Jakob Lorber-Trezire Spirituală 01

DESPRE:  ORIGINI, CREAȚIE, SPIRITE PRIMORDIALE, NAȘTEREA FIINȚELOR                          UMANE,  DESPRE SENTIMENTUL  ORGOLIULUI  ȘI  ÎNTUNECAREA                          FIINȚEI  UMANE,  VENIREA  LUI  IISUS,  NAȘTEREA  SPIRITUALĂ

Dragi prieteni,

E timpul să mai facem o încursiune în domeniul spiritual avand drept scop „trezirea spirituală și așa cum v-am promis deși o să mai facem referiri și la Urantia carte apărută în Chicago, Illinois, SUA, undeva în jurul anilor 1924 și publicată prima dată în 1955 (considerată drept un Etalon Biblic sau  Noua Biblie Universală fiind numită „a cincea revelaţie epocală” … probabil dupa cele 4 Evanghelii ?) … o să facem în continuare cunoscute și alte scrieri cum sunt cele ale lui Jakob Lorber în special Marea Evanghelie a lui Ioan, Gottfried Mayerhofer şi alţi câţiva autori care au „auzit Vocea Divină” și care relevă „Învățătura Divină”.

Chiar dacă cărților lui Jakob Lorber sunt ceva mai vechi cu cca. 50-70 de ani ca scriere și apariție față de Urantia  ele pot fi considerate prin învățătura transmisă înspecial  Marea Evanghelie a lui Ioan  cu siguranță și ele  adevărate „revelaţii epocale „.

Deci, în domeniul „trezirii spirituale” înainte de a vedea ce zic maeștrii și alți învățători haideți să vedem în cca 10 articole bazate pe Marea Evanghelie a lui Ioan ce zice Învățătorul învățătorilor și Maestrul maeștrilor  și anume Mântuitorul Iisus.

Dar înainte de toate haideți să vedem cine a fost Jakob Lorber.

Jakob Lorber

jakob-lorberJakob lorber s-a născut la data de 22 iulie 1800 în Austria. În anii care au urmat pe lângă studiul muzicii şi-a urmat înclinaţia interioară şi s-a adâncit din ce în ce mai mult în studiul ” Căii Interioare” citind foarte multe lucrări specifice dar Biblia a rămas tot timpul cartea lui de căpătâi.  Pe 15 martie 1840 imediat după rugăciunea de dimineaţă , el a auzit cu claritate o Voce în regiunea inimii care i-a poruncit: – ”Ridică-te ia-ţi pana şi scrie!” S-a supus imediat Vocii Interioare şi a început să scrie. Era introducerea la prima sa lucrare Casa Domnului: – ”Aşa vorbeşte acum Domnul Dumnezeu pentru fiecare, şi aceasta este perfect adevărat (autentic şi sigur), exact şi clar. Oricine doreşte să vorbească cu Mine, trebuie să se îndrepte către Mine iar când va fi pregătit, Eu îi voi sădi răspunsul în inima lui. Dar trebuie să se ştie dinainte că numai cei curaţi (puri) şi cu inima plină de smerenie, vor auzi vocea Mea. Şi să nu uitaţi niciodată că cine Mă pune mai presus de lumea aceasta şi Mă iubeşte cu o iubire mare şi nesfârşită, precum iubeşte o gingaşă mireasă pe mirele ei, cu acela Eu voi merge braţ la braţ şi îi voi răspunde când Mă va întreba. El Mă va putea privi oricând precum un frate pe celălalt frate şi Mă va privi atunci precum Eu l-am privit din veci, înainte chiar ca el să fi existat”

Timp de 24 de ani a scris aproape zilnic ore întregi, fără să consulte vreo carte sau să aibe cunoştinţe legate de ceea ce scria, căci cunoaşterea venea prin intermediul Cuvântului Interior. Pe acest – Scrib al Domnului – aşa cum ia plăcut să se autonumească, dacă ar fi sa-l privim ca pe un geniu al profeţiei el i-ar depăşi cu siguranţă pe toţi iniţiaţii pe care i-a cunoscut umanitatea. Lucrările sale unde se găsesc de la descrieri de fapte imediat după crearea cosmosului până la cunoştinţe în mai toate domeniile – complexe, profunde şi exacte – unele dintre ele confirmate de descoperirile actuale – umplu 25 de volume a 500 de pagini ca să nu mai vorbim de lucrările mai mici.

Printre cele mai importante scrieri ale lui Jakob Lorber sunt : Casa Domnului, Marea Evanghelie a lui Ioan, Copilaria lui Iisus, Corespondenţa lui Iisus cu Abgarus,  Împărăția misterioasă a spiritelor, Împărăția copiilor din lumea de apoi, De la iad la rai, Daruri cereşti,  Misterele dezvăluite ale naturii, Soarele natural, Soarele spiritual, Saturn, Musca .. etc

Jakob Lorber a murit la data de 24 august 1864. El a ştiut dinainte că va muri la această dată, căci îşi împlinise misiunea. Pe piatra sa de mormânt din cimitirul St. Leonhard din Graz sunt scrise cuvintele Sf, Apostol Pavel – ”Indiferent dacă trăim sau murim, noi îi aparţinem Domnului” .

Jackob Lorber – Marea Evanghelie a lui Ioan

Marea Evanghelie a lui Ioan – este cea mai importantă lucrare a lui Jakob Lorber unde pe parcursul a 10 volume prezintă o descriere amănunţită a celor 3 ani de propăvăduire a lui Iisus, care completează şi interpretează informaţia biblică.

În continuare  – în câteva articole am să vă prezint pe scurt  conform acestor învățături prezentate în carte  – ceea ce trebuie să ştim şi ceea ce trebuie să facem – pentru evoluţia noastră spirituală care prin libera noastră voinţă să ducă – la trezire şi naştere spirituală.

Despre – Transmiterea Învățăturii

Mântuitorul Iisus – explică în Marea Evanghelie după Ioan:

      ”Eu vreau să transmit Învăţătura Mea astfel încât simpla lectură sau ascultate a Evangheliei să nu permită oricui să ajungă direct la fundamentul adevărului viu, ci să conteze mai mult punerea în practică a învăţăturii Mele. La început doar această practică v-a putea aduce oamenilor lumina (trezirea spirituală)”.

      În evanghelii – lucrurile sunt scrise doar punctual fiind relatate doar aspectele principale restul putând fi dedus de un spirit trezit. Pe de altă parte cuvântul viu nu trebuie să fie murdărit şi profanat (trebuie lăsat ascuns). Fiecare verset este prin el însăşi o sămânţă ce conţine în germene viaţa eternă şi plenitudinea infinită a înţelepciunii.

         Deşi sunt atât de diferite în forma lor exterioară una de cealaltă cele două evanghelii ale lui Matei şi Ioan au fost scrise sub îndrumarea Mea directă (mai puţin capitolele de după înălţare). Se întâmplă adeseori ca exegeţii să considere în mod greşit că unui eveniment povestit de Matei îi corespunde un alt eveniment povestit de Ioan şi ei se miră că relatările diferă totuşi într-o asemenea măsură, când de fapt, în realitate este vorba despre aceleaşi fapte. Diferenţa dintre cele două evanghelii constă în faptul că Matei relatează faptele iar Ioan oferă corespondenţa lor spirituală – lucrurile cele mai profunde şi esenţiale.

      Ceea ce scrie Matei se referă doar la acest Pământ, în timp ce mărturia lui Ioan este pentru infinitul etern, căci aci se află ascunsă cea mai pură putere divină (învăţătură) din eternitate în eternitate, a tuturor creaţiilor care există şi a tuturor celor care vor exista în eternităţile viitoare.

      Nu s-a scurs nici măcar un secol în care să nu fi ales oameni care să dea explicaţiile necesare la Evanghelii acolo unde erau predicate. Aceşti aleşi au făcut-o completând ceea ce dispăruse din Evanghelii, prin neglijenţa unora sau incompetenţa altora sau din reaua voinţă a unor şefi de secte sau a preoţilor.

      Cu timpul bisericile au sistematizat învăţătura cuprinsă în Biblie, respingând şi tratând ca erezie şi încercări de manipulare diabolică aceste explicaţii, deoarece ele nu serveau dorinţei lor de câştig şi instinctului pentru putere.

      Savanţii şi artiştii datorită incapacităţii lor au tratat cu superficialitate aceste noutăţi considerându-le raţionamente amăgitoare şi vise ale unor nebuni.

      Cât despre profeţi aceştia au fost întotdeauna desconsideraţi în ţara lor. După criteriile oamenilor un profet nu ar trebui să locuiască pe pământ; nu ar trebui nici măcar să aibă o formă umană, ar trebui să nu mănânce nimic, să nu bea nimic să nu poarte vreun veşmânt şi eventual să se deplaseze prin aer ca Ilie, într-un car de foc. Dacă profetul mănâncă şi bea ca toată lumea şi chiar trăieşte într-o cameră şi are o meserie atunci nu mai este vorba de profeţie el fiind considerat pe jumătate nebun sau este luat drept ipocrit şi nu poate face nimic în ţara sa.

      Am dorit să ofer aici (în Marea Evanghelie după Ioan) o clarificare completă a acestor chestiuni, pentru ca nimeni să nu mai vină cu scuze puerile, sub pretextul că Eu nu m-am mai preocupat deloc, de la încarnarea mea terestră, de puritatea şi integritatea învăţăturii Mele pe care ei nu au mai putut să o înţeleagă corect din aceste motive.”

      Deci nu voi accepta nici o scuză, pentru că cel ce caută cu seriozitate, poate şi trebuie să Mă găsească, în schimb ceilalţi ataşaţi de scuzele lor penibile vor trebui să înghită un medicament sever şi va fi nevoie să fie trataţi mult timp, încet  în doze homeopatice.                                                             

Despre – Origini, Creație, Spirite primordiale, Prima judecată, Lumile materiale și  Nașterea ființelor umane pe baza primei judecăți

”La origini (sau: fundamentul primordial a tot ce există) a fost şi este lumina”, adică marea şi sacra înţelepciune creatoare iar aceasta nu putea fi decât Dumnezeu Însuşi.

”În Dumnezeu era lumina şi totodată lumina Îl pătrundea şi Îl înconjura pe Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi era lumina”

Lumina, cuvântul (logosul creator), şi voinţa acestei Fiinţe, provin.din propria Sa lumină.

”La origini întreaga existenţă şi fiecare fiinţă care urma să fie manifestată existau toate în Dumnezeu şi erau una cu Dumnezeu”

Ideea Sa creatoare originară, care este dornică de a se manifesta sub o formă vizibilă este o parte din El însuşi şi nimic nu a apărut şi nu a luat o formă vizibilă fără să provină din această origine. Originea fundamentală a oricărei forme iniţiale nu putea fi lipsită de formă şi de viaţă pentru că moartea este contrariul fundamentului lui Dumnezeu, care este viaţa.

Prin efectul pozitiv al voinţei imuabile a forţei primordiale – a lui Dumnezeu, –  primele idei creatoare au luat formă şi au dat naştere unor fiinţe individuale, limitate în spaţiu şi timp.

Astfel fiinţa primordială a lui Dumnezeu adică omul era separată de originea sa, dar era susţinută de o voinţă imuabilă şi era conştientă cu toate că era legată de o formă limitată.

Dar această stare nu a fost pe placul fiinţei create şi sentimentul său de orgoliu a intrat în conflict cu conştiinţa limitării şi a separării sale.

Atunci aceste fiinţe din prima perioadă au fost supuse unei prime judecăţi şi anume unei constrângeri temporale severe, aceasta corespunzând apariţiei lumilor materiale solide şi a majorităţii primelor fiinţe.

      Mântuitorul Iisus explică : – ”O mare parte din nenumăratele spirite primordiale – au abuzat de libertatea de voinţă care le-a fost acordată şi s-au cufundat în materie. Conform legii din aceste spirite sunt alcătuite, pământul, soarele şi celelalte lumi. Din rândul lor s-au născut fiinţele umane de pe acest pământ, dar şi cele de pe celelalte lumi, potrivit legii imuabile ale naturii. Ele trec prin binecunoscuta manieră a procreării şi a naşterii, după care trebuie antrenate – prin educaţie şi învăţătură – să devină fiinţe umane. După ce îşi părăsesc corpurile fizice, ele trebuie să fie învăţate să devină spirite pure şi complet libere”

      Îngerul Rafael : – ”Tot ceea ce se petrece pe pământ, la fel ca şi pe toate celelalte stele, se petrec numai de dragul fiinţelor umane ideale, căci numai ele reprezintă unicul scop şi singura raţiune a întregii creaţii”

Odată cu fiinţele din cea de a doua perioadă a apărut şi omul cu învelişul său corporal, pe baza primei sale judecăţi. În ciuda triplei separări de originea sa primordială pe care a recunoscut-o totuşi în el, el a devenit orgolios şi neascultător fată de o lege uşoară, neascultarea constându-l scump.

Fiinţa divină s-a manifestat atunci pe pământ prin Melchisedec, pentru ai ghida pe oamenii astfel pedepsiţi dar oamenii s-au răzvrătit din nou şi au fost supuşi atunci unei legi aspre pentru a-i aduce la ordine.

Această nouă lege a creat în urma unei mişcări mecanice o mare prăpastie, pe care nici un spirit şi nici o fiinţă nu a putut să o treacă şi astfel a slăbit conştiinţa perenităţii vieţii interioare care, începând cu acest moment, le-a apărut oamenilor ca fiind foarte îndoielnică.

În urma acestei limitări, fiinţa divină originară a apărut pentru prima oară în toată splendoarea şi plenitudinea Ei în persoana lui Iisus Hristos Mesia care a venit să le arate oamenilor calea cea dreaptă şi adevăratul scop a existenţei lor, căci Dumnezeu este fundamentul absolut şi suprem, etern şi desăvârşit al oricărei vieţi şi această lumină şi această viaţă cheamă toate fiinţele la viaţă”.

Toate aceste fiinţe şi oameni au fost creaţi după imaginea perfectă a lui Dumnezeu, iar lumina şi viaţa lor este şi trebuie să fie perfect liberă, fiind asemănătoare acestei Fiinţe primordiale eterne.   Deci fiinţa umană este cea mai desăvârşită capodoperă din întreaga creaţie materială fiind o imagine a lui Dumnezeu cu un suflet ce poate deveni identic cu al Creatorului Însuşi, evident dacă fiinţa umană doreşte cu adevărat acest lucru. De aceia orice fiinţă ar trebui să perceapă faptul că existenţa lor este datorată lui Dumnezeu fără de care nu ar avea nici viaţă şi nici existenţă.

Despre – Sentimentul orgoliului și întunecarea ființei umane

Însă, dacă privim realitatea în toate fiinţele create, se regăsesc în mod necesar două sentimente:

  • fiinţa consideră că este ieşită din ea însăşi fiind astfel perfect independentă şi fără nici o legătură cu vreo origine primordială eternă ;
  • fiinţa consideră că provine din originea primordială, considerându-se foarte dependentă de aceasta;

Acest sentiment de umilire când se relevează în fiinţă, transformă prima aptitudine orgolioasă într-un sentiment de umilinţă, de smerire de sine, dar care însă este puternic combătut de sentimentul orgoliului care vrea să reprime acest sentiment de smerenie.

Din această luptă apare ranchiuna şi în final ura faţă de această origine primordială de care se vedea umilită  prin acest sentiment de dependenţă.

Astfel sentimentul orgoliului creşte, se întăreşte şi atunci fiinţa se întunecă iar înăuntrul creaturii în locul luminii primordiale ia naştere noaptea şi întunericul, iar această noapte şi acest întuneric nu vor mai recunoaşte în ele lumina primordială .

Despre – Venirea  Mântuitorului  Iisus

      Mântuitorul Iisus explică : – ” Eu am venit în lumea întunericului, ca fiind eterna Fiinţă originală a oricărei existenţe şi ca fiind lumina primordială a oricărei lumini şi a oricărei vieţi, pentru toţi cei care provin din Mine, dar ei nu m-au recunoscut fiindcă se aflau în noaptea penibilului lor sentiment de orgoliu”.

      ”Ce pretenţie absurdă ar fi fost să vreau să fiu recunoscut de către pietre, care sunt încă supuse judecăţii !.”

      ”Cei care M-au recunoscut în inima lor sunt în fuziune cu ordinea primordială şi cu forţa originală a fiinţei” pentru că” doar un suflet care deja a devenit liber şi care adăposteşte în el spiritul Meu poate fi capabil să Mă recunoască”…”datorită stării spirituale a sufletului lor, căci trebuie să ştiţi că numai ei pot alcătui Împărăţia Mea, pentru că atunci ei înşişi sunt constituiţi din lumina primordială, care provine din lumina Mea primordială eternă şi aceasta deoarece ei sunt atunci, de asemenea, una cu esenţa Mea fundamentală”….”şi prin urmare au în ei înşişi puterea deplină şi forţa care există şi în Mine”

Despre – Nașterea spirituală – Trezirea spirituală

      ”Nimeni nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu şi nu poate ajunge acolo dacă nu se naşte din nou (naștere spirituală – trezire spirituală) …”Dacă nu-ti vei trezi spiritul, urmând calea pe care ti-o arăt Eu, nu vei putea înţelege ceea ce este ascuns în esenţa profundă a cuvintelor Mele divine şi vii”.

      Mântuitorul Iisus explică lui Natanael : – ” Când prin mine veţi ajunge la noua naştere a spiritului vostru, porţile vieţii vi se vor deschide şi voi veţi fi ca îngerii pe care îi veţi vedea urcând; si ei au fost altădată oameni destinaţi morţii, dar au fost făcuţi copii lui Dumnezeu pentru veşnicie”. ”Când această trecere se realizează cu adevărat prin libera voinţă a omului şi când toată iubirea omului se focalizează întru Dumnezeu, omul graţie unei iubiri atât de sacre, se găseşte în întregime în Dumnezeu şi atunci el devine o nouă fiinţă, mult mai puternică şi mai vie, ca şi cum ar fi născută din nou, prin faptul că a atins dreapta maturitate a lui Dumnezeu.

       Prin această nouă naştere, care nu provine nici din simţurile cărnii, nici din voinţa de a procrea, omul devine un veritabil copil (fiu) al lui Dumnezeu şi aceasta se realizează prin graţia care este puterea liberă a iubirii de Dumnezeu din inimile oamenilor”. ”El ajunge atunci să fie una cu Dumnezeu iar o asemenea fiinţă este propriul Fiu care este născut din Tatăl.

De aceea Iisus – Fiul lui Dumnezeu – a venit în lume pentru a le arăta oamenilor cum să regăsească lumina primordială … iar în locul vieţii lor vechi născută din slăbiciune şi inutilitate să aleagă o viaţă nouă fericită şi indestructibilă întru Dumnezeu.

Până la o nouă revedere .. pace și lumină pentru toți !

Costi

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.