Prinţul Planetar de urgenţă sau de tranziţie şi-a luat oficial rămas bun şi a dispărut, într-o zi, la amiază. Trei zile mai târziu, Mihail a reapărut în locul său obişnuit de pe Salvington, şi curând teledifuziunile suprauniversului transmiteau a patra proclamaţie a Străvechilor de Zile, anunţând o nouă promovare a suveranităţii lui Mihail în Nebadon.

(1312.6) 119:3.5 Regret că nu sunt autorizat să istorisesc răbdarea, forţa sufletului şi abilitatea cu care acest Fiu Material a făcut faţă situaţiilor grele de pe această planetă dezorientată. Reabilitarea acestei lumi izolate constituie unul dintre capitolele cele mai magnifice şi cele mai emoţionante din analele salvării din tot Nebadonul. Către sfârşitul acestei misiuni, toţi locuitorii Nebadonului înţeleseseră de ce şeful lor mult iubit alesese să se lanseze în aceste efuziuni repetate prin luarea similitudinii unui oarecare ordin subordonat de fiinţe inteligente.

(1313.1) 119:3.6 Manifestările lui Mihail ca Fiu Melchisedec, apoi ca Fiu Lanonandek şi apoi ca Fiu Material, sunt toate deopotrivă de misterioase şi de inexplicabile. În fiecare caz, el a apărut subit ca un individ pe deplin dezvoltat al grupului de manifestare. Misterul acestor încarnări nu va fi niciodată cunoscut, afară de cei care au acces în cercul interior al arhivelor privitoare la sfera sacră a Sonaringtonului.

(1313.2) 119:3.7 De la această minunată manifestare ca Prinţ Planetar al unei lumi izolate în rebeliune, niciodată nici un Fiu sau nici o Fiică Materiali ai Nebadonului nu au fost tentaţi să se plângă de afectarea lor sau să găsească motive de critică dificultăţilor misiunilor lor. Fii Materiali ştiau odată pentru totdeauna că ei au, în Fiul Creator al universului lor, un suveran înţelegător şi un prieten plin de compasiune, care „a fost în toate privinţele pus la încercare şi verificat” după cum ei înşişi trebuie să fie încercaţi şi verificaţi.

(1313.3) 119:3.8 Fiecare dintre aceste misiuni a fost urmată de o eră de servire şi de loialitate sporite printre inteligenţele celeste originare ale universului; fiecare dintre epocile succesive de manifestare a fost caracterizată de un progres şi de o ameliorare în toate metodele de administrare a acestui univers şi în toate tehnicile de guvernare. De la această manifestare în chestiune, nici un Fiu sau nici o Fiică Materiali nu au participat vreodată în cunoştinţă de cauză la o rebeliune contra lui Mihail; ei îl iubesc şi îl onorează cu prea multă devoţiune pentru a-l respinge vreodată conştient. Numai prin amăgiri şi prin sofismele, Adamii vremurilor recente au fost induşi în eroare de către personalităţi rebele de tip superior.

4. A patra manifestare

(1313.4) 119:4.1 La sfârşitul unuia dintre apelurile nominale milenare periodicele ale Uversei, Mihail a procedat la încredinţarea guvernării Nebadonului în mâinile lui Emanuel şi ale lui Gabriel. Bineînţeles, noi ne reamintim ceea ce se întâmplase în trecut ca urmare a unei asemenea iniţiative. Noi ne-am pregătit cu toţii să asistăm la dispariţia lui Mihail pentru a patra sa misiune de consacrare, şi el nu ne-a făcut să aşteptăm multă vreme, căci nu a întârziat să se ducă la zona de plecare a Salvingtonului unde noi l-am pierdut din vedere.

(1313.5) 119:4.2 A treia zi după această dispariţie în vederea unei efuziuni, noi am remarcat, în teledifuziunile universale destinate Uversei, această veste semnificativă emanând de la cartierul general serafic al Nebadonului: „Noi realizăm sosirea neprevăzută a unui serafim necunoscut însoţit de un supernafim solitar şi de Gabriel al Salvingtonului. Acest serafim neînregistrat posedă calificative ale ordinului Nebadonului, şi poartă scrisori de acreditare de la Cei Îmbătrâniţi de Zile ai Uversei, confirmate de Emanuel al Salvingtonului. Se vădeşte că acest serafim aparţine ordinului suprem al îngerilor unui univers local, iar noi am afectat deja un corp de consilieri de Învăţământ”.

(1313.6) 119:4.3 Pentru această manifestare serafică, Mihail a fost absent din Salvington o perioadă de peste patruzeci de ani de timp standard al universului. În cursul acestui interval, el a fost ataşat în calitate de consilier al Învăţământului serafic, un fel de post de secretar particular, pentru douăzeci şi şase de maeştri instructori succesivi, şi a călătorit pe douăzeci şi două de lumi diferite. Sarcina sa finală a fost cea de consilier şi de asistent ataşat misiunii de manifestare a unui Fiu Învăţător al Trinităţii pe lumea 462 din sistemul 84 al constelaţiei 3 din universul Nebadonului.

(1314.1) 119:4.4 În timpul celor şapte ani ai acestei misiuni, acest Fiu Învăţător al Trinităţii nu a fost niciodată întru totul convins de identitatea asociatului său serafic. Este adevărat că, în timpul acestei perioade, toţi serafimii au fost trataţi cu un interes şi o grijă particulare. Noi ştim perfect de bine că Suveranul nostru mult iubit era departe în univers, sub forma unui serafim, dar nu am putut fi niciodată siguri de identitatea lui. El nu a fost niciodată identificat pozitiv înainte de epoca ataşării sale misiunii de manifestare a acestui Fiu Învăţător al Trinităţii. În cursul acestei perioade, serafimii supremi au fost întotdeauna trataţi cu o solicitudine specială, de temă ca vreunul din noi să nu descopere că fără ştirea noastră, el fusese gazda care primise Suveranul universului în misiunea de manifestare sub forma unei creaturi. În ceea ce priveşte îngerii, a devenit veşnic adevărat că Creatorul şi Şeful lor „a fost în toate privinţele pus la încercare şi verificat în similitudinea unei personalităţi serafice”.

(1314.2) 119:4.5 Pe măsură ce aceste efuziuni succesive au participat mai mult la natura formelor inferioare de viaţă universală, Gabriel a fost tot mai mult asociat cu aceste aventuri de încarnare, operând ca agent de legătură universal între Mihail aflat în manifestare şi Emanuel, şeful interimar al universului.

(1314.3) 119:4.6 Mihail a trecut acum prin experienţa de manifestare a trei ordine de Fii universali pe care îi crease: Melchisedecii, Lanonandekii şi Fiii Materiali. Apoi, el binevoieşte să se personalizeze în similitudinea vieţii îngereşti sub aspectul unui serafim suprem, înainte de a-şi întoarce atenţia spre diversele faze ale carierelor ascendente ale creaturilor sale volitive de forma cea mai umilă, muritorii evolutivi ai timpului şi spaţiului.

5. A cincia manifestare

(1314.4) 119:5.1 Cu puţin peste trei sute de milioane ani în urmă, aşa cum se socoteşte timpul pe Urantia, noi am fost martorii unui nou transfer de autoritate asupra universului la Emanuel, şi am observat pregătirile de plecare ale lui Mihail. Această ocazie a fost diferită de cele precedente, în sensul că Mihail a anunţat că destinaţia sa era Uversa, sediul supranuniversului Orvontonului. Suveranul nostru a plecat la timpul cuvenit, dar teledifuziunile suprauniversului nu au menţionat niciodată sosirea sa pe lângă curtea Străvechilor de Zile. Puţin după plecarea sa din Salvington, teledifuziunile Uversei au făcut să apară această dare de seamă semnificativă: „A sosit astăzi, fără a anunţa în prealabil nici un număr de identitate, un pelerin ascendent de origine muritoare venind din universul Nebadonului, confirmat de Emanuel al Salvingtonului şi însoţit de Gabriel al Nebadonului. Această fiinţă neidentificată prezintă statutul unui veritabil spirit şi el a fost primit în comunitatea noastră”.

(1314.5) 119:5.2 Dacă aţi vizita Uversa azi, voi aţi auzi acolo povestindu-se istoria timpului în care Eventod şedea acolo, căci sub numele acesta a fost cunoscut, pe Uversa, acest pelerin special şi necunoscut al timpului şi spaţiului. Acest ascendent muritor, sau cel puţin o splendidă personalitate întocmai asemănătoare ascendenţilor stadiului spiritual, a trăit şi a călătorit pe Uversa timp de unsprezece ani din timpul standard al Orvontonului. Această fiinţă a primit afectările şi a îndeplinit sarcinile unei fiinţe muritoare spirituale, în comun cu semenii ei din diversele universuri locale ale Orvontonului. În „toate privinţele el a pus la încercare şi verificat, la fel cu tovarăşii săi”, şi, în toate împrejurările, el s-a arătat demn de încrederea superiorilor săi şi negreşit a forţat respectul şi admiraţia loială a tovarăşilor săi spirituali.

(1315.1) 119:5.3 Pe Salvington, noi am urmărit cariera acestui pelerin spiritual cu un interes extrem, ştiind perfect, prin prezenţa lui Gabriel, că acest ascender modest şi fără număr de ordine nu era altul decât şeful dăruit al universului nostru local. Această primă apariţie a lui Mihail întrupat în rolul unui stadiu de evoluţie de muritor a fost un eveniment care a pasionat şi a captivat tot Nebadonul. Noi am auzit vorbindu-se despre aceste lucruri, dar acum le putem observa. Mihail a apărut pe Uversa ca un muritor spiritual pe deplin dezvoltat şi perfect pregătit; el şi-a continuat cariera ca atare până în momentul în care un grup de ascendenţi muritori a înaintat până în Havona. El a avut atunci o întrevedere cu Anticii Zilelor şi şi-a luat de îndată bun rămas de la Uversa, în compania lui Gabriel, într-un mod subit şi discret. Puţin după aceea, el a apărut în locul său obişnuit de pe Salvington.

(1315.2) 119:5.4 Nu înainte de desăvârşirea acestei efuziuni am început noi să presupunem că Mihail avea probabil să se încarneze în similitudinea diverselor sale ordine de personalităţi universale, mergând de la cei mai înalţi Melchisedeci până la baza scării la muritorii de carne şi de sânge din lumile evolutive ale timpului şi spaţiului. Către această epocă, colegii Melchisedeci au început să propovăduiască probabilitatea ca Mihail să se încarneze, într-o zi, ca un muritor în carne, şi s-au făcut multe speculaţii asupra tehnicilor posibile ale unei efuziuni atât de inexplicabile. Faptul că Mihail în persoană jucase rolul unui ascendent muritor împrumuta un interes nou şi sporit întregului plan de avansare a creaturilor pe drumul care urcă prin universul local şi prin supraunivers.

(1315.3) 119:5.5 Totuşi, tehnica acestor efuziuni succesive a rămas un mister. Gabriel însuşi a mărturisit că nu înţelege metoda prin care acest Fiu al Paradisului, creator al unui univers, poate, la voinţă, să-şi asume personalitatea şi să trăiască viaţa uneia dintre propriile sale creaturi subordonate.

6. A şasea manifestare

(1315.4) 119:6.1 Acum că tot Salvingtonul era obişnuit cu preliminariile unei efuziuni iminente, Mihail a convocat oaspeţii planetei sale sediu şi, pentru prima dată, a expus restul planului de încarnare; el a anunţat că trebuia curând să părăsească Salvingtonul ca să-şi asume cariera unui muritor morontial pe lângă curtea celor Prea Înalţi Părinţi de pe planeta-sediu a celei de-a cincia constelaţii. Apoi, noi am auzit, pentru prima dată, anunţul că a şaptea şi cea din urmă manifestare va avea loc în similitudinea cărnii muritoare pe o lume evolutivă.

(1315.5) 119:6.2 Înainte de a părăsi Salvingtonul pentru a şasea manifestare, Mihail a adresat o alocuţiune locuitorilor reuniţi ai sferei, şi a plecat sub privirea tuturor celor asistenţi, însoţit de un serafim solitar şi de Strălucitoarea Stea a Dimineţii din Nebadon. Dirijarea universului fusese din nou încredinţată lui Emanuel, dar responsabilităţile administrative fuseseră mai larg repartizate.

(1315.6) 119:6.3 Mihail a apărut în sediul celei de-a cincia constelaţii ca un muritor morontial de statut ascendent în plenitudinea capacităţilor sale. Regret că el mi-a interzis să destăinui detaliile acestei cariere a unui muritor morontial nenumerotat, căci aceasta a fost una dintre epocile cele mai extraordinare şi mai stupefiante din experienţa de manifestare a lui Mihail, neexceptând nici chiar şederea sa dramatică şi tragică de pe Urantia. Printre numeroasele restricţii care mi-au fost impuse când mi-am acceptat misiunea, una dintre ele mi-a interzis să dau detaliile acestei minunate cariere a lui Mihail sub aspectul muritorului morontial al lui Endantum.

(1316.1) 119:6.4 Când Mihail a revenit din această manifestare morontială, a fost evident pentru noi toţi că el devenise unul dintre semenii noştri, că Suveranul Universului era totodată prietenul şi ajutorul plin de compasiune al formelor de inteligenţe create, chiar şi cele mai umile, ale tărâmurilor sale. Noi notaserăm deja mai înainte că el dobândea progresiv punctul de vedere al creaturilor în administrarea universului, căci această asimilare apăruse treptat; dar ea a devenit mai marcată după desăvârşirea efuziunii sale ca muritor morontial, şi încă şi mai mult după întoarcerea sa din cariera fiului de tâmplar de pe Urantia.

(1316.2) 119:6.5 Gabriel ne-a informat anticipat de momentul în care Mihail va fi liber de consacrarea sa morontială, şi, în consecinţă, noi am pregătit o primire adecvată pe Salvington. Milioane şi milioane de fiinţe se adunaseră din lumile-sediu ale constelaţiilor Nebadonului, şi majoritatea oaspeţilor lumilor adiacente au fost reunite pentru a-i ura bun venit înapoi pentru a-şi relua domnia sa peste universul său. Ca răspuns la numeroasele noastre discursuri de bun venit şi marcate de aprecierea pentru un Suveran ce purta un interes atât de vital pentru creaturile sale, Mihail s-a mărginit în a răspunde: „Eu m-am ocupat doar de treburile Tatălui meu. Eu fac numai ceea ce este pe placul Fiilor Paradisului care îşi iubesc creaturile şi caută cu ardoare să le înţeleagă”.

(1316.3) 119:6.6 Dar, din ziua aceea şi până la ora în care Mihail s-a lansat în aventura sa pe Urantia ca Fiu al Omului, tot Nebadonul a continuat discutarea numeroaselor isprăvi ale Şefului lor Suveran în vreme ce el îşi exercita activităţile pe Endantum ca încarnare a efuziunii unui ascender muritor morontial evolutiv; el a fost acolo în toate privinţele pus la încercare ca şi tovarăşii săi adunaţi de pe lumile materiale din toată constelaţia unde şedea el.

7. A şaptea şi cea din urmă manifestare

(1316.4) 119:7.1 Timp de zeci de mii de ani, am aşteptat toţi cu nerăbdare a şaptea şi ultima manifestare a lui Mihail. Gabriel ne-a învăţat că această misiune finală a fost făcută la puţin după vestea slăbiciunii lui Adam şi a Evei. Astfel, timp de peste treizeci şi cinci de mii de ani, lumea voastră a ocupat un loc însemnat în consiliile întregului univers local. În afară de misterul încarnării, nici o etapă a efuziunii pe Urantia nu a comportat secrete. De la început la sfârşit, şi până la reîntoarcerea triumfală a lui Mihail pe Salvington ca Suveran Suprem al universului său, tot ceea ce s-a petrecut pe lumea voastră infimă, dar înalt onorată, a primit publicitatea universală cea mai completă.

(1316.5) 119:7.2 Paragraph 119:7.2 is missing.

(1316.6) 119:7.3 Până în momentul evenimentului însuşi, noi nu ştiuserăm niciodată că Mihail va apărea pe pământ ca un bebeluş neputincios al tărâmului, dar ne gândiserăm că el va folosi această metodă. Mai întâi, el apăruse întotdeauna ca un individ pe deplin dezvoltat al grupului de personalităţi ales pentru manifestare. Când teledifuziunea Salvingtonului a anunţat despre copilaşul din Betleem care se născuse pe Urantia, această veste a făcut senzaţie.

(1316.7) 119:7.4 Nu numai că noi ne-am dat atunci seama că Creatorul şi prietenul nostru a trecut de etapa cea mai precară a acestei efuziuni sub forma bebeluşului fără apărare, dar noi am şi înţeles că experienţa lui în această manifestare finală sub forma unei fiinţe muritoare îl va instala pe vecie pe tronul său ca suveran incontestabil şi suprem al universului Nebadonului. Timp de o treime de secol din timpul Terrei, toate privirile, în toate părţile universului nostru local, au fost îndreptate spre Urantia. Toate inteligenţele şi-au dat seama că cea din urmă manifestare îşi va urma cursul. Noi cunoaştem de multă vreme rebeliunea lui Lucifer în Satania şi dezafectarea lui Caligastia de pe Urantia; noi înţelegem deci foarte bine intensitatea luptei care ar fi avut loc când şeful nostru ar fi binevoit să se încarneze pe Urantia sub umila formă şi în similitudinea cărnii muritoare.

(1317.1) 119:7.5 Iosua ben Iosif, bebeluşul iudeu, a fost conceput şi s-a născut în lume exact ca toţi ceilalţi copii de dinaintea lui şi de după el, atâta doar că acest copil particular era încarnarea lui Mihail al Nebadonului, un divin Fiu al Paradisului şi creatorul acestui întreg univers local de lucruri şi de fiinţe. Acest mister al încarnării Deităţii în forma umană a lui Iisus, a cărui origine era altminteri naturală pe Urantia, va rămâne veşnic nepătruns. Chiar şi în eternitate, voi nu veţi cunoaşte niciodată tehnica şi metoda încarnării Creatorului în forma şi în similitudinea creaturilor sale. Acesta este secretul Sonaringtonului, iar aceste mistere sunt proprietatea exclusivă a Fiilor divini care au trecut prin experienţa efuziunii.

(1317.2) 119:7.6 Anumiţi înţelepţi ai Terrei cunoşteau de sosirea iminentă a lui Mihail. Prin contactul dintre lumi, aceşti înţelepţi înzestraţi cu clarviziune spirituală au anunţat manifestarea apropiată a lui Mihail pe Urantia, iar serafimii au făcut anunţul, prin intermediul medienilor, unui grup de preoţi caldeeni al căror şef era Ardnon. Aceşti oameni ai lui Dumnezeu au făcut o vizită copilului nou-născut. Singurul eveniment supranatural asociat naşterii lui Iisus a fost această anunţare lui Ardnon şi tovarăşilor lui prin serafimii care fuseseră odinioară ataşaţi lui Adam şi Evei în prima grădină.

(1317.3) 119:7.7 Părinţii umani ai lui Iisus erau oameni de rând ai epocii lor şi ai generaţiei lor, iar acest Fiu de Dumnezeu întrupat s-a născut deci dintr-o femeie şi a fost crescut în felul obişnuit al copiilor acelei rase şi al acelei epoci.

(1317.4) 119:7.8 Istoria şederii lui Mihail pe Urantia, povestea efuziunii umane a Fiului Creator pe lumea voastră, este o chestiune care depăşeşte întinderea şi scopul prezentului capitol.

8. Statutul lui Mihail după manifestările sale

(1317.5) 119:8.1 După manifestarea finală şi reuşită a lui Mihail pe Urantia, nu numai că el a fost acceptat de către Cei Îmbătrâniţi de Zile ca şef suveran al Nebadonului, ci a fost de asemenea recunoscut de Tatăl universal ca conducător confirmat al universului local pe care îl crease. Cu ocazia întoarcerii sale pe Salvington, acest Mihail, Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu, a fost proclamat şef permanent al Nebadonului. De la Uversa a venit cea de-a opta proclamaţie a suveranităţii lui Mihail, în timp ce din Paradis a sosit o declaraţie comună a Tatălui Universal şi a Fiului Etern care instituia această fiinţă, uniunea lui Dumnezeu şi a omului, ca singur conducător al universului, şi care ordona Uniunii de Zile staţionate pe Salvington să facă cunoscută intenţia sa de a se retrage în Paradis. Fidelii de Zile de pe lumile-sedii ale constelaţiilor au primit de asemenea instrucţiuni pentru demisionarea din consiliile celor Prea Înalţi. Dar Mihail nu a vrut să consimtă ca să se retragă Fiii Trinitari de consiliu şi de cooperare. El i-a adunat pe Salvington şi i-a rugat personal să rămână mereu la datorie în Nebadon. Ei le-au făcut cunoscut, conducătorilor lor din Paradis, dorinţa lor de a-şi da consimţământul la această cerere, şi puţin după aceea au fost emise ordinele de separare de Paradis care îi ataşau pentru totdeauna pe aceşti Fii ai universului central curţii lui Mihail al Nebadonului.

(1318.1) 119:8.2 A fost nevoie de aproape un miliard de ani de timp al Urantiei pentru a desăvârşi cariera de consacrare a lui Mihail şi pentru a proceda la stabilirea definitivă a autorităţii sale supreme în universul propriei sale creaţii. Mihail s-a născut creator, a fost educat ca administrator, format în calitate de conducător, dar a fost necesar să îşi câştige suveranitatea prin experienţă. Astfel că mica voastră lume a fost cunoscută în tot Nebadonul ca fiind cadrul în care Mihail a desăvârşit experienţa cerută fiecărui Fiu Creator din Paradis înainte ca el să primească conducerea şi controlul nelimitat al universului creat de el însuşi. Pe măsură ce vă înălţaţi în universul local, voi învăţaţi şi mai mult despre idealurile personalităţilor implicate în efuziunile anterioare ale lui Mihail.

(1318.2) 119:8.3 Desăvârşindu-şi efuziunile de creatură, Mihail nu numai că stabilea propria sa suveranitate, dar el mărea şi suveranitatea evoluândă a Dumnezeului Suprem. În cursul acestor efuziuni, nu numai că Fiul Creator s-a lansat într-o explorare descendentă a diverselor naturi de personalitate a creaturilor, dar el a ajuns totodată să reveleze voinţele diversificate ale Deităţilor Paradisului ale căror unitate sintetică, după cum este ea revelată de Creatorii Supremi, dezvăluie voinţa Fiinţei Supreme.

(1318.3) 119:8.4 Aceste diverse aspecte volitive ale Deităţilor sunt veşnic personalizate în naturile divergente ale celor Şapte Spiritele Maestru, şi fiecare dintre efuziunile lui Mihail era în mod particular revelatoare a uneia dintre aceste manifestări de divinitate. În consacrarea sa ca Melchisedec, el a manifestat voia unificată a Tatălui, a Fiului şi a Spiritului. În consacrarea sa ca Lanonandek, el a manifestat voia Tatălui şi a Fiului. În consacrarea adamică, el a revelat voia Tatălui şi a Spiritului, iar în consacrarea serafică, voia Fiului şi a Spiritului. În consacrarea ca muritor pe Uversa, el a zugrăvit voia Autorului Comun, iar în manifestarea de muritor morontial, voia Fiului Etern. În fine, în consacrarea materială pe Urantia, el a trăit voia Tatălui Universal, şi anume ca un muritor de carne şi sânge.

(1318.4) 119:8.5 Din desăvârşirea acestor şapte manifestări a rezultat suveranitatea supremă a lui Mihail şi deopotrivă posibilitatea, pentru Suprem, de a atinge suveranitatea în Nebadon. În nici una dintre efuziunile lui, Mihail nu l-a revelat pe Dumnezeu Supremul, ci suma celor şapte efuziuni ale lui este o nouă revelaţie a Fiinţei Supreme în Nebadon.

(1318.5) 119:8.6 În experienţa coborârii lui Dumnezeu către om, Mihail a experimentat în acelaşi timp o ascensiune pornind de la posibilităţile de manifestări parţiale. El se înălţa la supremaţia acţiunii finite şi la finalitatea eliberării potenţialului său pentru funcţiunile absonite. Mihail, Fiul Creator, este un creator în spaţiu-timp, dar Mihail, Maestrul Fiu septuplu, este membru al unuia dintre corpurile divine constituind Ultimul Trinităţii.

(1318.6) 119:8.7 Trecând prin experienţa revelării voinţelor celor Şapte Spirite Principale ieşite din Trinitate, Fiul Creator a trecut prin experienţa dezvăluirii voinţei Supremului. Operând ca revelator al voinţei supremaţiei, Mihail, asemenea tuturor celorlalţi Maeştri Fii, s-a identificat el însuşi cu Supremul pentru totdeauna. În cursul prezentei epoci a universului, el revelează Supremul şi participă la actualizarea suveranităţii Supremaţiei. În schimb, în următoarea epocă a universului, noi credem că Mihail va colabora cu Fiinţa Supremă din prima Trinitate experienţială în universurile spaţiului exterior şi în favoarea acestor universuri.

(1319.1) 119:8.8 Urantia este sanctuarul sentimental al întregului Nebadon; cea mai importantă dintre zece milioane de planete locuite, domiciliul uman al lui Crist Mihail, suveranul întregului Nebadon, slujitor Melchisedec pe lângă regate, salvator sistemic, izbăvitor adamic, însoţitor serafic, asociat al spiritelor ascendente, progresor morontial, Fiu al Omului în similitudinea cărnii muritoare şi Prinţ Planetar al Urantiei. Şi Scripturile voastre spun adevărul când afirmă că acest acelaşi Iisus a promis să revină, într-o bună zi, pe lumea efuziunii sale terminale, Lumea Crucii.

[Acest capitol 119, descriind cele şapte efuziuni ale lui Crist Mihail, este al şaizeci şi treilea şi cel din urmă al unei serii de prezentări garantate de numeroase personalităţi, retrasând istoria Urantiei până în epoca în care Mihail a apărut pe pământ în similitudinea cărnii muritoare. Aceste capitole au fost autorizate de o comisie nebadoniană de doisprezece membri care acţionează sub conducerea lui Mantutia Melchisedec. Noi am redactat aceste expuneri şi le-am pus în limba engleză printr-o tehnică permisă de superiorii noştri, în anul 1935 al erei creştine a Urantiei.]

 

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !.

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Documentar de weekend – Akasha

Dragi prieteni,

Ca film de weekend vă prezint documentarul Akasha care este prima parte din documentarul  Inner Worlds, Outer WorldsLumile interioare, exterioare.

Pentru subtitrarea în româna click pe iconul rotiță Setings și alegeți română.

Akasha – prima parte a filmului Lumile interioare, exterioare  încearcă să prezinte Nemanifestatul, „nimicul” sau golul care umple vidul spațiului.

Einstein a realizat că spatiul gol nu este cu adevărat gol și sfinți, înțelepți și yoghini care au privit în interiorul lor și-au dat seama, de asemenea, că, în „golul” este puterea de neînțeles, un câmp de informații sau energie care leagă toate lucrurile,  această matrice sau câmp fiind numită „Logosul”.

În prima parte filmul exploreaza vibrația care se extinde prin toate lucrurile, prin știința cimatica, conceptul de Logos, și conceptul vedică de Nada Brahma  precum cărora universul este sunet sau vibratii.

Odată ce ne dăm seama că există o sursă vibratorie care este rădăcina tuturor, ne dam seama și de nonsensul divizării și a spune  „religia mea”, „Dumnezeul meu” sau „descoperirea mea”.?

Un film foarte bine realizat atât ca conținut informațional cât și ca grafica cu o calitate de înaltă definiție a imaginii.

Vizionare plăcută !

(weekendurile următoare: Part 2, 3 și 4)

Până la o nouă revedere .. pace și lumină tuturor !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Muzică și Terapie – Ficatul

Nașterea Sf. Ioan Botezătorul – Sânzienele – Drăgaica

În fiecare an, pe 24 iunie, românii marchează sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica aceasta fiind asociată  sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

nasterea-sfantului-ioan-botezatorul-sihlaNașterea Sf. Ioan Botezătorul , a împlinit cuvintele Binevestitorului Gavriil, care a zis către Zaharia: Femeia ta va naşte fiu şi mulţi se vor bucura de naşterea lui! Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrâneţile sale din pântece sterp, precum de demult Sara a născut pe Isaac.

Sfântul Ioan Înaintemergătorul, a vestit nașterea Mântuitorului Iisus Hristos el fiind un vestitor,  propovăduind şi zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea.

Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar, și ele  erau considerate a fi niște sanzienefemei frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii și sunt niște adevărate preotese ale soarelui.

Legendele spun că Sanzienele se prind în horă și „dau puteri” deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile.

Sanzienele reprezintă și un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec și joc. Flăcăii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi. În popor se spune că fetele care vor să se mărite repede trebuie să se spele cu rouă. Noaptea ce precede această zi (marți spre miercuri) se crede că este magică.

                                                                        *

                                                       *                            *

Muzică  și  Terapie – Ficatul 

images (1)Din punct de vedere medical nu este cazul să dezvoltăm acest subiect … dar un numar mare de persoane suferă de tulburări ale funcției ficatului și deci de afecțiuni ale acestuia sub formă de  hepatite, steatoze,  ciroze .. etc .. cauzele fiind multiple mergand de la o alimentatie nesănătoasă, abuz de medicamente și până la vicii cum ar fi alcoolul.

Frecvențele stimulatoare folosite 

În urma studiilor făcute în domeniul frecvențelor și influența lor asupra corpului uman, în ceea ce privește ficatul s-a constatat că  frecvența de 751 Hz acționează pentru stimularea și echilibrarea  funcției ficatului.

CoRus – Ficat – Muzica + Frecvența 751 Hz

 

Mesajele subliminale folosite  – (fps) și (ths):

Având în vedere că și cuvântul este vibrație și  deci și el este vindecător, și mesajele subliminale de vindecare prin cuvânt au un rol la fel de important ca și cele prin frecvențe stimulatoare.

Mesajul subliminal (video sau audio) este un semnal sau mesaj  conceput să fie transmis sub limitele normale a percepției dar fiind perceput de subconsțient.Atunci când sugestiile sunt pozitive, rezultatele sunt uimitoare: relaxare și echilibrare,  reducerea depresiei, atenuarea durerii, vindecare, dobândirea unei gândiri pozitive, încrederea în sine, eliberarea de dependențe sau limitări, realizarea de performanțe sportive …etc.

Cel mai bun moment pentru ascultarea subliminalului este seara, înainte de culcare, sau dimineața, imediat după trezire, atunci când visele noastre au toate șansele să fie orientate în sensul reprogramării pe care o dorim.

Formulele pozitive subliminale (fps):

Formula lui Coue:“ În fiecare zi sunt tot mai bine și din toate punctele de vedere “
Formula lui Tu-Se-Ka-Ri:“ Astăzi toate îmi merg mai bine “
Formula lui Hannel:“ Sunt sănătos, perfect, tare, puternic, iubitor, armonios și fericit “           
CoRus – Ficat – Muzica + Frecvența 751 Hz + Formulele pozitive subliminale                   
                                                                                                                                                   Rugăciune subliminală în stilul terapiei Theta Healing (ths):                                           
Atoatecreatorule, flux infinit  al iubirii  sacre, iartă mie  orice  am  greșit  cu fapta, gândul sau cuvântul și  fie  ca  lumina  și  iubirea Ta necondiționată, să  curețe, purifice, regenereze  și  echilibreze  energetic  ficatul, fiecare  celulă,  organ , glandă, sistem, … întregul  meu  corp  aducându-l acum la armonie și perfecțiune divină așa cum L-ai creat.
Iți multumesc! Facă-se voia Ta!  Amin!.
S-a împlinit!  S-a împlinit!  S-a împlinit!.
Eu sunt divin, perfect, puternic, iubitor, armonios şi fericit! Eu sunt divin, perfect, puternic, iubitor, armonios  şi fericit! Eu  sunt divin,  perfect,  puternic,  iubitor,  armonios  şi  fericit !.
Atoatecreatorule, Tată, Mama, Dumnezeu, Sursă a tot ce este, iți mulțumesc  pentru grația Ta divină și tot ceea ce mi-ai dăruit.
Facă-se voia Ta!. Amin!.                                                                                                            
CoRus – Ficat – Muzica +  Terapie Theta Healing  sublimnal                                                                                              

 

Să vă fie cu folos ! … Aceste piese le puteți descarca de pe situl  www.corus-music.com

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi alias CoRus

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

URANTIA – Cel Suprem şi Cel Ultim – timpul şi spaţiul

Dragi prieteni,

Vă supun atenției un subiect mai dificil de a fi înțeles clar de mintea umană, dar vă sfătuiesc să-l citiți  pentru a vă face o ideie asupra Deității.

Deci .. haide-ți să mai facem un pas prin relevările făcute de Urantia și să vedem câte ceva despre „diversele naturi ale Deităţii” .. Tatăl, Fiul, Spiritul, Supremul, Septuplul, Cel Ultim,  Absolutul … și despre timp, spațiu și eternitate.

Acest articol este preluat  din cartea Urantia postată pe situl www.urantia.org  și îl puteți citi de mai jos pe acest blog .. sau îl puteți citi și în original accesând linkul de mai jos: www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-118-cel-suprem-si-cel-ultim-timpul-si-spatiul

 

Capitolul 118

Cel suprem şi cel ultim – timpul şi spaţiul

 

(1294.1) 118:0.1 ÎN PRIVINŢA diverselor naturi ale Deităţii, se poate spune că:

(1294.2) 118:0.2 1. Tatăl este sinele existent în sine.

(1294.3) 118:0.3 2. Fiul este sinele coexistent.

(1294.4) 118:0.4 3. Spiritul este sinele existent comun.

(1294.5) 118:0.5 4. Supremul este sinele experienţial-evolutiv.

(1294.6) 118:0.6 5. Septuplul este divinitatea distributivă de sine însăşi.

(1294.7) 118:0.7 6. Cel Ultim este sinele transcendental-experienţial.

(1294.8) 118:0.8 7. Absolutul este sinele existenţial-experienţial.

(1294.9) 118:0.9 Dumnezeu Septuplul este indinsepensabil înfăptuirii evolutive a Supremului, dar Supremul este deopotrivă indispensabil emergenţei finale a Ultimului. Dubla prezenţă a Supremului şi a Ultimului constituie asocierea fundamentală a Deităţii subabsolute şi derivate, căci amândouă sunt interdependente şi complementare pentru a împlini destinul. Împreună ele formează puntea experienţială care leagă începuturile şi desăvârşirile întregii creşteri creative din universul principal.

(1294.10) 118:0.10 Creşterea creativă este fără sfârşit, dar mereu satisfăcătoare; ea este fără sfârşit în întindere, dar întotdeauna punctată de momente satisfăcătoare pentru personalitate, în care ţelul provizoriu este atins, şi care serveşte atât de eficient ca preludiu mobilizării pentru noile aventuri din creşterea cosmică, de explorare a universului şi de atingere a Deităţii.

(1294.11) 118:0.11 Deşi domeniul matematicii este împresurat de limitări calitative, el procură totuşi minţii finite o bază conceptuală pentru a contempla infinitatea. Numerele nu au nici o limitare cantitativă, chiar şi în comprehensiunea unei minţi finite. Oricât de mare ar fi numărul cunoscut, voi puteţi întotdeauna să luaţi în considerare adăugarea a încă unei unităţi. Voi puteţi deopotrivă înţelege că rămâneţi în partea de dincoace a infinitului, căci indiferent de numărul de ori în care repetaţi această adăugare, voi o puteţi întotdeauna repeta o dată mai mult.

(1294.12) 118:0.12 În acelaşi timp, seriile infinite pot fi totalizate în orice punct dat, iar acest total (sau mai exact acest total parţial) procură unei persoane date, având la un moment dat un statut dat, plenitudinea satisfacţiei de a fi atins un scop. Însă, mai devreme sau mai târziu, aceeaşi persoană începe să tânjească după ţeluri noi şi superioare; iar aceste aventuri ale creşterilor se vor reînnoi veşnic în plenitudinea timpului şi în ciclurile eternităţii.

(1294.13) 118:0.13 Fiecare vârstă succesivă a universului este preludiul erei următoare de creştere cosmică, şi fiecare epocă de univers oferă un destin imediat tuturor stadiilor precedente. În sine şi prin sine, Havona este o creaţie perfectă, dar limitată în perfecţiunea sa. Perfecţiunea Havonei, răspândindu-se în suprauniversurile evolutive, găseşte acolo nu numai un destin cosmic, ci şi eliberarea de limitările existenţei preevolutive.

1. Timpul şi eternitatea

(1295.1) 118:1.1 Îi este de folos omului, pentru orientarea sa cosmică, să ajungă să înţeleagă pe cât de bine posibil raporturile Deităţii cu cosmosul. Deitatea absolută este eternă prin natură, dar Dumnezeii sunt legaţi de timp, ca experienţă în eternitate. În universurile evolutive, eternitatea este veşnicia temporală – veşnicul acum.

(1295.2) 118:1.2 Personalitatea creaturii muritoare poate să devină eternă identificându-se cu spiritul interior prin tehnica ce constă în a alege să faci voia Tatălui. Această consacrare a voinţei echivalează cu realizarea unui plan al realităţii eterne. Aceasta înseamnă că planul creaturii a devenit invariant prin raport cu succesiunea clipelor; sau, cu alte cuvinte, înseamnă că momentele care se succed nu vor vedea nici o schimbare în planul creaturii. Un milion sau un miliard de momente nu vor schimba nimic. Numerele au încetat să mai aibă o semnificaţie cu privire la scopul creaturii. Astfel că alegerea creaturii adăugându-se alegerii lui Dumnezeu se traduce prin realităţile eterne ale uniunii fără de sfârşit dintre duhul lui Dumnezeu şi natura omului, în serviciul perpetuu al copiilor lui Dumnezeu şi al Tatălui lor din Paradis.

(1295.3) 118:1.3 Există, în orice intelect dat, o relaţie directă între maturitate şi conştiinţa unei unităţi de timp. Această unitate de timp poate fi o zi, un an sau o perioadă mai lungă, dar ea este inevitabil criteriul prin care sinele conştient apreciază circumstanţele de viaţă şi prin care intelectul care concepe măsoară şi evaluează faptele existenţei temporale.

(1295.4) 118:1.4 Experienţa, înţelepciunea şi judecata coincid cu lungirea unităţii de timp în experienţa muritorilor. Când mintea umană se întoarce în trecut, ea evaluează experienţa anterioară cu intenţia de a influenţa o situaţie prezentă. Când mintea se întinde în viitor, ea încearcă să evalueze semnificaţia viitoare a unei acţiuni posibile. După ce s-a ţinut astfel cont atât de experienţă, cât şi de înţelepciune, voinţa omenească ia o decizie-judecată în prezent, şi planul de acţiune astfel născut din trecut şi din viitor vine în existenţă.

(1295.5) 118:1.5 În maturitatea sinelui care se dezvoltă, trecutul şi viitorul sunt reunite pentru a ilumina adevărata semnificaţie a prezentului. Pe măsură ce sinele se maturizează, el recurge pentru experienţa sa la un trecut din ce în ce mai îndepărtat, în timp ce prevestirile sale de înţelepciune caută să pătrundă tot mai profund în viitorul necunoscut. Şi, pe măsură ce sinele care concepe se întinde mai mult în trecut şi în viitor, judecata sa depinde din ce în ce mai puţin de prezentul momentan. Decizia-acţiune începe astfel să scape din lanţurile prezentului în mişcare, în timp ce ea îmbracă din nou aspectele semnificaţiei trecut-viitor.

(1295.6) 118:1.6 Răbdarea este practicată de muritorii ale căror unităţi de timp sunt scurte. Adevărata maturitate transcende răbdarea printr-o legitimitate născută dintr-o reală comprehensiune.

(1295.7) 118:1.7 A te maturiza este a trăi mai intens în prezent şi în acelaşi timp de a scăpa de limitările prezentului. Planurile maturităţii, întemeiate pe experienţa trecută, se realizează în prezent în aşa fel încât să reînsufleţească valorile viitorului.

(1295.8) 118:1.8 Unitatea de timp la persoanele imature concentrează semnificaţii-valori în momentul prezent într-un asemenea mod încât prezentul este disociat de adevărata sa relaţie cu non-prezentul – trecutul-viitor. Unitatea de timp a maturităţii în proporţii care revelează relaţiile coordonate de trecut-prezent-viitor într-o asemenea manieră că sinele începe să pătrundă sensul ansamblului evenimentelor, începe să-şi dea seama de pasajul timpului sub perspectiva panoramică a orizonturilor lărgite, şi să presupună continuumul etern, fără început şi fără sfârşit, ale cărui fragmente se numesc timp.

(1296.1) 118:1.9 Pe nivelele infinitului şi al absolutului, momentul prezent conţine tot trecutul precum şi tot viitorul. EU SUNT semnifică deopotrivă EU AM FOST şi EU VOI FI, şi acesta reprezintă cel mai bun concept al eternităţii şi eternului.

(1296.2) 118:1.10 Pe nivelul absolut şi etern, realitatea potenţială are tot atâta semnificaţie pe cât are realitatea actuală. Numai pe nivelele finite şi pentru creaturile legate de timp pare deosebirea atât de vastă. Pentru Dumnezeu ca absolut, un ascendent muritor care a luat decizia eternă este deja un finalitar al Paradisului. Însă, graţie Ajustorilor Gândirii interiori, Tatăl Universal nu este limitat astfel în percepţia sa, dar el poate de asemenea să fie la curent cu – şi să participe la – toate luptele temporale privitoare la problemele ascensiunii creaturilor, de la nivelele de existenţă unde acestea seamănă cu animalele până la cele unde ele seamănă cu Dumnezeu.

2. Omniprezenţa şi ubicuitatea

UBICUITATE – Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp. OMNIPREZENTĂ – Care este prezent si activ pretutindeni.

(1296.3) 118:2.1 Nu trebuie confundată ubicuitatea Deităţii cu ultimitatea divinei omniprezenţe. Tatăl universal vrea ca Supremul, Ultimul şi Absolutul să compenseze, să coordoneze şi să unifice ubicuitatea sa din spaţiu-timp şi omniprezenţa sa din spaţiu-timp transcense cu prezenţa absolută şi universală pentru care spaţiul şi timpul nu există. Ar trebui să vă amintiţi că, dacă ubicuitatea Deităţii este foarte adesea asociată cu spaţiul, ea nu este în mod necesar condiţionată de timp.

(1296.4) 118:2.2 În calitate de ascendenţi muritori şi morontiali, voi discerneţi progresiv pe Dumnezeu cu ajutorul lui Dumnezeu Septuplul. Prin Havona, voi îl descoperiţi pe Dumnezeu Supremul. În Paradis, voi îl găsiţi ca o persoană, şi apoi, în calitate de finalitari, voi veţi încerca curând să-l cunoaşteţi ca Ultim. Fiind finalitari, se pare că după ce a fost atins Ultimul, nu există decât o singură cale de a supravieţui, aceea de a începe căutarea Absolutului. Nici un finalitar nu va fi tulburat de incertitudinile de a atinge Absolutul Deităţii, din moment ce la sfârşitul ascensiunilor supreme şi ultime, el îl va fi întâlnit pe Dumnezeu Tatăl. Aceşti finalitari vor crede desigur că, chiar dacă ei reuşesc să-l găsească pe Dumnezeu Absolutul, ei nu vor face decât să descopere acelaşi Dumnezeu, Tatăl Paradisului manifestându-se pe nivelele cele mai apropiate de cel infinit şi de cel universal. Nu încape nici urmă de îndoială că atingerea lui Dumnezeu în absolut va revela Strămoşul Primordial al universurilor precum şi Tatăl Final al personalităţilor.

(1296.5) 118:2.3 Dumnezeu Supremul se poate să nu fie o demonstraţie de omniprezenţă a Deităţii în spaţiu-timp, ci este literalmente o manifestare a ubicuităţii divine. Între prezenţa spirituală a Creatorului şi manifestările materiale ale creaţiei se găseşte vastul domeniu al devenirii ubicue – emergenţa universală a Zeităţii evolutive.

(1296.6) 118:2.4 Dacă Dumnezeu Supremul îşi asumă vreodată controlul direct al universurilor de timp şi de spaţiu, noi suntem convinşi că această administraţie divină va funcţiona sub supracontrolul Ultimului. În acest caz, Dumnezeu Ultimul ar începe să devină manifest în universurile de timp şi ca Atotputernicul transcendental (Omnipotentul) exercitând supracontrolul supratimpului şi al spaţiului transcens relative la funcţiunile administrative ale Atotputernicului Suprem.

(1297.1) 118:2.5 Mintea umană poate, ca şi noi înşine, să pună următoarele întrebări: Dacă evoluţia lui Dumnezeu Supremul, atingând autoritatea administrativă în marele univers, este însoţită de manifestări sporite ale lui Dumnezeu Ultimul, o emergenţă omoloagă Dumnezeului Ultim în universurile prevăzute ale spaţiului exterior va fi oare însoţită de revelaţii similare şi reînsufleţită de Dumnezeu Absolutul? În realitate, noi nu ştim nimic despre asta.

3. Raporturile dintre timp şi spaţiu

(1297.2) 118:3.1 Numai prin ubicuitate a putut Deitatea să unifice manifestările din spaţiu-timp pentru concepţiile finite, căci timpul este o succesiune de clipe, în timp ce spaţiul este un sistem de puncte asociate. La urma urmei, voi percepeţi timpul prin analiză şi spaţiul prin sinteză. Voi coordonaţi şi asociaţi aceste două concepţii neasemănătoare prin perspicacitatea integratoare a personalităţii. În lumea animală, omul este singurul care posedă această facultate de percepere a spaţio-timpului. Pentru un animal, mişcarea are o semnificaţie, dar ea nu ia o valoare decât pentru o creatură ce are statut de personalitate.

(1297.3) 118:3.2 Lucrurile sunt condiţionate de timp, dar adevărul este în afara timpului. Cu cât mai mult cunoaşteţi adevărul, cu atât mai mult sunteţi adevărul, cu atât mai bine puteţi înţelege trecutul şi pricepe viitorul.

(1297.4) 118:3.3 Adevărul este neclintit – veşnic scutit de toate vicisitudinile tranzitorii, deşi niciodată inert şi convenţional, dar întotdeauna vibrant şi adaptabil – radiind viaţă. Însă, când adevărul devine legat de fapte, atunci atât spaţiul, cât şi timpul condiţionează semnificaţiile sale şi pun în corelaţie valorile sale. Aceste realităţi ale adevărului cuplate cu faptele devin concepte şi sunt, în consecinţă, remise domeniului realităţilor cosmice relative.

(1297.5) 118:3.4 Legătura adevărului absolut şi etern al Creatorului cu experienţa faptică a creaturilor finite şi temporale face să apară o nouă valoare emergentă a Supremului. Conceptul de Suprem este esenţial pentru coordonarea lumii superioare neschimbătoare şi divine cu lumea inferioară finită şi mereu schimbătoare.

(1297.6) 118:3.5 Dintre toate lucrurile neabsolute, spaţiul este cel mai aproape de a fi absolut. În aparenţă, spaţiul este în mod absolut ultim. Reala dificultate pe care o avem în înţelegerea spaţiului pe nivelul material provine din faptul că, în timp ce corpurile materiale există în spaţiu, spaţiul există de asemenea în aceste aceleaşi corpuri materiale. Mulţi factori care ţin de spaţiu sunt absoluţi, dar asta nu înseamnă că spaţiul este absolut.

(1297.7) 118:3.6 Pentru a înţelege raporturile din spaţiu, poate fi util să se presupună, relativ vorbind, că spaţiul este, la urma urmei, o proprietate a tuturor corpurilor materiale. Deci, când un corp se mişcă în spaţiu, el ia de asemenea cu el toate proprietăţii lui, chiar şi spaţiul care este în aceste corpuri în mişcare şi din care face parte.

(1297.8) 118:3.7 Toate modelele realităţii ocupă spaţiu pe nivelele materiale, dar modelele spirituale nu există decât în relaţie cu spaţiul; ele nu ocupă şi nici nu deplasează spaţiul, şi nici nu îl conţin. Pentru noi, enigma stăpânitoare a spaţiului ţine de modelul unei idei. Când abordăm domeniul minţii, noi întâlnim multe probleme stânjenitoare. Modelul unei idei – realitatea sa – ocupă oare spaţiu? În realitate, noi nu ştim nimic despre aceasta, deşi suntem siguri că un model de idee nu conţine spaţiu; însă nu ar fi deloc prudent să se admită că ceea ce este imaterial este întotdeauna nespaţial.

4. Cauzalitatea primară şi secundară

(1298.1) 118:4.1 Multe dintre dificultăţile teologice şi dintre dilemele metafizice ale omului muritor sunt cauzate de faptul că el nu situează bine personalitatea Deităţii, şi atribuie, în consecinţă, aspectele infinite şi absolute Divinităţii subordonate şi Deităţii evolutive. Există cu siguranţă o adevărată Cauză Primă, dar ea nu duce la uitarea că există totodată o mulţime de cauze coordonate şi subordonate, atât cauze asociate, cât şi cauze secundare.

(1298.2) 118:4.2 Diferenţa esenţială dintre cauzele prime şi cauzele secundare rezidă în aceea că cauzele prime produc efecte originale lipsite de factori ereditari proveniţi din vreo cauzalitate antecedentă. Cauzele secundare produc efecte care comportă invariabil o ereditate care provine din alte cauze anterioare.

(1298.3) 118:4.3 Potenţialurile pur statistice inerente Absolutului necalificat reacţionează la cauzele generate de Absolutul Deităţii care sunt produse de acţiunea Trinităţii Paradisului. În prezenţa Absolutului Universal, aceste potenţialuri statice impregnate de cauzalitate devin imediat active şi sensibile la influenţa anumitor agenţi transcendentali, ale căror acţiuni duc la transmutarea acestor potenţialuri active prin a le conferi statutul de veritabile posibilităţi universale de dezvoltare, de capacităţi actualizate pentru creştere. Asupra acestor potenţialuri astfel dezvoltate, creatorii şi controlorii marelui univers joacă epopeea fără sfârşit a evoluţiei cosmice.

(1298.4) 118:4.4 Dacă nu se ţine seama de existenţiale, cauzalitatea are o constituţie fundamentală triplă. Aşa cum operează ea în prezenta epocă a universului şi privitor la nivelul finit al celor şapte suprauniversuri, ea se poate concepe după cum urmează:

(1298.5) 118:4.5 1. Activarea potenţialurilor statice. Aceasta este stabilirea destinului în Absolutul Universal prin acţiunile Absolutului Deităţii, operând în Absolutul Necalificat, şi asupra lui, ca urmare a directivelor volitive ale Trinităţii Paradisului.

(1298.6) 118:4.6 2. Exteriorizarea capacităţilor universului. Aceasta implică transformarea potenţialurilor nediferenţiate în planuri separate şi definite. Acesta este actul Ultimităţii Deităţii şi al multiplilor agenţi ai nivelului transcendental. Aceste acte anticipează perfect în privinţa viitoarelor nevoi ale ansamblului maestrului univers. În legătură cu segregarea potenţialurilor, există Arhitecţii Maestrului Univers în calitate de veritabile personificări ale conceptului de Deitate a universurilor. Planurile lor par până la urmă limitate în întinderea din spaţiu de conceptul de periferie a maestrului univers, dar, ca planuri, ei nu sunt de altfel condiţionaţi de timp sau de spaţiu.

(1298.7) 118:4.7 3. Creaţia şi evoluţia actualelor universuri. Asupra unui cosmos impregnat de prezenţa Ultimităţii Deităţii producătoare de capacităţi operează Creatorii Supremi pentru a efectua, în timp, transmutări de potenţialuri maturizate în actuale experienţiale. În interiorul maestrului univers, orice actualizare de realitate potenţială este limitată de capacitatea ultimă de dezvoltare, şi condiţionată de spaţiu-timp în stadiile finale ale emergenţei sale. Fiii Creatori ieşind din Paradis sunt, în actualitate, creatori transformatori în sensul cosmic. Aceasta nu invalidează, în nici un fel, conceptul de creatori pe care oamenii şi-l fac despre ei; din punct de vedere finit, este sigur că ei pot să creeze, ceea ce şi fac.

5. Omnipotenţa şi compatibilitatea

(1299.1) 118:5.1 Omnipotenţa Deităţii nu implică puterea de a face ceea ce este de nefăcut. În cadrul spaţio-timpului, şi plasându-ne în punctul de vedere intelectual al comprehensiunii umane, nici chiar Dumnezeul infinit nu poate să creeze cercuri pătrate sau să producă rău care să fie în mod natural bun. Dumnezeu nu poate să facă lucruri nedivine. Această contradicţie de termeni filozofici echivalează cu nefiinţa şi implică că nimic nu a fost creat astfel. O trăsătură de caracter a unei personalităţi nu poate fi în acelaşi timp divină şi nedivină. Compatibilitatea este înnăscută în puterea divină. Toate acestea decurg din faptul că omnipotenţa nu se limitează la a crea lucruri având o natură, ci că ea dă de asemenea naştere naturii tuturor lucrurilor şi tuturor fiinţelor.

(1299.2) 118:5.2 La început, Tatăl face totul; însă, pe măsură ce panorama eternităţii se derulează ca răspuns la voinţa şi la directivele Infinitului, devine din ce în ce mai evident că creaturile, chiar şi oamenii, trebuie să devină parteneri ai lui Dumnezeu pentru a realiza finalitatea destinului. Aceasta este adevărat chiar şi în viaţa în carne; când omul şi Dumnezeu intră în asociere, nu se poate pune nici o limită posibilităţilor viitoare ale acestei asocieri. Când omul îşi dă seama că Tatăl Universal este partenerul său în înaintarea eternă, când el fuzionează cu prezenţa interioară a Tatălui, el a rupt, în spirit, cătuşele timpului şi a intrat deja în înaintarea eternă, în căutarea Tatălui Universal.

(1299.3) 118:5.3 Conştiinţa de muritor trece de la fapte la înţelesuri, şi apoi la valori. Conştiinţa de Creator plecă de la valoarea ideii, trece prin înţelesul cuvintelor şi ajunge la faptul acţiunii. Pentru a ieşi din impasul unităţii necalificate inerente infinităţii existenţiale, trebuie întotdeauna să acţioneze Dumnezeu. Deitatea trebuie întotdeauna să furnizeze universul arhetipal, personalităţile perfecte, adevărul, frumuseţea şi bunătatea originare, pe care toate creaţiile subdivine se străduiesc să le atingă. Trebuie întotdeauna ca Dumnezeu să găsească mai întâi omul pentru ca omul să-l poată apoi găsi pe Dumnezeu. Un Tată Universal este întotdeauna necesar înainte de a putea exista o filiaţie universală şi fraternitatea universală care urmează.

6. Omnipotenţa şi omnificenţa

OMNIPOTENT – Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. OMNIFICIENT – crearea tuturor lucrurilor; având puteri nelimitate de creație.

(1299.4) 118:6.1 Dumnezeu este cu adevărat omnipotent, dar nu omnificent – el nu face personal tot ceea ce se face. Omnipotenţa înglobează potenţialul puterii Atotputernicului Suprem şi al Fiinţei Supreme, dar actele volitive ale lui Dumnezeu Supremul nu sunt înfăptuiri personale ale Dumnezeului Infinit.

(1299.5) 118:6.2 A susţine omnificenţa Deităţii primordiale ar echivala cu privarea de drepturile lor a aproape un milion de Fii Paradisiaci Creatori, fără a menţiona nenumăratele oştiri altor diverse ordine de ajutoare care îşi aduc concursul creativ. În întregul univers, nu există decât o singură Cauză fără cauză. Toate celelalte cauze sunt derivate ale acestei unice Prime Mari Surse-Centru, şi nimic, în această filozofie, nu violează liberul arbitru al unor miriade de copii ai Deităţii împrăştiaţi într-un imens univers.

(1299.6) 118:6.3 Într-un cadru local, voliţiunea poate să pară a funcţiona ca o cauză fără cauză, dar ea prezintă infailibil factori ereditari care stabilesc relaţii cu Prima Cauză unică, originară şi absolută.

(1299.7) 118:6.4 Orice voliţiune este relativă. În sens iniţial, numai Tatăl-EU SUNT posedă finalitate volitivă. În sens absolut, numai Tatăl, Fiul şi Spiritul exercită prerogativele unei voinţe necondiţionate de timp şi nelimitate de spaţiu. Omul muritor este înzestrat cu liber arbitru, cu puterea de a alege; deşi această alegere nu este absolută, este totuşi relativ finală pe nivelul finit şi în ceea ce priveşte destinul persoanei care alege.

(1300.1) 118:6.5 Pe orice nivel care nu atinge absolutul, voliţiunea întâmpină limitări inerente personalităţii însăşi care exercită puterea de a alege. Omul nu poate alege dincolo de domeniul a ceea ce se poate alege. De exemplu, el nu poate alege să fie altceva decât un om, atâta doar că poate decide să devină mai mult decât un om. El poate alege să întreprindă ascensiunea universului, dar aceasta ţine, în speţă, de o coincidenţă specială dintre alegerea umană şi voinţa divină. Ceea ce un fiu doreşte şi ceea ce Tatăl vrea se va întâmpla cu toată certitudinea.

(1300.2) 118:6.6 În viaţa umană, liniile de conduită opţionale se deschid şi se închid continuu. În timpul perioadelor în care alegerea este posibilă, personalitatea omenească decide constant între numeroase linii de acţiune. Voinţa temporală este legată de timp şi trebuie să aştepte scurgerea timpului pentru a găsi ocazia de a se exprima. Voliţiunea spirituală a început să guste libertatea din afara cătuşelor timpului, căci ea a reuşit să scape parţial de secvenţa timpului; aceasta deoarece voliţiunea spirituală se identifică cu voinţa lui Dumnezeu.

(1300.3) 118:6.7 Voliţiunea, actul alegerii, trebuie să funcţioneze în cadrul universal care se actualizează ca răspuns la alegerile superioare şi anterioare. Tot câmpul voinţei omeneşti este strict limitat în finit, dar nu şi asupra unui punct particular: când omul alege să-l găsească pe Dumnezeu şi să-i fie asemănător, această alegere este suprafinită; eternitatea singură poate revela dacă ea este totodată supraabsonită.

(1300.4) 118:6.8 A recunoaşte omnipotenţa Deităţii, este a vă bucura de securitate în experienţa voastră de cetăţenie cosmică, este a poseda siguranţă în lunga călătorie către Paradis. În schimb, a accepta sofismul omnificenţei, este a îmbrăţişa colosala eroare a panteismului.

7. Omniscienţa şi predestinarea

OMNISCIENȚĂ – Însușirea de a ști totul

(1300.5) 118:7.1 În marele univers, funcţiunea voinţei de Creator şi funcţiunea voinţei de creatură se exercită în limitele şi potrivit cu posibilităţile stabilite de Maeştrii Arhitecţi. Cu toate acestea, predestinarea acestor limite maxime nu abrogă, cel puţin din lume, suveranitatea voinţei de creatură în interiorul acestor frontiere. Precunoaşterea ultimă – deplina toleranţă a tuturor alegerilor finite – nu constituie nici ea o abrogare a voliţiunii finite. O fiinţă umană matură şi perspicace poate uneori să prevadă foarte exact decizia unui asociat mai tânăr, dar această precunoaştere nu ia nimic din libertatea şi din autenticitatea deciziei însăşi. Dumnezeii au limitat cu înţelepciune câmpul de acţiune al voinţei imature, însă, în interiorul acestor limite definite, ea nu rămâne mai puţin o veritabilă voinţă.

(1300.6) 118:7.2 Chiar şi corelarea supremă a tuturor alegerilor trecute, prezente şi viitoare nu invalidează autenticitatea acestor alegeri. Ea denotă mai degrabă tendinţa preordonată a cosmosului şi sugerează precunoaşterea acestor fiinţe volitive care pot alege sau refuza să devină părţi contributive ale actualizării experienţiale ale oricărei realităţi.

(1300.7) 118:7.3 Eroarea în alegerea finită este legată de timp şi limitată de el. Ea nu poate exista decât în timp şi în interiorul prezenţei evoluânde a Fiinţei Supreme. Această alegere greşită este posibilă în timp şi denotă (în afară de nedesăvârşirea Supremului) un anumit domeniu al alegerii cu care creaturile imature trebuie să fie înzestrate pentru a putea beneficia de înaintarea în univers stabilind, prin liberul lor arbitru, contactul cu realitatea.

(1301.1) 118:7.4 Păcatul, în spaţiul condiţionat de timp, dovedeşte clar libertatea temporară – şi chiar şi licenţa – a voinţei finite. Păcatul zugrăveşte imaturitatea, pe de o parte orbită de libertatea volitivă relativ suverană a personalităţii, şi pe de altă parte nereuşind să perceapă obligaţiile şi îndatoririle supreme ale cetăţeniei cosmice.

(1301.2) 118:7.5 Inechitatea, în domeniile finite, revelează realitatea tranzitorie a oricărei individualităţi neidentificate cu Dumnezeu. O creatură nu devine veritabil reală în universuri decât dacă ea se identifică cu Dumnezeu. Personalitatea finită nu se creează pe sine însăşi, ci, în cadrul suprauniversal al alegerii, îşi determină ea însăşi destinul.

(1301.3) 118:7.6 Darul vieţii face sistemele materiale-energetice capabile să se perpetueze, să se propage şi să se adapteze ele însele. Dăruirea personalităţii comunică, organismelor vii, prerogativele adiţionale de a dispune de ele înseşi, de a evolua ele înseşi şi de a se identifica ele înseşi cu spiritul Deităţii susceptibile de a fuziona cu ele.

(1301.4) 118:7.7 Organismele vii subpersonale denotă o minte care activează energia-materie, mai întâi sub aspectul controlorilor fizici şi apoi sub aspectul spiritelor-minte adjutante. Darul personalităţii vine de la Tată şi comunică, sistemului viu, unicele prerogative ale alegerii. Ori, dacă personalitatea are prerogativa de a exercita alegerea volitivă de a se identifica cu realitatea, şi dacă această alegere este sinceră şi liberă, atunci trebuie ca personalitatea în evoluţie să aibă de asemenea alegerea posibilă de a se dezorienta, de a se disloca şi de a se distruge pe sine. Posibilitatea de auto-distrugere cosmică nu poate fi evitată dacă se vrea ca personalitatea evoluândă să fie cu adevărat liberă în exercitarea voinţei sale finite.

(1301.5) 118:7.8 De aceea securitatea este sporită dacă se îngustează limitele alegerii personale pe toate nivelele inferioare de existenţă. Alegerea se degajă din ce în ce mai mult pe măsură ce te înalţi în universuri. La sfârşit, ea devine foarte apropiată de libertatea divină când personalitatea ascendentă atinge divinitatea statutului, supremaţia consacrării faţă de scopurile universale, desăvârşirea înţelepciunii cosmice şi identificarea finală a creaturii cu voinţa şi cu căile lui Dumnezeu.

8. Controlul şi supracontrolul

(1301.6) 118:8.1 În creaţiile din spaţiu-timp, liberul arbitru este îngrădit în restricţii şi limitări. Evoluţia vieţii materiale este mai întâi mecanică, apoi activată de minte; în sfârşit, după ce a fost înzestrat cu personalitate, ea s-a putut lăsa guvernată de spirit. Evoluţia mecanică pe lumile locuite este fizic limitată de potenţialurile de implantări originare de viaţă fizică făcute de Purtătorii Vieţii.

(1301.7) 118:8.2 Omul muritor este o maşină, un mecanism viu; rădăcinile lui se găsesc într-adevăr în lumea fizică a energiei. Multe dintre reacţiile umane sunt de natură maşinală; o mare pare a vieţii seamănă cu una mecanică. Dar omul, care este un mecanism, este mult mai mult decât o maşină; el este înzestrat cu o minte şi locuit de spirit; şi, deşi în cursul vieţii sale materiale el nu poate niciodată să scape de mecanismul electrochimic al existenţei sale, el poate învăţa să subordoneze tot mai mult acest mecanism al vieţii fizice înţelepciunii directoare a experienţei prin procesul constând în consacrarea minţii umane executării imboldurilor spirituale ale Ajustorului Gândirii interior.

(1301.8) 118:8.3 Spiritul eliberează funcţionarea voinţei; mecanismul o limitează. Alegerea imperfectă, necontrolată de mecanism şi neidentificată cu spiritul, este periculoasă şi instabilă. Dominaţia mecanică asigură stabilitatea pe seama progresului. Alianţa cu spiritul degajează alegerea nivelului fizic şi, în acelaşi timp, asigură stabilitatea divină care rezultă dintr-o clarviziune universală sporită şi dintr-o comprehensiune cosmică mai vastă.

(1302.1) 118:8.4 Marea primejdie care ameninţă creatura când ajunge să se elibereze de cătuşele mecanismului vital este că ea nu reuşeşte să compenseze această pierdere de stabilitate prin efectuarea unei legături funcţionale armonioase cu spiritul. Alegerea creaturii, când ea este relativ degajată de stabilitatea mecanică, ar putea încerca să se elibereze pe ea însăşi mai mult, independent de o mai mare identificare cu spiritul.

(1302.2) 118:8.5 Tot principiul evoluţiei biologice face imposibilă apariţia, pe lumile locuite, a oamenilor primitivi înzestraţi cu o mare stăpânire de sine. De aceea, acelaşi plan creativ, care traduce scopul evoluţiei, oferă deopotrivă acele restricţii exterioare ale timpului şi ale spaţiului, ale foamei şi ale fricii, care circumscriu efectiv câmpul alegerilor spirituale ale acestor creaturi necultivate. Pe măsură ce mintea omului reuşeşte să traverseze barierele din ce în ce mai dificil de trecut, acelaşi plan creativ conţine şi dispoziţii pentru ca moştenirea rasială a înţelepciunii experienţiale dureros dobândite să se acumuleze lent – în alţi termeni, acest plan prevede un echilibru între constrângerile exterioare în regres şi constrângerile interioare crescânde.

(1302.3) 118:8.6 Lentoarea evoluţiei, a progresului cultural uman, dovedeşte eficacitatea acestei frâne – inerţia materială – care acţionează atât de puternic pentru a încetini vitezele primejdioase ale progresului. Astfel că timpul însuşi atenuează şi repartizează consecinţele (care altfel ar fi mortale) ale faptului de a scăpa prematur de barierele succesive care limitează activitatea umană. Căci, când cultura progresează prea rapid, când înfăptuirile materiale depăşesc evoluţia înţelepciunii adoratoare, atunci, civilizaţia conţine în ea însăşi germenii regresului. Dacă această civilizaţie nu este sprijinită de o creştere rapidă a înţelepciunii experienţiale, asemenea societăţi umane vor coborî de la nivelele elevate, dar premature, pe care le-au atins, iar ‘epocile întunecate’ ale interregnului înţelepciunii vor fi martore, atunci, ale reapariţiei inexorabile ale dezechilibrului dintre libertatea de sine şi controlul de sine.

(1302.4) 118:8.7 Inechitatea lui Caligastia consta în scurtcircuitarea reglatorului de timp al eliberării umane progresive. El a distrus arbitrar barierele restrictive pe care mintea muritorilor acelor vremuri nu le biruiseră prin experienţă.

(1302.5) 118:8.8 Mintea care poate reduce parţial timpul şi spaţiul dovedeşte, prin chiar acest act, că posedă în ea însăşi germenii înţelepciunii care pot efectiv înlocui zidul constrângerii pe care l-a transcens.

(1302.6) 118:8.9 Lucifer a căutat în mod similar să împiedice funcţionarea reglatorului de timp, care frâna atingerea prematură a anumitor libertăţi în sistemul local. Un sistem local ancorat în lumină şi în viaţă a dobândit experienţial punctele de vedere şi clarviziunea care fac practicabilă punerea în aplicare a multor tehnici care nu făceau decât să bulverseze şi să distrugă chiar acel tărâm din timpul epocilor anterioare acestei ancorări.

(1302.7) 118:8.10 Pe măsură ce omul se eliberează de cătuşele fricii, pe măsură ce el pune în legătură continentele şi oceanele cu maşinile lui, iar generaţiile şi secolele cu documentarea sa, el trebuie să substituie fiecărei constrângeri transcense o constrângere nouă şi voluntară asumată în acord cu imperativele morale ale înţelepciunii umane în expansiune. Aceste restricţii impuse voluntar sunt atât cei mai puternici, cât şi cei mai subtili dintre toţi factorii civilizaţiei umane: conceptele despre justiţie şi idealurile de fraternitate. Omul se califică chiar şi pentru a suporta restricţiile îndurării atunci când îndrăzneşte să-i iubească pe semenii săi, când el reuşeşte să debuteze în fraternitatea spirituală, când decide să-i trateze pe tovarăşii săi în maniera în care ar vrea el să fie tratat, şi chiar să le acorde tratamentul pe care îl presupune că l-ar acorda Dumnezeu lor.

(1303.1) 118:8.11 O reacţie automată a universului este stabilă şi se continuă sub o anumită formă în cosmos. O personalitate care-l cunoaşte pe Dumnezeu şi doreşte să facă voia sa, care are clarviziune spirituală, este dumnezeieşte stabilă şi veşnic existentă. Marea aventură a omului constă în tranzitul minţii sale muritoare de la stabilitatea staticului mecanic la divinitatea dinamicului spiritual, şi ea realizează această transformare prin forţa şi perseverenţa propriilor sale decizii de personalitate, în fiecare situaţie de viaţă, declarând: „Este voia mea ca voia ta să se facă”.

9. Mecanismele universului

(1303.2) 118:9.1 Timpul şi spaţiul sunt un mecanism îmbinat al maestrului univers. Ele sunt dispozitivele ce permit creaturilor finite să coexiste cu Infinitul în cosmos. Creaturile finite sunt efectiv izolate de nivelele absolute de către timp şi spaţiu. Dar aceste mijloace de izolare, fără de care nici un muritor nu ar putea exista, funcţionează direct pentru a limita câmpul de acţiune finită. Fără ele, nici o creatură nu ar putea acţiona, însă, prin ele, actele fiecărei creaturi sunt net limitate.

(1303.3) 118:9.2 Mecanismele create de o minte superioară funcţionează pentru a elibera sursele sale creative, dar, într-o anumită măsură, ele limitează invariabil acţiunea tuturor inteligenţelor subordonate. Pentru creaturile din universuri, această limitare devine aparentă ca mecanism al universurilor. Omul nu dispune de un liber arbitru fără frână, existând limite la întinderea alegerii sale, dar, în interiorul acestui câmp liber, voia sa este relativ suverană.

(1303.4) 118:9.3 Mecanismul vital al personalităţii umane, corpul fizic, este produsul unui proiect creativ supramuritor; el nu poate fi deci niciodată perfect controlat de omul însuşi. Numai când ascendentul, în legătură cu Ajustorul fuzionat, va crea prin el însuşi mecanismul destinat să îi exprime personalitatea, atunci va ajunge el să-l controleze la perfecţiune.

(1303.5) 118:9.4 Marele univers este un mecanism precum şi un organism. El este mecanic şi viu. El este un mecanism viu animat de o Minte Supremă, coordonându-se cu un Spirit Suprem, şi găsindu-şi expresia pe nivelele maxime de unificare a puterii şi a personalităţii în calitate de Fiinţă Supremă. Dar a nega mecanismul creaţiei finite, este a nega faptul şi a ignora realitatea.

(1303.6) 118:9.5 Mecanismele sunt produsul minţii, al minţii creatoare ca acţionează asupra potenţialurilor cosmice şi în ele. Mecanismele sunt cristalizări fixate ale gândirii Creatorului, şi funcţionează întotdeauna în fidelă conformitate cu conceptul volitiv care le-a dat naştere. Dar raţiunea de a fi a oricărui mecanism se găseşte în originea sa, iar nu în funcţiunea sa.

(1303.7) 118:9.6 Nu ar trebui să se creadă că aceste mecanisme limitează acţiunea Deităţii. Adevărul este mai degrabă că, prin chiar aceste mecanisme, Deitatea a ajuns la o fază de expresie eternă. Mecanismele fundamentale ale universului au apărut în existenţă ca răspuns la voinţa absolută a Primei Surse-Centru; ele vor funcţiona deci veşnic în perfectă armonie cu planul Infinitului; ele sunt într-adevăr arhetipurile volitive ale chiar acelui plan.

(1303.8) 118:9.7 Noi înţelegem întrucâtva cum mecanismul Paradisului este în corelaţie cu Personalitatea Fiului Etern; aceasta este funcţiunea Autorului Comun. Şi noi avem teorii asupra operaţiunilor Absolutului universal privitoare la mecanismele teoretice al Necalificatului şi la persoana potenţială a Absolutului Deităţii. Cât despre Deităţile evoluânde ale Supremului şi ale Ultimului, noi constatăm că unele din fazele lor impersonale se unesc actualmente cu contraponderea lor volitivă, şi că în consecinţă, o nouă relaţie se conturează între arhetip şi persoană.

(1304.1) 118:9.8 În eternitatea trecutului, Tatăl şi Fiul găsesc uniunea în unitatea expresiei Spiritului Infinit. Dacă, în eternitatea viitoare, Fiii Creatori şi Spiritele Creative ale universurilor locale ale timpului şi spaţiului ar trebui să ajungă la o uniune creativă în regatele spaţiului exterior, te poţi întreba ce anume ar crea unitatea lor ca expresie conjugată a naturilor lor divine? S-ar putea foarte bine ca noi să asistăm la o manifestare încă nerevelată a Deităţii Ultime, la apariţia unui nou tip de supraadministratori. Aceste fiinţe ar îngloba prerogative de personalitate unice, de vreme ce ele ar fi uniunea Creatorului personal, a Spiritului Creativ impersonal, a experienţei creaturilor muritoare şi a personalizării progresive a Divinei Ocrotitoare. Aceste fiinţe ar putea fi ultimele, în sensul că ele ar îngloba realitatea personală şi impersonală în timp ce ar conjuga experienţele Creatorului şi ale creaturilor. Oricare ar fi atributele acestor terţe persoane, ale acestor trinităţi funcţionale ipotetice ale creaţiilor din spaţiul exterior, ele vor întreţine cu Taţii lor Creatori şi cu Mamele lor Creative, anumite relaţii analoge celor pe care Spiritul Infinit le întreţine cu Tatăl Universal şi cu Fiul Etern.

(1304.2) 118:9.9 Dumnezeu Supremul este personalizarea oricărei experienţe din univers, focalizarea oricărei evoluţii finite, realitatea tuturor creaturilor dusă la maxim, consumarea înţelepciunii cosmice, încorporarea armonioaselor frumuseţi ale galaxiilor timpului, adevărul semnificaţiilor minţii cosmice şi bunătatea valorilor spirituale supreme. În eternul viitor, Dumnezeu Supremul va sintetiza aceste multiple diversităţi finite într-un ansamblu experienţial semnificativ, tot aşa cum ele sunt deja unite existenţial pe nivelele absolute ale Trinităţii Paradisului.

10. Funcţiunile providenţei

(1304.3) 118:10.1 Providenţa nu înseamnă că Dumnezeu a decis toate lucrurile pentru noi şi dinainte. Dumnezeu ne iubeşte prea mult pentru a face aceasta, căci acest lucru nu ar fi cu nimic mai puţin decât o tiranie cosmică. Omul are, într-adevăr, puteri relative de alegere. Iubirea divină nu este nici acest fel de afecţiune cu vedere scurtă, neprevăzătoare care ar alinta şi ar râzgâia copiii oamenilor.

(1304.4) 118:10.2 Tatăl, Fiul şi Spiritul – ca Trinitate – nu sunt Atotputernicul Suprem, dar supremaţia Atotputernicului nu se poate manifesta niciodată fără ei. Creşterea Atotputernicului este centrată asupra Absoluturilor actualităţii şi fondată pe Absoluturile potenţialităţii, dar funcţiunile Atotputernicului Suprem sunt legate de funcţiunile Trinităţii Paradisului.

(1304.5) 118:10.3 S-ar părea că, la Fiinţa Supremă, toate fazele de activitate din univers sunt parţial reunite de personalitatea acestei Deităţi experienţiale. În consecinţă, dacă vrem să considerăm Trinitatea ca pe un singur Dumnezeu, şi dacă limităm acest concept la prezentul mare univers cunoscut şi organizat, descoperim că Fiinţa Supremă în evoluţie este replica parţială a Trinităţii Paradisului. Şi noi vedem apoi că această Deitate Supremă evoluează ca sinteză a personalităţii materiei finite, a minţii şi a spiritului finite în marele univers.

(1304.6) 118:10.4 Dumnezeii au atribute, dar Trinitatea are funcţiuni şi, asemeni Trinităţii, providenţa este o funcţiune, compusul supracontrolului altfel decât personal al universului universurilor. Ea se întinde de la nivelele evolutive ale Septuplului, care se sintetizează în puterea Atotputernicului, şi se ridică dincolo, prin tărâmurile transcendentale ale Ultimităţii Deităţii.

(1304.7) 118:10.5 Dumnezeu iubeşte fiecare creatură ca pe un copil, iar dragostea sa acoperă cu umbra sa fiecare creatură în timp şi în eternitate. Providenţa funcţionează ţinând seama de întreg şi se ocupă de funcţiunea fiecărei creaturi în măsura în care această funcţiune este legată de întreg. Când providenţa intervine pe lângă o fiinţă, faptul acela denotă importanţa funcţiunii acestei fiinţe în ceea ce priveşte creşterea evolutivă a unui ansamblu dat. Acest ansamblu poate fi rasa totală, naţiunea totală, planeta totală sau chiar şi un total mai elevat. Importanţa funcţiunii creaturii este ceea ce prilejuieşte o intervenţie providenţială, iar nu importanţa creaturii ca persoană.

(1305.1) 118:10.6 Cu toate acestea, Tatăl, în calitate de persoană, poate în orice clipă să interpună o mână paternă în curentul evenimentelor cosmice care se derulează potrivit voii lui Dumnezeu, în armonie cu înţelepciunea lui Dumnezeu, şi care sunt motivate de iubirea lui Dumnezeu.

(1305.2) 118:10.7 Totuşi, ceea ce omul numeşte providenţă este prea adesea produsul propriei sale imaginaţii, juxtapunerea fortuită a împrejurărilor prilejuite de hazard. Există totuşi, în domeniul finit al existenţei universale, o providenţă reală şi emergentă, o veritabilă corelare, în curs de actualizare, a energiilor din spaţiu, a mişcărilor din timp, a gândurilor din intelect, a idealurilor de caracter, a dorinţelor din naturile spirituale şi a actelor volitive intenţionale ale personalităţilor evoluânde. Împrejurările tărâmurilor materiale îşi găsesc integrarea finită definitivă în prezenţele suprapuse parţial ale Supremului şi Ultimului.

(1305.3) 118:10.8 Este tot mai mult posibil a se discerne providenţa pe măsură ce mecanismele marelui univers se perfecţionează până la punctul de precizie finală prin supracontrolul minţii, pe măsură ce mintea creaturilor se înalţă la perfecţiunea de împlinire a divinităţii printr-o integrare devenită perfectă cu spiritul, şi în consecinţă pe măsură ce Supremul se iveşte ca un unificator actual al tuturor acestor fenomene din univers.

(1305.4) 118:10.9 Unele dintre condiţiile uimitor de fortuite, care prevalează ocazional asupra lumilor evolutive, se pot datora prezenţei, treptat emergente, a Supremului; experienţa prealabilă a viitoarelor sale activităţi universale. Majoritatea evenimentelor pe care muritorii le numesc providenţiale nu sunt aşa; judecata omenească în asemenea materii este foarte mult handicapată de o lipsă de viziune care să pătrundă adevăratele semnificaţii ale circumstanţelor vieţii. Multe dintre împrejurările pe care un om le-ar numi şanse pot fi în realitate neşanse. Surâsul sorţii, care dă răgazuri necâştigate şi bogăţii nemeritate, se poate să reveleze cea mai mare dintre nenorocirile umane. Cruzimea aparentă a unui destin pervers, care acumulează necazuri peste vreun muritor nefericit, poate fi în realitate focul care, cu ocazia călirii, transmută fierul ductil al personalităţii imature în oţelul călit al unui adevărat caracter.

(1305.5) 118:10.10 Există o providenţă în universurile aflate în evoluţie, şi creaturile o pot descoperi exact în măsura în care ele au atins capacitatea de a percepe scopul acestui univers în evoluţie. Capacitatea completă de a discerne ţelurile universului este echivalentă cu desăvârşirea evolutivă a creaturii; cu ale cuvinte, se poate spune că ea a atins atunci Supremul în limitele prezentei stări a universurilor incomplete.

(1305.6) 118:10.11 Iubirea Tatălui acţionează direct în inima individului, independent de acţiunile şi de reacţiunile tuturor celorlalţi indivizi. Relaţia este personală – omul şi Dumnezeu. Prezenţa impersonală a Deităţii (Atotputernicul Suprem şi Trinitatea Paradisului) manifestă consideraţie pentru întreg, dar nu pentru parte. Providenţa supracontrolului Supremaţiei devine tot mai aparentă pe măsură ce fragmentele succesive ale universului progresează în realizarea destinelor lor finite. Pe măsură ce sistemele, constelaţiile, universurile şi suprauniversurile se ancorează în lumină şi viaţă, Supremul se iveşte tot mai mult ca un corelator semnificativ a tot ceea ce se petrece, în timp ce Ultimul se iveşte treptat ca unificator transcendental al tuturor lucrurilor.

(1306.1) 118:10.12 La început, pe o lume evolutivă, evenimentele naturale ale ordinului material şi dorinţele personale ale fiinţelor umane par adesea contradictorii. Multe dintre faptele ce se petrec pe o lume în evoluţie sunt mai degrabă greu de înţeles pentru muritori – legea naturii pare atât de adesea crudă, nemiloasă şi indiferentă faţă de tot ceea ce este adevărat, frumos şi bun pentru comprehensiunea omenească. Dar, pe măsură ce omenirea îşi urmează dezvoltarea planetară, constatăm că acest punct de vedere este modificat de factorii următori:

(1306.2) 118:10.13 1. Lărgirea viziunii omului- mai buna sa comprehensiune a lumii în care trăieşte, capacitatea sa sporită de a înţelege faptele materiale din timp, ideile semnificative ale gândirii şi idealurile valabile ale clarviziunii spirituale. Atâta timp cât oamenii nu iau, drept etalon de măsură, decât obiectele de natură fizică, ei nu au nici o şansă să găsească unitatea în timp şi în spaţiu.

(1306.3) 118:10.14 2. Creşterea stăpânirii omului- acumularea treptată a cunoaşterii legilor lumii materiale, a ţelurilor existenţei spirituale şi a posibilităţilor de a coordona aceste două realităţi prin filozofie. Omul sălbatic era neputincios înaintea masacrelor cauzate de forţele naturale, servil înaintea dominaţiei crude a propriilor lui frici lăuntrice. Omul pe jumătate civilizat începe să deschidă rezervele secrete ale tărâmurilor naturale, şi ştiinţa sa distruge, lent, dar sigur, superstiţiile sale, în timp ce îi procură o nouă bază factuală lărgită pentru a înţelege semnificaţiile filozofiei şi valorile veritabilei experienţe spirituale. Omul civilizat va atinge, într-o bună zi, stăpânirea relativă a forţelor fizice ale planetei lui; dragostea de Dumnezeu pe care el o poartă în inima sa se va răspândi efectiv ca dragostea faţă de aproape, în timp ce valorile existenţei umane se apropie de limita capacităţilor muritorilor.

(1306.4) 118:10.15 3. Integrarea omului în univers- mărirea perspicacităţii omului şi a înfăptuirilor lui experienţiale îl duc la o armonie mai strânsă cu prezenţele unificatoare ale Supremaţiei – Trinitatea Paradisului şi Fiinţa Supremă. Şi aceasta este ceea ce a stabilit suveranitatea Supremului pe lumile ancorate de demult în lumină şi viaţă. Aceste planete evoluate sunt, într-adevăr, poeme de armonie, imagini ale frumuseţii şi ale bunătăţii împlinite înfăptuite prin urmărirea adevărului cosmic. Şi dacă aceste lucruri se pot întâmpla unei planete, atunci lucruri şi mai mari se pot întâmpla într-un sistem şi în cele mai vaste unităţi ale marelui univers pe măsură ce ele ajung de asemenea la o stabilitate care denotă că potenţialul lor de creştere finită este epuizat.

(1306.5) 118:10.16 Pe o planetă de acest ordin avansat, providenţa a devenit o actualitate. Împrejurările vieţii de acolo sunt armonioase, nu numai pentru că omul a reuşit să domine problemele materiale ale lumii sale, ci şi pentru că el a început să trăiască conform tendinţei universurilor. El urmează cărarea Supremaţiei care duce la Tatăl Universal.

(1306.6) 118:10.17 Împărăţia lui Dumnezeu este în inima oamenilor, şi, când această împărăţie devine actuală în inima fiecărui individ al unei lumi, atunci legea lui Dumnezeu a devenit actuală pe această planetă; şi acesta este accesul Fiinţei Supreme la suveranitate.

(1306.7) 118:10.18 Pentru a realiza acţiunea providenţei în timp, trebuie ca omul să-şi îndeplinească sarcina, care este de a atinge perfecţiunea. Dar omul poate avea deja experienţa prealabilă a acestei experienţe în semnificaţiile ei eterne meditând asupra faptului universal că toate lucrurile, bune sau rele, concură pentru a face să progreseze fiinţele umane cunoscătoare de Dumnezeu în căutarea lor după Tatăl tuturor.

(1306.8) 118:10.19 Providenţa se discerne din ce în ce mai bine pe măsură ce oamenii se înalţă de la material la spiritual. Dobândirea unei clarviziuni spirituale desăvârşite permite personalităţii ascendente să detecteze armonia în ceea ce era mai înainte un haos. Chiar şi mota morontială reprezintă un real progres în această direcţie.

(1307.1) 118:10.20 Providenţa este în parte supracontrolul Supremului nedesăvârşit, manifestată în universurile nedesăvârşite. Ea va rămâne deci mereu:

(1307.2) 118:10.21 1. Parţială, pentru că actualizarea Fiinţei Supreme este incompletă, şi

(1307.3) 118:10.22 2. Imprevizibilă, din pricina fluctuaţiilor din atitudinea creaturilor, care variază constant de la nivel la nivel cauzând o reacţie reciprocă aparent variabilă în Suprem.

(1307.4) 118:10.23 Când oamenii se roagă ca providenţa să intervină în împrejurările vieţii lor, răspunsul la rugăciunile lor este foarte adesea propria lor schimbare de atitudine faţă de viaţă. Dar providenţa nu este capricioasă; nici nu este fantastică sau magică. Ea reprezintă emergenţa lentă şi sigură a puternicului suveran al universurilor finite, a cărui maiestuoasă prezenţă este detectată ocazional de creaturile evoluânde în cursul progresului lor în univers. Providenţa este marşul cert şi sigur al galaxiilor spaţiului şi al personalităţilor timpului către ţelurile eternităţii, mai întâi în Suprem, apoi în cel Ultim şi poate şi în Absolut. Noi credem că aceeaşi providenţă există în infinitate şi că ea este voinţa, acţiunile şi intenţia Trinităţii Paradisului, care motivează astfel apariţia a miriade de universuri în panorama cosmică.

(1307.5) 118:10.24 [Garantat de un Puternic Mesager aflat temporar pe Urantia]

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Să ne îmbrățișăm cu natura – Parcul și Palatul Mogoșoaia

Dragii mei,

Mai întâi de toate vă salut cu tradiționalul și creștinescul salut care se spune până la Rusalii și anume:  Hristos s-a Înălțat ! ..

Se pare că în acest weekend, mai ales că este unul prelungit și cu ziua de luni, vremea va fi  frumoasă și se va  încălzi simțitor .. și chiar dacă pe cer va mai fi vre-un norișor cred că e bine  totuși să ieșim din case în mijlocul naturii  .. pentru a petrece câteva ore în pacea, armonia și frumusețea ei .. o ieșire în natură având efecte benefice atât asupra stării spirituale cât și a celei de sănătate.

Vă propun în acest articol prin intermediul fotografiilor prezentate, care sper să vă stârnescă interesul și dorința de a ieși din casă să vă prezint Parcul și Palatul Mogoșoaia pe care l-am vizitat recent.

Parcul și  Palatul Mogoşoaia se află cam la 15 kilometri de centrul Capitalei ajungându-se ușor în aproximativ 20-30 de minute, în funcţie de trafic ..  fie cu maşina personală, fie cu metroul până la Parc Bazilescu (M4), iar apoi cu autobuzul 460 sau cu maxi-taxi -urile care trec destul de frecvent.

Poziționare – hartă

Foto harta Mogosoaia

 

 

 

 

 

 

Este un parc foarte  frumos și mare .. se poate vedea de pe hartă suprafața verde .. aș zice în urma impresiei făcute că este unul dintre cele  mai frumoase parcuri din București și din țară.

La intrarea  acestui parc te întâmpină căsuţe în miniatură ce găzduiesc magazine sau terase – restaurant …  unde pe lângă bere și alte băuturi răcoritoare , se fac mici şi carne la grătar cu cartofi prăjiţi și alte delicatesuri culinare.

click pe foto pentru zoom  …. click înapoi (săgeată la stânga) pentru a reveni

20150517_120512

 

 

 

 

 

Pe prima alee centrală a parcului și unde nu circulă mașini .. se poate merge cu trotinete, biciclete, tricile, carturi cu pedale .. etc ce pot fi închiriate și firește și cu role ca micuța Lidia din foto (nepoțica mea).

20150517_122732

 

 

 

 

 

Și pe a doua alee paralelă se poate face sport la pedale sau role .. dar pe aici pot circula și mașini

20150517_130323

 

 

 

 

 

Pe prima alee .. se poate trage cu arcul sau alte sporturi pentru copii

20150517_122029

 

 

 

 

 

Picta

20150517_121031

 

 

 

 

 

Specific acestui parc aș zice ca în primul rând sunt oazele multe și foarte mari de iarba verde și pomi seculari unde se poate merge desculț .. și sta la umbră pe o pătură pentru a te împământa și conecta cu Mama Pămant.

20150517_132315

 

 

 

 

 

Unii au pus chiar hamace între pomi .. dați click pe poză pentru zoom

20150517_132209

 

 

 

 

 

Doar prin parcurile din NY USA  mai vezi atâta spațiu verde disponibil

20150517_132833

 

 

 

 

 

Palatul Mogoşoaia finalizat la începutul secolului XVIII a fost construit de Constantin Brâncoveanu, pe un teren ce a aparţinut soţiei boierului Mogoş iar timp de cca 120 de ani a aparţinut familiei Brâncoveanu , iar apoi a trecut în proprietatea familiei Bibescu.

20150517_130414

 

 

 

 

 

Din turnul porţii unde se ajunge pe o scară exterioară, se poate admira întreg domeniul. În stanga inaginii se vede și Cuhnia (bucătăria brâncovenească) care a fost construită între anii 1681 şi 1702 și care în prezent găzduieşte unele expoziţii şi alte evenimente.

20150517_125918

 

 

 

 

 

În dreapta porții și în afara zidului se afla Biserica cu hramul Sf. Gheorghe ridicata de Constantin Brancoveanu în anul 1688, unde se gasește tabloul care ii reprezintă pe Constantin Brancoveanu cu cei 4 fii ai săi și pe Doamna Maria cu cele 7 fiice.

mogosoaia3

 

 

 

 

 

 

Casa de oaspeţi a fost ridicată de Gheorghe Bibescu în 1870 pe amplasamentul unui conac din secolul XVII, fiind refăcută între anii 1922-1930 de George Matei Cantacuzino. La Casa de oaspeţi există şi o terasă unde puteţi servi câte ceva.

20150517_130345

 

 

 

 

 

Ca arhitectură palatul este realizat în stil brâncovenesc sau mai bine zis într-un stil românesc renascentist și are o arhitectură destul de simplă, predominnd cărămida şi decoraţiunile florale fiind o arhitecură plăcută ochiului: .

20150517_131452

 

 

 

 

 

Faţada care dă spre lac străjuieşte o grădină în stil italian, cu garduri vii tunse sub forma unui mic labirint, iar treptele care duc spre apă sunt păzite de doi lei de piatră.

20150517_131535

 

 

 

 

 

Parcele cu iriși  se află pe o altă latură a Palatului., pe marginea lacului

20150517_131359

 

 

 

 

 

Si pe celaltă parte a Palatului

20150517_125805

 

 

 

 

 

Irișii de altfel sunt una din atracțiile parcului .. fiind într-o varietate întreaga de culori

20150517_133829 20150517_133836 20150517_133934 20150517_133949 20150517_134020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe lângă iriși .. sunt  și o multitudine de alte flori

20150517_135642

 

 

 

 

 

În parc  se află și un mic circ, parașute, mașinuțe electrice, etc ..

20150517_133226

 

 

 

 

 

Precum și o bază pentru sporturi nautice pe lac.

118-800x600

 

 

 

 

 

 

images (1)

 

 

 

 

 

Iar pentru amatorii de muzică .. mai ales cu ocazia primei ediţii a Zilelor Comunei Mogoşoaia care a avut loc pe 23 şi 24 mai  .. au fost spectacole cu muzică de regulă clasică la Palat și de fanfară, muzică populară sau diversă mergînd până la rock  la intrarea în parc unde este amplasată o scenă cu instalație de sonorizare corespunzătoare.

În final .. sper ca pozele prezentate sa vă fi bucurat ochii sufletului cu frumusețile acestui parc și palat și deaseni sper să vă fi stârnit interesul față de acest obiectiv și dorința de a ieși în natură în acest weekend, fie aici sau indiferent unde … îmi cer scuze pentru cele câteva foto în care apare familia mea și deasemeni  și pentru calitatea tuturor fotografiilor care nu este una profesională fiind facute (cu excepția a 3 poze preluate de pe net) cu un telefon Samsung Galaxy cu camera de 8 MP.

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți!

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Muzică și Terapie – Inima și Sistemul circulator

Hristos S-a înălțat !  .. cu ocazia sărbătorii Înălțării Domnului.

Fie ca Domnul Iisus să înalțe sufletele și inimile noastre în lumină și iubire, conducându-ne pe calea adevărului și a vieții eterne.

inaltarea-domnului

 

 

 

 

 

 

La Mulți Ani !   tuturor celor ce poartă numele Constantin și Elena și derivatele lor  cu ocazia sărbătorii Sf. Împărați Constantin și Elena

Sazonov_Elena_and_Konstantin

 

 

 

 

 

 

Muzică cu  frecvențe terapeutice pentru Inimă și Sistemul circulator

inima cu flori

Astăzi fiind și ziua mea vă ofer această „bomboană muzicală” … care sper sa ajungă la inimile voastre prin intermediul sunetului inimii mele iubitoare ,  care  cântă  și  chiar  bate  pentru  voi.

 

 

Inima și aparatul circulator – în câteva cuvinte informative

inima si sis circÎn urma studiilor făcute s-a ajuns la concluzia că foarte mulți oameni suferă de diverse tulburări ale inimii și aparatului circulator .. unii nici  măcar nu cunosc acest lucru .. iar din păcate în țara noastră frecvența acestor tulburări cardiovasculare este foarte mare România ocupând locul trei în Europa.

Nu este cazul să intrăm în detalii privind afectiunile inimii sau ale aparatului circulator și cauzele care au dus la asta .. dar ca să o spunem în câteva cuvinte, de regulă aceste afecțiuni sunt cauzate de o alimentație nesănătoasă combinată cu sedentarismul, care gradual duc la creșterea colesterolui și trigliceridelor și deci la instalarea  aterosclerozei prin depunere de plăci și îngustarea astfel a vaselor de sânge cu urmări a creșterii tensiunii arteriale și  a efortului inimii de pompă ducând cu timpul la mărirea cordului și uneori chiar la accidente vasculare și infarct …

Din statistici rezultă ca peste jumatate din populația tării este supraponderală și cu hipertensiune arterială iar cca 60 % din decese se datoreaza bolilor cardiovasculare .. dar sigur inima si aparatul circulator precum și tensiunea arterială mai sunt influențate și de alți factori cum ar fi stressul, emoțiile sau gânduri puternice și de regulă negative, convingeri gresite și limitative, supărări  .. etc

Sfat

De aceia este bine în primul rând a ne detașa de problemele zilnice stresante și care ne implică emoțional ducând la dezechilibre energetice și implicit la probleme de sănătate la nivelul inimii și aparatului circulator și nu numai al lor .. și  așa cum am mai spus și cu alte prilejuri este bine să ne detașăm de ele în primul rând pe cât posibil prin neimplicare emoțională căutând a avea mai mult poziția observatorului și nu a celui implicat direct.

În al doilea rând este bine să mâncăm puțin și echilibrat și să facem mișcare măcar    30 min zilnic, înspecial mersul pe jos, precum și a ieși cât mai des și a petrece mai mult timp în mijlocul naturii, a asculta o muzică frumoasă și liniștită, a medita în mijlocul naturii .. etc, acestea ducând la o relaxare benefică și echilibrarea energetică a întregului organism, deci și a presiunii sângelui în artere, a inimii și sistemului circulator.

Frecvențele stimulatoare folosite

În urma studiilor făcute în domeniul frecvențelor și influența lor asupra corpului uman, în ceea ce privește Inima și Sistemul circulator s-a constatat că  frecvențele 696 Hz și 337 Hz acționează favorabil stimulând și echilibrând  funcția inimii și a sistemului circulator.

Mesajele subliminale folosite  – (fps) și (ths):

Având în vedere că și cuvântul este vibrație și  deci și el este vindecător și mesaje subliminale de vindecare prin cuvânt au un rol la fel de important ca și cele prin frecvențe stimulatoare.

Mesajul subliminal (video sau audio) este un semnal sau mesaj  conceput să fie transmis sub limitele normale a percepției dar fiind perceput de subconsțient.Atunci când sugestiile sunt pozitive, rezultatele sunt uimitoare: relaxare și echilibrare,  reducerea depresiei, atenuarea durerii, vindecare, dobândirea unei gândiri pozitive, încrederea în sine, eliberarea de dependențe sau limitări, realizarea de performanțe sportive …etc.

Cel mai bun moment pentru ascultarea subliminalului este seara, înainte de culcare, sau dimineața, imediat după trezire, atunci când visele noastre au toate șansele să fie orientate în sensul reprogramării pe care o dorim.

Formulele pozitive subliminale (fps):

Formula lui Coue:“ În fiecare zi sunt tot mai bine și din toate punctele de vedere “

Formula lui Tu-Se-Ka-Ri:“ Astăzi toate îmi merg mai bine “

Formula lui Hannel:“ Sunt sănătos, perfect, tare, puternic, iubitor, armonios și fericit “

Rugăciune în stilul terapiei Theta Healing (ths):

Atoatecreatorule, flux infinit  al iubirii  sacre, iartă mie  orice  am  greșit  cu fapta, gândul sau cuvântul și  fie  ca  lumina  și  iubirea Ta necondiționată, să  curețe, purifice, regenereze  și  echilibreze  energetic fiecare  celulă,  organ , glandă, sistem, … întregul  meu  corp  aducându-l acum la armonie și perfecțiune divină așa cum L-ai creat.

Iți multumesc! Facă-se voia Ta!  Amin!.

S-a împlinit!  S-a împlinit!  S-a împlinit!.

Eu sunt divin, perfect, puternic, iubitor, armonios şi fericit! Eu sunt divin, perfect, puternic, iubitor, armonios  şi fericit! Eu  sunt divin,  perfect,  puternic,  iubitor,  armonios  şi  fericit!.

Atoatecreatorule, Tată, Mama, Dumnezeu, Sursă a tot ce este, iți mulțumesc  pentru grația Ta divină și tot ceea ce mi-ai dăruit.

Facă-se voia Ta!. Amin!.

 

CoRus – Inima si Aparatul circulator  337 Hz + 696 Hz + fps

 

Precizare

Pentru cei care doresc să asculte piesele independent de blog vă pot spune că atât coperta cât și piesele individual sau toate de la acest album sau de la celelalte 16 albume scoase le puteți descărca de pe situl meu www.corus-music.com

Până la o nouă revedere .. iubire, pace și lumină pentru toți !

Costi alias CoRus

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

URANTIA – Guvernarea planetară a Serafimilor

Dragi prieteni,

Haide-ți să mai facem un pas .. prin relevările făcute de Urantia și să vedem cum și de cine este guvernată „împărăția oamenilor” .

” CEI Prea Înalţi guvernează în împărăţiile oamenilor cu ajutorul multor forţe şi agenţi celeşti, dar în principal prin intermediul serafimilor.”

Acest articol este preluat  din cartea Urantia postată pe situl www.urantia.org  și îl puteți citi de mai jos pe acest blog .. sau îl puteți citi și în original accesând linkul de mai jos: http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-114-guvernarea-planetara-serafimilor

Capitolul 114

Guvernarea planetară a serafimilor

(1250.1) 114:0.1 CEI Prea Înalţi guvernează în împărăţiile oamenilor cu ajutorul multor forţe şi agenţi celeşti, dar în principal prin intermediul serafimilor.

(1250.2) 114:0.2 Astăzi la prânz, lista de apel a îngerilor planetari, păzitori, precum şi de alt fel, de pe Urantia, cuprindea 501.234.619 cupluri de serafimi. Eu aveam sub ordinele mele două sute de oşti serafice – 597.196.800 cupluri serafice, ori 1.194.393.600 îngeri individuali. Totuşi, controlul nu a indicat decât 1.002.469.238. Urmează deci că 191.924.362 îngeri erau absenţi din această lume pentru servicii privind transporturile, mesajele sau moartea. (Pe Urantia există aproape tot atâţia heruvimi cât serafimi, şi sunt organizaţi într-un mod similar.)

(1250.3) 114:0.3 Serafimii şi heruvimii lor asociaţi se ocupă activ de detaliile guvernării supraumane a unei planete, în special pe lumile izolate în urma rebeliunii. Îngeri cu pricepere ajutaţi de mediani, funcţionează pe Urantia ca veritabili slujitori supramateriali care execută ordinele guvernatorului general rezident şi al tuturor asociaţilor şi subordonaţilor lui. În calitate de clasă, serafimii ocupă multe alte posturi în afară de cele de păzitor individual sau colectiv.

(1250.4) 114:0.4 Urantia nu este privată de o supraveghere adecvată şi eficientă din partea conducătorilor sistemului ei, a constelaţiei ei şi a universului ei local, însă guvernarea ei planetară nu seamănă cu a nici unei alte lumi din sistemul Sataniei, nici chiar din tot Nebadonul. Caracterul unic al planului vostru de supraveghere se datorează numărului de împrejurări neobişnuite:

(1250.5) 114:0.5 1. Statutul de modificare a vieţii de pe Urantia.

(1250.6) 114:0.6 2. Situaţia critică care rezultă din rebeliunea lui Lucifer.

(1250.7) 114:0.7 3. Dezmembrările pricinuite de greşeala adamică.

(1250.8) 114:0.8 4. Neregularităţile care decurg din faptul că Urantia a fost una dintre lumile de manifestare ale Suveranului Universului. Mihail din Nebadon este Prinţul Planetar al Urantiei.

(1250.9) 114:0.9 5. Funcţiunea specială a celor douăzeci şi patru de directori planetari.

(1250.10) 114:0.10 6. Instalarea pe planetă a unui circuit de arhangheli.

(1250.11) 114:0.11 7. Desemnarea mai recentă, ca Prinţ Planetar vice-gerant, a lui Machiventa Melchisedec, întrupat odinioară pe Urantia.

1. Suveranitatea Urantiei

(1250.12) 114:1.1 Suveranitatea originară a Urantiei era în sarcina suveranului sistemului Sataniei. El a delegat-o mai întâi unei comisii mixte de Melchisedeci şi de Purtători ai Vieţii, iar acest grup a operat pe Urantia până la sosirea Prinţului Planetar numit în mod regulat. După căderea Prinţului Caligastia, în epoca rebeliunii lui Lucifer. Urantia nu a avut o relaţie sigură şi bine stabilită cu universul local şi cu diviziunile lui administrative până când Mihail nu a desăvârşit manifestarea sa în trup, când a fost proclamat Prinţ Planetar al Urantiei de către Uniunea de Zile. Această proclamare a fixat, în principiu pentru totdeauna, statutul lumii voastre în siguranţă, însă în practică, Fiul Creator Suveran nu a făcut nimic pentru a administra personal planeta, atâta doar că el a stabilit pe Ierusem comisia celor douăzeci şi patru de străvechi muritori ai Urantiei cu autoritatea de a-l reprezenta în guvernarea Urantiei şi a tuturor celorlalte planete în carantină ale sistemului. Un membru al consiliului se află acum în permanenţă pe Urantia ca guvernator general rezident.

(1251.1) 114:1.2 Autoritatea vice-gerantului de a acţiona în locul lui Mihail ca Prinţ Planetar a fost recent conferită lui Machiventa Melchisedec, dar acest Fiu al universului local nu a luat nici cea mai mică măsură de a modifica regimul planetar actual al administratorilor succesivi ai guvernatorilor generali rezidenţi.

(1251.2) 114:1.3 Este puţin probabil să se aducă vreo schimbare notabilă în guvernarea Urantiei în timpul prezentei dispensări, dacă Prinţul Planetar vice-gerant nu vine să îşi asume responsabilităţile lui titulare. Unii dintre asociaţii noştri socotesc că, într-un viitor apropiat, planul care constă în trimiterea pe Urantia a unuia dintre cei douăzeci şi patru de consilieri ca să activeze ca guvernator general va fi înlocuit prin sosirea oficială a lui Machiventa Melchisedec cu mandatul de vice-gerant al suveranităţii Urantiei. Ca Prinţ Planetar în exerciţiu, el va continua indubitabil să administreze planeta până la judecarea finală a rebeliunii lui Lucifer, şi probabil chiar şi până la epoca îndepărtată a ancorării planetei în lumină şi viaţă.

(1251.3) 114:1.4 Unii cred că Machiventa nu va veni să ia personal în mână treburile Urantiei înainte de sfârşitul prezentei distribuiri. Alţii susţin că Prinţul vice-gerant nu poate veni, ca atare, înainte ca Mihail să revină pe Urantia, aşa cum a promis pe când era încă în trup. Încă alţii, inclusiv povestitorul, se aşteaptă ca Melchisedec să apară oricând din nou.

2. Consiliul Supervizorilor Planetari

(1251.4) 114:2.1 Încă din epoca efuziunii lui Mihail pe lumea voastră, conducerea generală a Urantiei a fost încredinţată pe Ierusem unui grup special compus din douăzeci şi patru de urantieni de odinioară. Calificările pentru a face parte din această comisie ne sunt necunoscute, dar noi am constatat că cei care au devenit membri ai ei au contribuit cu toţii la extinderea suveranităţii Supremului în sistemul Sataniei. Prin natură, ei erau toţi adevăraţi conducători atunci când operau pe Urantia. În afară de Machiventa Melchisedec, aceste calităţi de conducători au fost şi mai sporite de experienţa lumii locuinţelor şi completate prin pregătirea cetăţeniei Ierusemului. Nominalizările membrilor consiliului celor douăzeci şi patru sunt propuse de cabinetul lui Lanaforge, sprijinite de cei Prea Înalţi ai Edentiei, aprobate de Santinela Afectată a Ierusemului şi decise de Gabriel din Salvington conform ordinelor lui Mihail. Membrii numiţi temporar au exact aceleaşi prerogative ca şi membrii permanenţi ai acestei comisii de supraveghetori speciali.

(1251.5) 114:2.2 Acest consiliu de administratori planetari se ocupă cu precădere de supravegherea activităţilor Urantiei care rezultă din faptul că Mihail a efectuat manifestarea sa finală. Membrii săi sunt menţinuţi în contact strâns şi imediat cu Mihail, graţie activităţilor de legătură ale unei Strălucite Stele de Seară, aceeaşi fiinţă care l-a servit pe Iisus în timpul întregii sale manifestări de muritor.

(1252.1) 114:2.3 În prezent, Ioan pe care l-aţi numit „Botezătorul” este cel care prezidă atunci când consiliul este în sesiune pe Ierusem, dar cel care este, de drept, şef al consiliului este Santinela Afectată a Sataniei, reprezentantul direct şi personal al Inspectorului Asociat al Salvingtonului şi al Agentului Executiv Suprem al Orvontonului.

(1252.2) 114:2.4 Membrii acestei aceeaşi comisii de străvechi Urantieni activează totodată cu titlu consultativ ca supervizori ai altor treizeci şi şase de lumi ale sistemului izolate prin rebeliune. Ei fac un foarte preţios serviciu menţinându-l pe Lanaforge, Suveranul Sistemic, în contact strâns şi plin de compasiune cu treburile acestor planete, care încă rămân mai mult sau mai puţin sub supracontrolul Părinţilor Constelaţiei Norlatiadekului. Cu titlu individual, aceşti douăzeci şi patru de consilieri se duc frecvent pe fiecare dintre planetele în carantină, şi mai ales pe Urantia.

(1252.3) 114:2.5 Fiecare dintre celelalte lumi izolate posedă o comisie consultativă similară şi mai mult sau mai puţin numeroasă de membri care le-au locuit altădată, dar aceste alte comisii sunt subordonate unui grup de douăzeci şi patru de străvechi ai Urantiei. Membrii acestui grup se interesează aşadar de toate fazele progresului uman de pe fiecare dintre lumile în carantină ale Sataniei, dar ei se ocupă în special şi în particular de bunăstarea şi de înaintarea raselor umane ale Urantiei. Într-adevăr, ei nu supraveghează direct treburile nici unei planete în afară de Urantia, şi nici chiar acolo, autoritatea lor nu este completă, făcând excepţie în anumite domenii preocupate cu supravieţuirea muritorilor.

(1252.4) 114:2.6 Nimeni nu ştie cât timp vor continua în prezentul lor statut aceşti douăzeci şi patru de consilieri ai Urantiei, detaşaţi de programul regulat de activităţi universale. Fără nici o îndoială, ei îşi vor continua serviciul lor prezent până când se va produce, în statutul planetar, o schimbare precum sfârşitul unei dispensări, deplina preluare de putere de către Machiventa Melchisedec, judecata finală a rebeliunii lui Lucifer sau reapariţia lui Mihail pe lumea efuziunii lui finale. Prezentul guvernator general rezident al Urantiei înclină să creadă că toţi, în afară de Machiventa, ar putea fi eliberaţi pentru ascensiunea către Paradis, de îndată ce sistemul Sataniei va fi restabilit în circuitele constelaţiei. Totuşi, sunt curente şi alte opinii.

3. Guvernatorul General Rezident

(1252.5) 114:3.1 La fiecare sută de ani a timpului Urantiei, corpul celor douăzeci şi patru de supraveghetori planetari ai Ierusemului desemnează unul dintre membrii săi pentru a rămâne pe lumea voastră şi a activa ca delegat executiv, ca guvernator general rezident. În epoca în care se pregăteau aceste relatări, acest agent executiv a fost schimbat, şi al douăzecilea care să asigure acest serviciu l-a înlocuit pe al nouăsprezecelea. Numele prezentului supraveghetor planetar nu vă este comunicat, tocmai din cauza tendinţei excesive a muritorilor de a-i venera, chiar şi de a-i deifica, pe compatrioţii lor extraordinari şi pe superiorii lor supraumani.

(1252.6) 114:3.2 Guvernatorul general rezident nu are nici o autoritate personală efectivă pentru a dirija treburile lumii, decât în calitate de reprezentant al celor douăzeci şi patru de consilieri ai Ierusemului. El activează în calitate de coordonator al administraţiei supraumane; el este şeful respectat şi conducătorul universal recunoscut al fiinţelor celeste care îşi exercită funcţia pe Urantia. Toate ordinele de oştiri îngereşti îl consideră ca fiind directorul lor coordonator, în timp ce medianii reuniţi (de pe când 1-2-3 primul a plecat pentru a deveni unul dintre cei douăzeci şi patru de consilieri) îi consideră pe guvernatorii generali succesivi ca pe părinţii lor planetari.

(1253.1) 114:3.3 Deşi guvernatorul general nu posedă autoritate efectivă şi personală asupra planetei, el comunică în fiecare zi zeci de ordonanţe şi decizii, care sunt acceptate ca finale de toate personalităţile interesate. El ţine mult mai mult de un consilier patern decât de un conducător tehnic. Sub anumite raporturi, el operează aşa cum ar face-o un Prinţ Planetar, dar administrarea sa se apropie mai mult de acea a Fiilor Materiali.

(1253.2) 114:3.4 Guvernul Urantiei este reprezentat în consiliile Ierusemului potrivit unui aranjament conform căruia guvernatorul general, revenind pentru a servi, rămâne în calitate de membru temporar al cabinetului Prinţilor Planetari ai Suveranului Sistemic. Când Machiventa a fost desemnat ca Prinţ vice-gerant, era de aşteptat ca el să îşi ia imediat locul în consiliul Prinţilor Planetari din Satania, dar până acum, el nu a făcut nici un gest în acest sens.

(1253.3) 114:3.5 Guvernul supramaterial al Urantiei nu menţine relaţii organice foarte strânse cu unităţile superioare ale universului local. Într-un sens, guvernatorul general rezident reprezintă Salvingtonul precum şi Ierusemul, de vreme ce el acţionează în numele celor douăzeci şi patru de consilieri care îl reprezintă direct pe Mihail şi pe Gabriel; iar guvernatorul planetar, fiind un cetăţean al Ierusemului, poate să opereze ca purtător de cuvânt al Suveranului Sistemului. Autorităţile constelaţiei sunt reprezentate direct de un Fiu Vorondadek, observatorul Edentiei.

4. Preaînaltul Observator

(1253.4) 114:4.1 Suveranitatea Urantiei este şi mai complicată de faptul că altădată, la puţină vreme după rebeliunea planetară, guvernul Norlatiadekului a luat iniţiativa discreţionară de a exercita autoritatea planetară. Pe Urantia se mai găseşte încă un Fiu Vorondadek, observator pentru Preaînalţii Edentiei şi, în absenţa acţiunii directe din partea lui Mihail, însărcinat al suveranităţii planetare. Prezentul Preaînalt observator (şi cândva regent) este al douăzeci şi treilea aflat astfel în serviciu pe Urantia.

(1253.5) 114:4.2 Anumite grupuri de probleme planetare rămân încă sub controlul Prea Înalţilor Edentiei, jurisdicţia lor fiind exercitată în timpul rebeliunii lui Lucifer. Un fiu Vorondadek, observatorul Norlatiadekului, este cel care exercită autoritatea în aceste chestiuni şi menţine relaţii consultative foarte strânse cu supraveghetorii planetari. Comisarii rasiali sunt foarte activi pe Urantia, şi diverşii şefi ai grupurilor lor sunt informal ataşaţi observatorului Vorondadek rezident, care joacă, după ei, un rol de director consultativ.

(1253.6) 114:4.3 În caz de criză, acest fiu Vorondadek al Edentiei, care ocupă actualmente un post de observaţie, ar fi şeful efectiv şi suveran al guvernului, dar nu şi pentru anumite chestiuni pur spirituale. (În aceste probleme exclusiv spirituale şi în anumite chestiuni pur personale, autoritatea supremă pare cuvenită de drept arhanghelului comandant ataşat cartierului general divizionar al ordinului de arhangheli recent stabilit pe Urantia.)

(1253.7) 114:4.4 Un Preaînalt observator se bucură de puterea discreţionară de a lua în mână guvernarea planetară în vremurile de criză gravă, iar analele relatează că acesta a fost cazul de treizeci de ori în istoria Urantiei. În aceste epoci, Preaînaltul Observator activează ca Preaînalt regent. El exercită atunci o autoritate indiscutabilă asupra tuturor miniştrilor şi administratorilor care îşi au reşedinţa pe planetă, făcând excepţie numai organizaţia divizionară a arhanghelilor.

(1253.8) 114:4.5 Regenţele Vorondadekilor nu sunt specifice planetelor izolate după rebeliune, căci Preaînalţii pot să intervină în orice clipă în chestiunile lumilor locuite, interpunând înţelepciunea superioară a conducătorilor constelaţiei în treburile regatelor oamenilor.

5. Guvernul planetar

(1254.1) 114:5.1 Administrarea actuală a Urantiei este într-adevăr greu de descris. Nu există guvernare oficială definită după liniile organizării universului, cu departamente legislative, executive şi judiciare separate. Cei douăzeci şi patru de consilieri formează grupul care se apropie cel mai mult de ramura legislativă a guvernului planetar. Guvernatorul general este un conducător executiv provizoriu şi consultativ, Preaînaltul observator având drept de veto. Nici o putere judecătorească nu operează pe planetă cu o autoritate absolută – nu există decât comisii de conciliere.

(1254.2) 114:5.2 Prin consimţământ reciproc, majoritatea problemelor care implică serafimi şi mediani este tranşată de guvernatorul general. Totuşi, în afara cazului în care guvernatorul general exprimă ordinele celor douăzeci şi patru de consilieri, ordonanţele sale sunt toate supuse apelului pe lângă comisiile de conciliere, pe lângă autorităţile locale constituite pentru funcţionarea planetară sau chiar şi pe lângă Suveranul Sistemic al Sataniei.

(1254.3) 114:5.3 Absenţa statului-major al unui Prinţ Planetar şi a regimului material al unui Fiu şi al unei Fiice Adamici este parţial compensat de ajutorul special al serafimilor şi de serviciile excepţionale ale medianilor. Absenţa Prinţului Planetar este eficient compensată de prezenţa triunică a arhanghelilor, a Preaînaltului observator, precum şi a guvernului general.

(1254.4) 114:5.4 Acest guvern planetar, organizat de o manieră mai degrabă vagă şi oarecum personală, este mai eficient decât s-a prevăzut, datorită câştigului de timp adus de asistenţa arhanghelilor şi de circuitul lor mereu disponibil şi atât de adesea utilizat în caz de urgenţă planetară sau de dificultăţi administrative. Din punct de vedere tehnic, planeta este încă spiritual izolată în circuitele Norlatiadekului, însă, în caz de urgenţă, se poate acum evita această piedică folosind circuitul arhanghelilor. Bineînţeles, izolarea planetară are puţină importanţă pentru muritorii individuali de când Spiritul Adevărului a fost răspândit peste fiecare trup, cu o mie nouă sute de ani în urmă.

(1254.5) 114:5.5 Fiecare zi administrativă de pe Urantia începe printr-o întrunire consultativă la care asistă guvernul general, conducătorul planetar al arhanghelilor, Preaînaltul observator, supranafimul supervizor, şeful Purtătorilor Vieţii rezidenţi şi ai oaspeţilor invitaţi dintre Fiii înălţaţi ai universului sau dintre anumiţi vizitatori-studenţi care se află în acel moment pe planetă.

(1254.6) 114:5.6 Cabinetul administrativ direct al guvernului general se compune din doisprezece serafimi, conducătorii în exerciţiu ai celor douăsprezece grupuri de îngeri speciali care operează ca directori supraumani imediaţi ai progresului şi ai stabilităţii planetare.

6. Maeştrii Serafimi ai Supravegherii Planetare

(1254.7) 114:6.1 Când primul guvernator general a sosit pe Urantia odată cu manifestarea Spiritului Adevărului, el era însoţit de douăsprezece grupuri de serafimi speciali, diplomaţi ai Serafingtonului, care au fost imediat însărcinaţi cu anumite servicii planetare particulare. Aceşti îngeri superiori sunt cunoscuţi sub numele de maeştri serafimi de supraveghere planetară. Separat de supracontrolul Preaînaltului observator, ei sunt sub îndrumarea imediată a guvernatorului general rezident.

(1255.1) 114:6.2 În vreme ce operează sub supravegherea generală a guvernatorului general rezident, aceste douăsprezece grupuri de îngeri îşi primesc ordinele direct de la consiliul serafic al celor doisprezece conducători în exerciţiu ai fiecărui grup. Acest consiliu serveşte şi în calitate de cabinet voluntar pentru guvernatorul general rezident.

(1255.2) 114:6.3 În calitate de conducător planetar al serafimilor, eu prezidez acest consiliu de şefi serafici. Eu sunt un supernafim voluntar de ordin primar, servind pe Urantia ca succesor al celui care a fost cândva şeful oştilor de îngeri ale planetei, şi care nu s-a prezentat la datorie în momentul secesiunii lui Caligastia.

(1255.3) 114:6.4 Cele douăsprezece corpuri de maeştri serafimi de supraveghere planetară operează pe Urantia după cum urmează:

(1255.4) 114:6.5 1. Îngerii epocii. Ei sunt îngerii epocii în curs, grupul de dezlegare. Aceşti slujitori celeşti sunt însărcinaţi cu supravegherea şi cu dirijarea problemelor fiecărei generaţii, pentru ca ele să se insereze potrivit previziunilor în mozaicul perioadei pe durata căreia apar. Prezentul corp de îngeri ai epocii care servesc pe Urantia este al treilea grup afectat planetei în timpul prezentei dispensări.

(1255.5) 114:6.6 2. Îngerii progresului. Aceşti serafimi au sarcina de a inaugura progresul evolutiv al vârstelor sociale succesive. Ei încurajează dezvoltarea tendinţei la progres, inerentă creaturilor evolutive. Ei lucrează fără încetare la stabilirea stării de lucruri aşa cum ar trebui să fie. Grupul care este acum la datorie este al doilea de acest ordin afectat planetei.

(1255.6) 114:6.7 3. Păzitorii religiei. Ei sunt „îngerii Bisericilor” care luptă cu înflăcărare pentru ceea ce este şi pentru ceea ce a fost. Ei se străduiesc să menţină idealurile a ceea ce a supravieţuit, pentru a asigura siguranţa tranzitului valorilor morale dintre două epoci. Ei formează contraponderea îngerilor progresului, căutând constant să transfere, de la o generaţie la următoarea, valorile nepieritoare ale străvechilor structuri demodate, în modele noi, şi deci mai puţin cristalizate, de gândire şi de conduită. Aceşti îngeri susţin formele spirituale, dar nu sunt sursa sectarismului excesiv şi a absurdelor controverse sfâşietoare dintre persoanele fals religioase. Corpul acestor păzitori care funcţionează în prezent pe Urantia este al cincilea care serveşte astfel.

(1255.7) 114:6.8 4. Îngerii vieţii naţionale. Ei sunt „îngerii cu trompete”, care dirijează înfăptuirile politice ale vieţii naţionale de pe Urantia. Grupul care asigură în prezent supracontrolul relaţiilor internaţionale este al patrulea de acest fel servind pe planetă. În particular prin intermediul acestei diviziuni serafice „domnesc cei Prea Înalţi în regatele oamenilor”.

(1255.8) 114:6.9 5. Îngerii raselor. Ei lucrează la conservarea raselor evolutive ale timpului, fără a ţine seama de încurcăturile lor politice şi de grupările religioase. Pe Urantia, se găsesc rămăşiţele a nouă rase umane care s-au contopit şi s-au combinat pentru a forma popoarele din timpurile moderne. Aceşti serafimi ataşaţi raselor sunt strâns asociaţi serviciului comisarilor rasiali. Grupul lor care locuieşte în prezent pe Urantia este corpul originar afectat planetei la puţin timp după ziua Rusaliilor.

(1255.9) 114:6.10 6. Îngerii viitorului. Ei sunt îngerii proiectelor, care prevăd o epocă viitoare şi fac planuri pentru realizarea a ceea ce este mai bun dintr-o nouă epocă de reglementare în progres. Ei sunt arhitecţii erelor succesive. Grupul care este acum pe planetă a funcţionat ca atare de la începerea prezentei dispensări.

(1256.1) 114:6.11 7. Îngerii iluminării. Urantia primeşte în prezent ajutorul celui de-al treilea ei corp de serafimi consacraţi dezvoltării educaţiei planetare. Aceşti îngeri se ocupă de instruirea mentală şi morală a indivizilor, a familiilor, a grupurilor, a şcolilor, a comunităţilor, a naţiunilor, precum şi a tuturor raselor.

(1256.2) 114:6.12 8. Îngerii sănătăţii. Ei sunt slujitori serafici însărcinaţi cu ajutarea agenţilor umani consacraţi promovării sănătăţii şi prevenirii bolilor. Prezentul corp este al şaselea grup care serveşte astfel pe parcursul prezentei dispensări.

(1256.3) 114:6.13 9. Serafimii căminului. Urantia beneficiază în acest moment de serviciile celui de-al cincilea grup al acestui ordin de slujitori îngereşti consacraţi păstrării şi avansării vieţii căminelor, instituţia fundamentală a civilizaţiei umane.

(1256.4) 114:6.14 10. Îngerii industriei. Acest grup serafic se ocupă de stimularea dezvoltării industriale şi de ameliorarea condiţiilor economice printre popoarele Urantiei. El a fost înlocuit de şapte ori de la manifestarea lui Mihail.

(1256.5) 114:6.15 11. Îngerii recreaţiei. Ei sunt serafimii care stimulează valorile jocului, ale umorului şi ale odihnei. Ei caută mereu să ridice nivelul de divertisment al oamenilor şi să promoveze astfel folosirea cea mai profitabilă a răgazului oamenilor. Prezentul corp este al treilea de acest ordin care slujeşte pe Urantia.

(1256.6) 114:6.16 12. Îngerii serviciului suprauman. Ei sunt îngerii, serafimii însărcinaţi cu slujirea tuturor celorlalte vieţi supraumane, temporare sau permanente de pe planetă. Acest corp a servit de la începerea prezentei dispensări.

(1256.7) 114:6.17 Când aceste grupuri de maeştri serafimi au opţiuni diferite în materie de politică sau de procedură planetară, diferendele lor sunt în general arbitrate de guvernatorul general; toate ordonanţele acestuia din urmă sunt însă supuse apelului, potrivit naturii şi gravităţii chestiunilor implicate în dezacord.

(1256.8) 114:6.18 Nici unul dintre aceste grupuri îngereşti nu exercită control direct sau arbitrar asupra domeniilor afectării lor. Ele nu pot controla în întregime problemele câmpurilor lor de acţiune respective, dar le este îngăduit să manipuleze condiţiile planetare şi să asocieze circumstanţele astfel încât să influenţeze favorabil sferele de activitate umană de care sunt ataşaţi, şi ei chiar realizează acest lucru.

(1256.9) 114:6.19 Maeştrii serafimi de supraveghere planetară folosesc numeroase dispozitive pentru a-şi executa misiunile. Ei operează în calitate de centre de schimb pentru idei, ca focalizatori pentru minte şi ca promotori de proiecte. Ei sunt incapabili să introducă concepte noi şi mai elevate în mintea umană, dar acţionează adesea pentru intensificarea unui ideal deja apărut în intelectul uman.

(1256.10) 114:6.20 În afară de aceste numeroase mijloace de acţiune pozitivă, maeştrii serafimi asigură progresul planetar contra pericolelor vitale prin mobilizarea, prin pregătirea şi prin menţinerea corpurilor de rezervă ale destinului. Principala funcţiune a acestor rezervişti este protejarea şi progresul evolutiv contra unei prăbuşiri. Ei reprezintă dispozitivul instalat de forţele celeste pentru a se înarma împotriva surprizelor; acest corp este garantul lor contra dezastrelor.

7. Corpurile de Rezervă ale Destinului

(1257.1) 114:7.1 Corpurile de rezervă ale destinului se compun din cei vii, bărbaţi şi femei, care au fost admişi în serviciul special al administraţiei supraumane a problemelor lumii. Acest corp cuprinde bărbaţi şi femei din fiecare generaţie, aleşi de îndrumătorii spirituali ai împărăţiei pentru a contribui la slujirea de îndurare şi de înţelepciune pe lângă copiii timpului de pe lumile evolutive. În executarea planurilor privitoare la ascensiune, regula generală este să începi să utilizezi această legătură a creaturilor volitive umane îndată ce ele sunt competente şi demne de a-şi asuma aceste responsabilităţi. În consecinţă, îndată ce bărbaţii şi femeile apar pe scena acţiunii temporare cu o capacitate mentală suficientă, cu un statut moral adecvat şi cu spiritualitatea cerută, ei sunt rapid ataşaţi grupului celest apropiat de personalităţi planetare cu titlu de agenţi umani de legătură, de asistenţi muritori.

(1257.2) 114:7.2 Când fiinţele umane sunt alese ca protectoare ale destinului planetar şi devin indivizi-pivot în planurile urmărite de administratorii lumii, atunci conducătorul serafimilor planetari confirmă ataşamentul lor temporar faţă de corpul serafic, şi desemnează păzitorii personali ai destinului pentru a servi pe lângă aceşti muritori. Toţi aceşti rezervişti au Ajustori conştienţi de ei înşişi, şi cea mai mare parte dintre ei operează în cercurile cosmice superioare de înfăptuire intelectuală şi de realizare spirituală.

(1257.3) 114:7.3 Muritorii tărâmului sunt aleşi, pentru a servi în corpul de rezervă al destinului pe lumile locuite, din următoarele motive:

(1257.4) 114:7.4 1. Capacitatea specială în a fi pregătiţi în taină pentru numeroasele misiuni de urgenţă posibile în conduita diverselor activităţi din treburile lumii.

(1257.5) 114:7.5 2. Consacrarea sinceră faţă de o cauză socială, economică, politică, spirituală sau de alt fel, dublată de o bunăvoinţă pentru a servi fără răsplată şi fără semne de recunoştinţă umane.

(1257.6) 114:7.6 3. Posedarea unui Ajustor al Gândirii înzestrat cu o extraordinară varietate de talente, şi care a avut probabil, înainte de a veni pe Urantia, experienţa de a fi înfruntat dificultăţile planetare şi de a fi luptat în situaţiile critice în care o lume era ameninţată.

(1257.7) 114:7.7 Fiecare diviziune a serviciului celest planetar are dreptul la un corp de legătură compus din aceşti muritori care au statutul de rezervişti ai destinului. O lume locuită foloseşte în medie şaptezeci de corpuri ale destinului separate, care sunt în relaţie intimă cu conduita supraumană curentă a treburilor acestei lumi. Pe Urantia, există doisprezece corpuri de rezervă ale destinului, câte unul pentru fiecare dintre grupurile planetare de supraveghere serafică.

(1257.8) 114:7.8 Cele douăsprezece grupuri urantiene de rezervişti ai destinului se compun din locuitori muritori ai sferei, care au fost formaţi pentru a ocupa numeroase poziţii cheie pe pământ şi sunt menţinuţi gata de acţiune în caz de urgenţă planetară. Ansamblul acestor corpuri cuprinde în prezent 962 de persoane. Corpul cel mai restrâns numără 41, iar cel mai numeros 172. Cu excepţia a mai puţin de douăzeci de personalităţi de contact, membrii acestui grup unic nu au deloc conştiinţa de a fi fost pregătiţi pentru a acţiona eventual în anumite crize planetare. Aceşti rezervişti muritori sunt aleşi de corpurile cărora ei le sunt respectiv ataşaţi; ei sunt totodată instruiţi şi pregătiţi în mintea lor profundă prin tehnica combinată a slujirii Ajustorului Gândirii şi a păzitorului serafic. Foarte adesea, numeroase alte personalităţi celeste participă la această instruire inconştient; în toată această pregătire specială, medianii fac servicii preţioase şi indispensabile.

(1258.1) 114:7.9 Pe multe lumii, medianii secundari cel mai bine adaptaţi sunt capabili să stabilească în grade variabile contactul cu Ajustorii Gândirii ai anumitor muritori favorabil constituiţi, pătrunzând cu abilitate mintea în care locuieşte Ajustorul. (Tocmai printr-o astfel de combinaţie fortuită de adaptare cosmică au fost materializate prezentele revelaţii în limba engleză pe Urantia.) Asemenea muritori ai lumilor evolutive, care oferă posibilităţi de contact, sunt mobilizaţi în numeroase corpuri de rezervă. Într-o oarecare măsură, graţie acestor mici grupuri de personalităţi umane cu vederi către viitor se face că civilizaţia spirituală progresează, iar cei Prea Înalţi pot să domnească în regatele oamenilor. Bărbaţii şi femeile acestor corpuri de rezervă ale destinului au astfel diverse grade de contact cu Ajustorii lor cu ajutorul intermediar al creaturilor mediane; dar aceşti oameni sunt puţin cunoscuţi tovarăşilor lor, în afara rarelor crize sociale şi situaţii spirituale critice în care aceste personalităţi de rezervă acţionează pentru a împiedica prăbuşirea culturii evolutive sau stingerea luminii adevărului viu. Pe Urantia, aceşti rezervişti ai destinului nu au fost decât rareori scoşi în evidenţă în paginile istoriei umane.

(1258.2) 114:7.10 Rezerviştii operează inconştient ca păstrători de cunoştinţe planetare esenţiale. De multe ori, la moartea unui rezervist, anumite date vitale ale minţii sunt transferate de la rezervistul care murea la un succesor mai tânăr prin intermediul unei legături între cei doi Ajustori ai Gândirii ai lor. Nu încape nici o îndoială că Ajustorii operează astfel, cu aceste corpuri de rezervă, în multe moduri care ne sunt necunoscute.

(1258.3) 114:7.11 Pe Urantia, corpul de rezervă al destinului nu are conducător permanent, însă el îşi are propriile consilii permanente, care constituie organizaţia sa guvernamentală. Aceştia cuprind consiliul judecătoresc, consiliul autenticităţii istorice, consiliul legat de suveranitatea politică, şi multe altele. Din timp în timp, şi conform organizării corpurilor de rezervă, aceste consilii permanente au numit şefi (muritori) titulari ai întregului corp de rezervă pentru o funcţie specifică. Mandatul unor astfel de şefi rezervişti este în general o treabă de câteva ore, şi se limitează la executarea unei sarcini precise şi imediate.

(1258.4) 114:7.12 În epoca adamiţilor şi a andiţilor, corpul de rezervă al Urantiei a atins efectivul lui maxim. El s-a a diminuat constant, în vreme ce sângele violet se dilua, şi a trecut printr-un minim în preajma zilei de Rusalii; încă de pe atunci, el a început să crească regulat.

(1258.5) 114:7.13 (Corpul de rezervă cosmic al cetăţenilor Urantiei conştienţi de univers cuprinde în prezent peste o mie de muritori care au, cu privire la cetăţenia cosmică, o clarviziune care transcende pe departe sfera locuinţei lor terestre, însă îmi este interzis să dezvălui adevărata natură a funcţiei acestui grup excepţional de fiinţe umane vii.)

(1258.6) 114:7.14 Urantienii, care suferă o izolare spirituală relativă a lumii lor faţă de anumite circuite ale universului local, nu ar trebui să îngăduie acestei situaţii să le inducă un sentiment de abandon cosmic sau de orfelinat planetar. Există, pe planetă, o supraveghere supraumană foarte precisă şi eficientă a problemelor lumii şi a destinelor umane.

(1258.7) 114:7.15 Este totuşi adevărat că, în cel mai bun caz, voi nu puteţi avea decât o slabă idee despre un guvern planetar ideal. Din vremurile de început ale Prinţului Planetar, Urantia a suferit de pe urma neîndeplinirii planului divin pregătit pentru creşterea sa mondială şi pentru dezvoltarea sa rasială. Lumile loiale ale Sataniei nu sunt guvernate ca şi Urantia. Cu toate acestea, în comparaţie cu celelalte lumi izolate, guvernul vostru planetar nu a făcut o impresie atât de proastă; se poate spune că este mai rău numai pe una sau două alte lumi, şi puţin mai bine pe alte câteva, dar majoritatea se găsesc pe picior de egalitate cu voi.

(1259.1) 114:7.16 În universul local nimeni nu pare a şti când va lua sfârşit statutul instabil al administraţiei voastre planetare. Melchisedecii din Nebadon sunt înclinaţi să creadă că se vor produce puţine schimbări în guvernarea şi administrarea planetei până la cea de-a doua venire personală a lui Mihail pe Urantia. Este neîndoielnic că în momentul acela, dacă nu mai înainte, vor fi efectuate schimbări radicale în conducerea planetei. Cât despre natura acestor modificări în administrarea lumii, nimeni nu pare capabil de a emite nici măcar o ipoteză. În toată istoria lumilor locuite din universul Nebadonului, nu există precedent pentru un asemenea eveniment. Printre multele lucruri greu de înţeles privitoare la viitoarea guvernare a Urantiei, unul dintre cele mai importante este instalarea pe planetă a unui circuit şi a unui cartier general divizionar de arhangheli.

(1259.2) 114:7.17 Lumea voastră izolată nu este uitată în consiliile universului. Urantia nu este un orfan cosmic stigmatizat de un păcat şi rupt, prin rebeliune, de vigilenta protecţie divină. De la Uversa până la Salvington, şi aşa mai departe coborând până la Ierusem, şi chiar şi urcând spre Havona şi Paradis, toată lumea ştie că noi suntem aici. Voi ceilalţi muritori, locuind în prezent pe Urantia, voi sunteţi tot atât de afectuos îndrăgiţi şi tot atât de fidel păziţi, şi chiar mai mult, ca şi cum sfera voastră nu ar mai fi fost niciodată trădată de un Prinţ Planetar fără credinţă. Rămâne veşnic adevărat că „Tatăl însuşi vă iubeşte”.

(1259.3) 114:7.18 [Prezentat de un Conducător al Serafimilor staţionaţi pe Urantia]

 Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toti!

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

URANTIA – Păzitorii Serafici ai Destinului

” Ajustorul este prezenţa Tatălui; Spiritul Adevărului este prezenţa Fiilor. Aceste daruri divine sunt unificate şi coordonate pe nivelele inferioare de experienţă spirituală umană cu ajutorul păzitorilor serafici. Servitorii îngereşti au darul de a combina dragostea Tatălui şi a îndurării Fiilor în slujirea lor pe lângă oameni.”

Acest articol este preluat  din cartea Urantia postată pe situl www.urantia.org  și îl puteți citi de mai jos pe acest blog .. sau îl puteți citi și în original accesând linkul de mai jos: http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-113-pazitorii-serafici-ai-destinului

                                           Capitolul 113

                              Păzitorii Serafici ai Destinului

(1241.1) 113:0.1 DUPĂ ce am prezentat relatările noastre despre Spiritele Tutelare ale Timpului şi despre Armata Mesagerilor Spaţiului, ajungem la studierea îngerilor păzitori, serafimii consacraţi slujirii pe lângă muritorii individuali pentru a căror înălţare şi perfecţionare a fost pregătit întregul imens plan de supravieţuire şi de progres spiritual. Pe Urantia, în epocile trecute, aceşti păzitori ai destinului erau aproape singurul grup de îngeri recunoscut. Serafimii planetari sunt, într-adevăr, nişte spirite tutelare trimise pentru a face servicii celor care vor supravieţui. Aceşti serafimi însoţitori au funcţionat ca ajutoare spirituale ale oamenilor muritori în toate marile evenimente din trecut şi din prezent. Cu ocazia multor revelaţii, „cuvântul a fost rostit de îngeri”, şi numeroase directive ale cerului au fost „primite prin intermediul îngerilor”.

(1241.2) 113:0.2 Serafimii sunt tradiţionalii îngeri celeşti, spiritele tutelare care trăiesc atât de aproape de voi şi fac atât de multe pentru voi. Ei au servit pe Urantia încă din timpurile cele mai îndepărtate ale inteligenţei umane.

1. Îngerii Păzitori

(1241.3) 113:1.1 Învăţătura referitoare la îngerii păzitori nu este un mit; anumite grupuri de fiinţe umane au efectiv îngeri personali. Ca recunoaştere a acestui fapt a zis Iisus, vorbind despre copiii împărăţiei cerurilor: „Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe nici unul dintre cei mici, căci eu vă spun că îngerii lor văd continuu prezenţa spiritului Tatălui meu”.

(1241.4) 113:1.2 La origine, serafimii au fost special desemnaţi pentru fiecare rasă distinctă a Urantiei. Însă, încă de la manifestarea lui Mihail, ei primesc sarcini în acord cu inteligenţa, cu spiritualitatea şi cu destinul uman. Din punct de vedere intelectual, omenirea este împărţită în trei categorii:

(1241.5) 113:1.3 1. Oamenii dotaţi cu o minte sub normal – cei care nu exercită o putere normală de voinţă; cei care nu iau decizii curente. Această categorie îi include pe cei care nu pot să îl înţeleagă pe Dumnezeu; lor le lipseşte capacitatea de a adora în mod inteligent Deitatea. Un corp de serafimi, o companie, cu un batalion de heruvimi, este afectat tutelei uranienilor mental inferiori faţă de normal, şi vegherii ca justiţia şi îndurarea să le fie exprimate în lupta pentru viaţă de pe pământ.

(1241.6) 113:1.4 2. Tipul mediu normal de minte umană. Din punct de vedere al tutelei serafice, cea mai mare parte a bărbaţilor şi a femeilor sunt grupaţi în şapte categorii potrivit statutului lor în depăşirea cercurilor progresului uman şi ale dezvoltării spirituale.

(1241.7) 113:1.5 3. Oamenii dotaţi cu o minte superioară celei normale – bărbaţii şi femeile cu multă hotărâre, înzestraţi cu un potenţial indubitabil de înfăptuire spirituală; cei care au stabilit mai mult sau mai puţin contactul cu Ajustorul interior; membri ai unor diverse corpuri de rezervă ale destinului. Oricare ar fi cercul în care se găseşte o fiinţă omenească, dacă cel interesat se înrolează într-unul dintre diversele corpuri de rezervă ale destinului, atunci îi este imediat afectat un serafim personal; de acum înainte, şi până la capătul carierei sale pământene, acest muritor va beneficia de îndrumarea continuă şi de vigilenţa neîncetată a unui înger păzitor. Tot astfel, când o fiinţă omenească ia decizia supremă, când ea se logodeşte realmente cu Ajustorul ei, sufletului ei îi este numaidecât afectat un păzitor personal.

(1242.1) 113:1.6 În slujirea pe lângă fiinţele aşa-zise normale, afectările serafice sunt făcute după cercul intelectualităţii şi cel al spiritualităţii pe care le-au atins oamenii. Voi începeţi îmbrăcaţi cu mintea voastră de muritori în cel de-al şaptelea cerc, şi progresaţi către interior, căutând să vă înţelegeţi pe voi înşivă, să vă cuceriţi, să vă stăpâniţi pe voi înşivă; iar dacă moartea naturală nu pune capăt carierei voastre prin transferarea luptelor voastre în lumile palat, voi avansaţi, cerc după cerc, până ce ajungeţi la primul cerc, sau cercul interior de contact şi de comunicare relativă cu Ajustorul interior.

(1242.2) 113:1.7 În cercul iniţial, al şaptelea, un înger păzitor şi o companie de heruvimi asistenţi sunt însărcinaţi cu paza vigilentă a o mie de muritori. În al şaselea cerc, un cuplu serafic şi o companie de heruvimi sunt însărcinaţi cu îndrumarea ascenderilor în grupuri de câte cinci sute. Când este atins al cincilea cerc, fiinţele umane sunt grupate în companii de aproximativ o sută şi sunt luate în grijă de un cuplu de păzitori serafici cu un grup de heruvimi. După ce au atins al patrulea cerc, muritorii sunt grupaţi câte zece, şi acolo iarăşi un cuplu de serafimi, asistat de o companie de heruvimi, este însărcinat să vegheze asupra lor.

(1242.3) 113:1.8 Când o minte omenească transcende inerţia eredităţii animale şi atinge al treilea cerc al intelectualităţii umane şi al spiritualităţii dobândite, un înger personal (în realitate doi) va fi de acum înainte în întregime şi exclusiv consacrat acestui muritor ascensionar. Astfel, în plus faţă de Ajustorii gândirii interiori mereu prezenţi şi din ce în ce mai eficienţi, aceste suflete umane primesc asistenţa nedivizată a acestor păzitori personali ai destinului, în toate eforturile lor de a completa experienţa celui de-al treilea cerc, a-l traversa pe al doilea şi a-l atinge pe primul.

2. Păzitorii Destinului

(1242.4) 113:2.1 Serafimii nu sunt numiţi păzitori ai destinului înainte de a fi fost desemnaţi pentru a se asocia unui suflet omenesc care a realizat una sau mai multe dintre cele trei următoare înfăptuiri: a luat decizia supremă de a deveni asemănător lui Dumnezeu, a intrat în cel de-al treilea cerc, ori s-a înrolat într-unul dintre corpurile de rezervă ale destinului.

(1242.5) 113:2.2 În evoluţia raselor, un păzitor al destinului este afectat chiar primei fiinţe care atinge cercul de cucerire cerut. Pe Urantia, primul muritor care a obţinut un păzitor personal a fost Rantowoc, un înţelept al rasei roşii din antichitatea foarte îndepărtată.

(1242.6) 113:2.3 Toţi îngerii desemnaţi sunt aleşi dintr-un grup de serafimi voluntari, iar afectările sunt întotdeauna decise potrivit nevoilor umane şi ţinând seama de statutul cuplului îngeresc – în lumina experienţei sale serafice, a priceperii sale şi a înţelepciunii sale. Numai serafimii care au servit un timp îndelungat, cei de tipurile cele mai experimentate şi cel mai bine puse la încercare, primesc o afectare de păzitor de destin. Numeroşi păzitori au câştigat o preţioasă experienţă pe lumile de serii fără fuziune cu Ajustorii. Asemeni Ajustorilor, serafimii însoţesc aceste fiinţe pe durata unei singure vieţi; apoi, ei sunt eliberaţi în vederea unei noi afectări. Mulţi păzitori ai Urantiei au beneficiat de această experienţă practică prealabilă pe alte lumi.

(1243.1) 113:2.4 Când fiinţele umane nu reuşesc să supravieţuiască, păzitorii lor personali sau colectivi pot servi, în repetate rânduri, în roluri asemănătoare pe aceeaşi planetă. Serafimii dobândesc o consideraţie sentimentală pentru lumile particulare şi nutresc o afecţiune specială pentru anumite rase şi pentru anumite tipuri de creaturi muritoare cu care ei au fost strâns şi intim asociaţi.

(1243.2) 113:2.5 Îngerii dezvoltă o afecţiune durabilă pentru asociaţii lor umani, şi o caldă prietenie pentru ei se va naşte de asemenea în voi numai dacă vă puteţi face o imagine despre ei. Despuiaţi de corpurile voastre materiale şi asiguraţi cu forme spirituale, voi aţi fi foarte aproape de îngeri prin multe dintre însuşirile personalităţii. Ei împărtăşesc cea mai mare parte a emoţiilor voastre şi mai simt câteva în plus. Singura emoţie care vă face să acţionaţi şi care le este oarecum dificil s-o înţeleagă este moştenirea fricii animale care ocupă un loc atât de important în viaţa mentală a locuitorului de rând al Urantiei. Îngerii găsesc realmente greu de înţeles de ce îngăduiţi, cu atâta stăruinţă, puterilor voastre intelectuale superioare, şi chiar şi credinţei voastre religioase, să fie atât de dominate de frică şi să fie atât de complet demoralizate de panici nechibzuite pricinuite de teamă şi de îngrijorare.

(1243.3) 113:2.6 Toţi serafimii au nume individuale, dar în lista de afectare pentru servirea lumilor, ei sunt desemnaţi frecvent după numărul lor planetar. În sediul universului, ei sunt înregistraţi cu numele şi cu numărul lor planetar. Păzitorul de destin al subiectului uman folosit pentru prezenta comunicare prin contact este numărul 3 din grupul 17 al companiei 126 din batalionul 4 al unităţii 384 din legiunea 6 a corpului 37 din a 182.314-a oaste serafică a Nebadonului. Sub numărul planetar 3.641.852 este el actualmente afectat acestui subiect de pe Urantia.

(1243.4) 113:2.7 În serviciul de tutelă personală, în afectarea îngerilor ca păzitori ai destinului, serafimii îşi oferă întotdeauna voluntar serviciile lor. În oraşul prezentei vizite, un muritor a fost recent admis în corpul de rezervă al destinului. Din moment ce îngerii păzitori personali servesc oamenii care se găsesc în această situaţie, mai mult de o sută de serafimi se oferă candidaţi. Directorul planetar a ales doisprezece dintre cei mai experimentaţi, şi l-a desemnat apoi pe serafimul pe care ei l-au selecţionat ca fiind cel mai indicat pentru a călăuzi această fiinţă umană în timpul călătoriei sale de o viaţă. Pentru a fi mai precişi, ei au selecţionat un cuplu de serafimi deopotrivă de bine calificaţi, din care unul dintre membri va fi întotdeauna la datorie.

(1243.5) 113:2.8 Serafimii pot avea de asigurat servicii continue, dar unul dintre membrii cuplului îngeresc poate întotdeauna să renunţe de orice responsabilitate de servire. Asemeni heruvimilor, serafimii servesc în general în cupluri, însă, contrar asociaţilor lor mai puţin avansaţi, serafimii lucrează uneori izolat. Practic, în toate contactele lor cu fiinţele umane, ei pot opera cu titlu individual. Prezenţa ambilor îngeri este necesară numai pentru a comunica şi a servi pe circuitele superioare ale universurilor.

(1243.6) 113:2.9 Când un cuplu serafic acceptă o afectare de păzitor, el serveşte astfel pentru restul vieţii fiinţei umane interesate. Complementul existenţei (unul dintre cei doi îngeri) devine istoricul întreprinderii. Aceşti serafimi complementari sunt îngeri înregistratori pentru muritorii lumilor evolutive. Arhivele sunt păstrate de cuplul de heruvimi (un heruvim şi un sanobim) care este întotdeauna asociat cu păzitorii serafici, dar aceste arhive sunt întotdeauna aflate în seama unuia dintre serafimi.

(1244.1) 113:2.10 Pentru a se odihni şi a se reîncărca cu energia vitală a circuitelor universale, păzitorul este periodic reînsufleţit de complementul său şi, în timpul absenţei sale, heruvimul asociat operează ca arhivist; este acelaşi lucru şi atunci când serafimul complementar este la rândul său absent.

3. Poziţia în raport cu alte influenţe spirituale

(1244.2) 113:3.1 Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care un păzitor al destinului le face pentru subiectul său uman constă în efectuarea unei coordonări personale a numeroase influenţe spirituale impersonale care locuiesc, înconjoară şi afectează mintea şi sufletul creaturii muritoare în evoluţie. Fiinţa umană este o personalitate, iar spirite lor nepersonale şi entităţilor prepersonale le este extrem de greu să stabilească un contact direct cu o minte atât de complet materială şi atât de personal distinctă. Slujirea îngerului păzitor unifică mai mult sau mai puţin aceste influenţe şi le permite să fie mai bine apreciate de natura morală în expansiune a personalităţii umane în evoluţie.

(1244.3) 113:3.2 Acest păzitor serafic corelează mai ales multiplii agenţi şi influenţe ai Spiritului Infinit, de la domeniile controlorilor fizici şi ale spiritelor-minte adjutante până la Duhul Sfânt al Divinei Ocrotitoare şi la prezenţa Spiritului Omniprezent al celei de-a Treia Surse-Centru din Paradis. După ce a unificat astfel şi a făcut mai personale aceste servicii ale Spiritului Infinit, serafimul începe să coreleze această influenţă integrată a Autorului Comun cu prezenţele spirituale ale Tatălui şi ale Fiilor.

(1244.4) 113:3.3 Ajustorul este prezenţa Tatălui; Spiritul Adevărului este prezenţa Fiilor. Aceste daruri divine sunt unificate şi coordonate pe nivelele inferioare de experienţă spirituală umană cu ajutorul păzitorilor serafici. Servitorii îngereşti au darul de a combina dragostea Tatălui şi a îndurării Fiilor în slujirea lor pe lângă oameni.

(1244.5) 113:3.4 Acolo se vădeşte raţiunea pentru care păzitorul serafic devine în cele din urmă conservatorul personal al lumilor mentale, al formulelor mnemotehnice şi al realităţilor sufletului supravieţuitorului uman în intervalul dintre moartea sa fizică şi învierea sa morontială. În afară de copiii tutelari ai Spiritului Infinit, nici unul nu ar putea acţiona astfel în contul creaturilor umane în timpul acestei faze de tranziţie de la un nivel al universului la un alt nivel mai elevat. Chiar şi atunci când intraţi în somnul de tranziţie final, în clipa în care treceţi din timp în veşnicie, un înalt supernafim participă similar la tranzitul vostru pentru a conserva identitatea voastră de creatură şi pentru a asigura integritatea persoanei voastre.

(1244.6) 113:3.5 Pe nivelul spiritual, serafimii fac personale multe servicii universale care, altfel, ar rămâne impersonale şi prepersonale; ei sunt coordonatori. Pe nivelul intelectual, ei pun în legătură mintea şi morontia; ei sunt interpreţi. Pe nivelul fizic, ei manipulează mediul pământean prin legătura lor cu Maeştrii Controlori Fizici şi prin serviciul cooperativ al creaturilor mediane.

(1244.7) 113:3.6 Aceasta este o expunere a funcţiilor multiple şi complicate ale unui serafim asistent; dar cum poate o asemenea personalitate îngerească, creată pe un nivel care, în univers, de-abia este superior celui al omenirii, să înfăptuiască nişte lucruri atât de dificile şi de complexe? Noi nu ştim efectiv acest lucru, dar presupunem că acest serviciu extraordinar este facilitat într-o manieră misterioasă de către acţiunea nerecunoscută şi nerevelată a Fiinţei Supreme, Deitatea pe calea de actualizare a universurilor în evoluţie ale timpului şi ale spaţiului. Pe tot tărâmul supravieţuirii progresive, în Fiinţa Supremă şi prin Fiinţa Supremă, serafimii sunt o parte esenţială a continuităţii înaintării umane.

4. Domeniile Serafice de acţiune

(1245.1) 113:4.1 Păzitorii serafici nu sunt minte, deşi provin din Spiritul Creativ, sursa care dă totodată naştere minţii omeneşti. Serafimii sunt stimulatorii minţii; ei caută continuu să provoace, în mintea umană, decizii propice atingerii cercurilor. Ei nu fac la fel cu Ajustorii, care operează din interior şi prin suflet; ei acţionează mai degrabă din exterior către interior, lucrând prin mediul social, etic şi moral al fiinţelor omeneşti. Serafimii nu exercită atracţia divină a Ajustorilor Tatălui Universal, însă ei operează ca agenţi personali ai serviciului Spiritului Infinit.

(1245.2) 113:4.2 Muritorul supus directivelor Ajustorului este deopotrivă de receptiv la îndrumarea serafică. Ajustorul este esenţa naturii veşnice a omului; serafimul este educatorul naturii evoluânde a omului – mintea umană din această viaţă şi sufletul morontial din următoarea. Pe lumile palat, vă veţi da pe deplin seama şi veţi avea cunoştinţă de instructorii serafici, dar, în prima lor viaţă, oamenii nu sunt în general conştienţi de ei.

(1245.3) 113:4.3 Serafimii operează ca educatori, călăuzind paşii personalităţii umane pe cărări de experienţe noi şi progresive. Acceptarea îndrumării unui serafim duce rareori la o viaţă tihnită. Urmând aceste directive, voi sigur veţi întâlni şi, dacă aveţi curajul, veţi traversa pantele abrupte ale alegerii morale şi ale progresului spiritual.

(1245.4) 113:4.4 Îndemnul la adorare îşi are în mare măsură originea în sugestiile spirituale ale adjutanţilor mentali superiori, reîntărite de directivele Ajustorului. Dar tendinţa de a se ruga, pe care muritorii conştienţi de Dumnezeu o încearcă atât de frecvent, ia adesea naştere ca urmare al unei influenţe serafice. Păzitorul serafic manipulează constant mediul înconjurător uman pentru a spori perspicacitatea cosmică a ascendentului uman cu scopul ca un asemenea candidat la supravieţuire să îşi dea seama, cât se poate de bine, de prezenţa Ajustorului interior şi să conducă, astfel, la o cooperare sporită cu misiunea spirituală a prezenţei divine.

(1245.5) 113:4.5 Cu toate că aparent nu există nici o comunicare între Ajustorul interior şi serafimul din preajma sa, cei doi par să lucreze întotdeauna în perfectă armonie şi în excelent acord. Păzitorii sunt activaţi cel mai mult în momentul în care Ajustorii sunt activaţi cel mai puţin, dar există o ciudată corelaţie între serviciile lor. Nu prea este posibil ca această magnifică cooperare să fie accidentală sau fortuită.

(1245.6) 113:4.6 Personalitatea tutelară a păzitorului serafic, prezenţa lui Dumnezeu prin Ajustorul interior, acţiunea încircuitată a Sfântului Spirit şi conştiinţa Fiului prin Spiritul Adevărului, sunt toate divin legate într-o unitate semnificativă de slujire spirituală într-o personalitate omenească şi pe lângă ea. Deşi aceste influenţe celeste provin de la diferite surse şi de pe diferite nivele, ele sunt toate integrate în prezenţa învăluitoare şi evoluândă a Fiinţei Supreme.

5. Serviciul Serafic pe lângă muritori

(1245.7) 113:5.1 Îngerii nu invadează sanctuarul minţii umane. Ei nu manipulează voinţa muritorilor şi nici nu intră în contact direct cu Ajustorii interiori. Păzitorul destinului vostru vă influenţează pe toate căile compatibile cu demnitatea personalităţii voastre. Aceşti îngeri nu interferează, sub nici o împrejurare, cu liberul arbitru uman. Nici îngerii, nici vreun alt ordin de personalitate din univers nu au puterea sau autoritatea de a restrânge prerogativele alegerii umane.

(1246.1) 113:5.2 Îngerii sunt atât de apropiaţi de voi şi veghează asupra voastră într-o manieră atât de emoţionantă încât, la figurat, ei „plâng din pricina intoleranţei voastre şi a încăpăţânării voastre voluntare”. Serafimii nu varsă lacrimi fizice; ei nu au corpuri fizice şi nu posedă aripi. În schimb, ei au emoţii spirituale şi încearcă senzaţii şi sentimente de natură spirituală comparabile, sub anumite raporturi, cu emoţiile umane.

(1246.2) 113:5.3 Serafimii acţionează pentru voi întru totul independent de apelurile voastre directe. Ei execută ordinele superiorilor lor şi funcţionează astfel fără a-şi face griji din pricina capriciilor voastre trecătoare sau a dispoziţiilor voastre schimbătoare. Aceasta nu înseamnă că voi nu le puteţi face sarcinile mai uşoare sau mai grele, ci mai degrabă că îngerii nu se ocupă direct de apelurile sau de rugăciunile voastre.

(1246.3) 113:5.4 Câtă vreme oamenii muritori trăiesc în trup, inteligenţa îngerilor nu le este direct accesibilă. Serafimii nu sunt nici suzerani nici directori, ci pur şi simplu păzitori. Serafimii vă păzesc şi nu caută să vă influenţeze direct. Voi trebuie să întocmiţi harta propriului vostru parcurs, dar după aceea îngerii acţionează pentru a face cel mai bun uz posibil al drumului pe care l-aţi ales. Fără excepţie, ei nu intervin arbitrar în treburile curente ale vieţii umane, dar, atunci când primesc de la superiorii lor instrucţiuni pentru a înfăptui vreo ispravă neobişnuită, voi puteţi fi siguri că ei vor găsi mijloacele de a duce la îndeplinire aceste ordine. Păzitorii nu îşi impun deci prezenţa în tablourile dramei umane, decât în caz de urgenţă, şi atunci în general la ordinele superiorilor lor. Ei sunt fiinţele care au să vă urmeze timp de numeroase epoci, şi ei vor primi astfel o pregătire pentru munca lor viitoare şi pentru asocierea lor cu personalitatea.

(1246.4) 113:5.5 În anumite împrejurări, serafimii pot acţiona ca slujitori sub formă materială pe lângă fiinţe umane, dar cazurile în care se produce acest lucru sunt foarte rare. Cu asistenţa creaturilor mediane şi a controlorilor fizici, serafimii pot exercita o vastă gamă de activităţi în profitul fiinţelor umane, mergând până la contactul efectiv cu omenirea, însă asemenea cazuri sunt neobişnuite. În majoritatea cazurilor, evenimentele tărâmului fizic continuă fără a fi modificate de acţiunea serafică. Totuşi, s-au produs împrejurări în care verigile vitale din lanţul evoluţiei umane erau în pericol, şi în care păzitorii serafici au acţionat atunci, şi, pe drept cuvânt, cu de la sine putere.

6. Îngerii păzitori după moarte

(1246.5) 113:6.1 După ce vi s-a oferit o privire de ansamblu a serviciului serafimilor din cursul vieţii pământeşti, am să încerc să vă informez despre conduita păzitorilor de destin din momentul dezintegrării fizice a asociaţilor lor umani. Când veţi muri, biografia voastră, specificările voastre de identitate, precum şi entitatea morontială a sufletului omenesc – produsă împreună de mintea umană şi de Ajustorul divin – sunt fidel conservate de către păzitorul destinului, împreună cu toate celelalte valori legate de existenţa voastră viitoare, în fine, tot ceea ce constituie sinele vostru, adevăratul vostru sine, în afară de identitatea existenţei continue reprezentate de către Ajustorul care pleacă, şi actualitatea personalităţii.

(1246.6) 113:6.2 Îndată ce, din mintea umană, dispare lumina călăuzitoare, luminozitatea spirituală pe care serafimii o asociază prezenţei Ajustorului, îngerul însoţitor raportează personal îngerilor care comandă ierarhic grupul său, compania sa, batalionul său, unitatea sa, legiunea sa, oastea sa. Apoi, după ce a fost cum se cuvine înscris pentru aventura finală din timp şi spaţiu, acest înger primeşte de la şeful serafimilor planetari un ordin de misiune pentru a se prezenta la Steaua de Seară (sau la un alt locotenent al lui Gabriel) care comandă oastea serafică a acestui candidat la ascensiune în univers. După ce comandantul acestei supreme unităţi organizate i-a dat permisiunea, păzitorul destinului se duce pe prima lume a locuinţelor pentru aştepta acolo să fie restabilită conştiinţa vechiului său elev întrupat.

(1247.1) 113:6.3 În cazul în care sufletul uman nu ar reuşi să supravieţuiască după ce a primit afectarea unui înger personal, serafimul însoţitor trebuie să meargă în sediul universului local, pentru a fi martor la raportul complet al complementului său, după cum indică anterior. Apoi, el se prezintă înaintea tribunalelor de arhangheli pentru a fi absolvit de orice vină cu privire la eşecul subiectului său care nu a supravieţuit. În sfârşit, el se reîntoarce pe lumi pentru a fi afectat unui nou muritor având potenţial de ascensiune, sau vreunui alt departament de slujire serafic.

(1247.2) 113:6.4 Însă îngerii servesc făpturile evolutive în multe alte feluri decât tutela individuală sau cea colectivă. Păzitorii personali ai căror subiecţi nu merg imediat pe lumile palat nu aşteaptă acolo, în lenevie, apelul nominal al judecăţii de împărţire a dreptăţii; ei sunt trimişi din nou în numeroase misiuni tutelare în întregul univers.

(1247.3) 113:6.5 Serafimul păzitor este cel însărcinat cu păstrarea valorilor de supravieţuire a sufletului adormit al muritorului, în vreme ce Ajustorul absent este identitatea acestei fiinţe nemuritoare a universului. Când cei doi colaborează în sălile de înviere ale locuinţei în conjuncţie cu forma morontială nou construită, are loc reasamblarea factorilor constituenţi ai personalităţii ascendentului muritor.

(1247.4) 113:6.6 Ajustorul vă va identifica. Îngerul păzitor vă va repersonaliza şi vă va prezenta din nou fidelului Veghetor din zilele voastre pământene.

(1247.5) 113:6.7 Totuşi, când o epocă planetară se termină, când se reunesc într-un loc cei care se găsesc în cercurile inferioare ale înfăptuirii omeneşti, păzitorul lor colectiv este cel care îi adună în sălile de înviere ale sferelor locuinţelor, după cum relatează Scripturile voastre: „Şi el îşi va trimite îngerii cu o voce puternică, şi îi va aduna pe aleşii săi de la un capăt la celălalt al tărâmului”.

(1247.6) 113:6.8 Tehnica justiţiei cere ca păzitorii personali sau colectivi să răspundă la apelul nominal de împărţire a dreptăţii în numele tuturor personalităţilor nesupravieţuitoare. Ajustorii acestor nesupravieţuitori nu revin; când are loc apelul, serafimul răspunde, dar Ajustorii nu dau nici un răspuns. Aceasta constituie „învierea celui nedrept”, în realitate constatarea oficială a încetării lor din existenţă în calitate de creaturi. Acest apel nominal al justiţiei urmează imediat apelului nominal al îndurării, învierea supravieţuitorilor adormiţi. Dar acestea sunt chestiuni care nu privesc pe nimeni altcineva decât pe Judecătorii supremi şi atotştiutori ai valorilor de supravieţuire. Aceste probleme de judecată realmente nu ne preocupă.

(1247.7) 113:6.9 Păzitorii colectivi pot servi pe o planetă epoci de-a rândul şi deveni, în cele din urmă, păstrătorii sufletelor adormite a mii şi mii de supravieţuitori adormiţi. Ei pot servi astfel pe numeroase lumi diferite într-un sistem dat, din moment ce răspunsul reînvierii are loc pe lumile de palate.

(1247.8) 113:6.10 Toţi păzitorii personali şi colectivi din sistemul Sataniei care s-au rătăcit în rebeliunea lui Lucifer trebuie să fie deţinuţi pe Ierusem până la judecata finală a rebeliunii, cu toate că mulţi dintre ei se căiesc sincer de nebunia lor. Cenzorii Universali au luat deja, într-un mod discreţionar, de la aceşti păzitori neascultători şi infideli toate elementele depozitelor lor de suflete şi au încredinţat conservarea acestor realităţi morontiale păstrării seconafimilor voluntari.

7. Serafimii şi cariera ascendentă

(1248.1) 113:7.1 Prima deşteptare pe ţărmurile lumii locuinţelor marchează cu adevărat o dată în cariera unui muritor ascendent. Acolo îi vedeţi voi efectiv, pentru prima dată, pe tovarăşii angelici multă vreme iubiţi şi mereu prezenţi ai zilelor voastre terestre. Acolo deveniţi voi cu adevărat conştienţi de identitatea şi de prezenţa Veghetorului divin care a locuit atât de mult timp în mintea voastră de pe pământ. O asemenea experienţă constituie o glorioasă deşteptare, o veritabilă înviere.

(1248.2) 113:7.2 Pe sferele morontiale, serafimii însoţitori (sunt doi acolo) sunt în mod deschis tovarăşii voştri. Aceşti îngeri nu numai că se asociază progresului vostru în cariera lumilor de tranziţie, ajutându-vă în toate felurile posibile să dobândiţi statutul morontial şi spiritual, dar ei iau totodată ocazia de a avansa studiind ei înşişi în şcolile complementare pentru serafimi evolutivi, întreţinuţi pe lumile palat.

(1248.3) 113:7.3 Rasa umană a fost creată doar cu puţin inferioară tipurilor celor mai simple de ordine îngereşti. De aceea, prima afectare din viaţa voastră morontială va fi să fiţi asistenţi ai serafimilor în munca imediată care vă aşteaptă în momentul în care atingeţi conştiinţa personalităţii după ce veţi fi fost degajaţi de legăturile trupului.

(1248.4) 113:7.4 Înainte de părăsirea lumilor locuinţelor, toţi ascendenţii muritori vor avea asociaţi ori păzitori serafici permanenţi. În cursul ascensiunii voastre a sferelor morontiale, păzitorii serafici sunt în cele din urmă cei a căror mărturie autentifică decretele care certifică uniunea voastră eternă cu Ajustorul Gândirii. Îngerul şi Ajustorul au stabilit împreună identitatea personalităţii voastre în calitate de copii ai trupului veniţi din lumile timpului. Apoi, când atingeţi maturitatea stării morontiale, îngerii voştri păzitori vă însoţesc prin Ierusem şi prin lumile asociate de progres şi de cultură ale sistemului. După aceea, ei merg cu voi pe Edentia şi pe cele şaptezeci de sfere ale ei de viaţă socială înaintată. Ulterior, ei vă vor pilota până la Melchisedeci şi vă vor urma în magnifica carieră a lumilor-sediu din univers. Iar când voi veţi fi asimilat înţelepciunea şi cultura Melchisedecilor, ei vă vor duce pe Salvington, unde vă veţi găsi faţă în faţă cu Suveranul întregului Nebadon. Aceşti ghizi serafici vă vor urma încă prin sectoarele, minore şi majore ale suprauniversului, până la lumile de primire ale Uversei, şi vor rămâne cu voi până în momentul final când un seconafim vă va purta în lunga călătorie către Havona.

(1248.5) 113:7.5 Câţiva păzitori de destin ataşaţi pelerinilor ascendenţi în timpul carierei lor terestre îi urmează în parcursul lor prin Havona. Ceilalţi îşi iau un rămas bun temporar de la asociaţii lor umani de vreme lungă, iar apoi, în timp ce ascendenţii traversează cercurile universului central, aceşti păzitori ai destinului străpung cercurile Serafingtonului. Ei vor fi pregătiţi pe ţărmurile Paradisului, atunci când asociaţii lor muritori se vor deştepta din cel din urmă somn temporar de tranzit în noile experienţe ale veşniciei. Aceşti serafimi ascendenţi intră ulterior în diferite servicii ale corpului finalitar şi ale Corpului Serafic al Desăvârşirii.

(1248.6) 113:7.6 Omul şi îngerul pot să fie sau să nu fie reuniţi în serviciul veşnic, dar, oricare ar fi locul unde sunt însărcinaţi serafimii, ei rămân întotdeauna în comunicare cu vechii lor pupili ai lumilor evolutive, muritorii ascendenţi ai timpului. Asocierile intime şi legăturile afectuoase ale tărâmurilor de origine umană nu sunt niciodată uitate, nici complet rupte. În epocile eterne, oamenii şi îngerii vor coopera în serviciul divin aşa cum au făcut-o în cariera din timp.

(1249.1) 113:7.7 Pentru serafimi, modul cel mai sigur de a ajunge la Deităţile Paradisului constă în a călăuzi cu succes un suflet de origine evolutivă până la porţile Paradisului. De aceea, o afectare ca păzitor al destinului este postul serafic cel mai mult apreciat.

(1249.2) 113:7.8 Numai păzitorii de destin sunt înrolaţi în corpurile primare sau în corpul de muritori al Finalităţii; iar aceste cupluri sunt lansate în aventura supremă a unităţii de identitate. Aceste două fiinţe au atins deja biunificarea lor spirituală pe Serafington înainte de a fi admise în corpul finalitar. În această experienţă, cele două naturi îngereşti, atât de complementare în toate funcţiunile din univers, devin cu adevărat două într-una, în spirit, în stadiul ultim având drept consecinţă o nouă capacitate de primire a unui fragment non-Ajustor al Tatălui Paradisului şi de fuzionare cu el. Astfel, unii dintre îngerii care vă iubesc şi care vă erau asociaţi în timp, devin totodată asociaţii voştri finalitari în eternitate, copii ai Supremului şi fii perfecţi ai Tatălui Paradisului.

(1249.3) 113:7.9 [Prezentat de un Conducător al Serafimilor staţionaţi pe Urantia]

 Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter